Sezonul 2006-2007 a intrat în istoria clubului printr-un amănunt mai puţin fericit: cea mai slabă clasare din istoria clubului, locul 10 în Seria I a Ligii a II-a.
A fost un an cu de toate. Cu bucurii de scurtă durată, dar intense (mai ştiţi acel 7-2 cu Snagovul sau meciul de două zile de la Bacău?), cu dezămăgri adânci şi parcă fără de sfârşit. Simţeam că nu e clipa noastră, asta imediat după ce simţeam că e. Aduceţi-vă aminte de egălările nesperate ale adversarilor în ultimul minut (Otopeni şi Petrolul în retur sunt primele care-mi vin în minte, la Ploieşti cel puţin am fost în pragul unei comoţii) când dacă am fi câştigat am fi făcut cu adevărat saltul pentru a ataca promovarea. Florin Anghel, Ion Dumitru, Andrei Poverlovici, Vasile Tatarciuc, Marcel Şandor, Ionuţ Vasiliu, Ciprian Răduţoiu, Cristi Turcu, Viorel Gheorghe… îi mai ţineţi minte? Aceştia au pus suflet în jocul echipei chiar dacă, uneori, realizările au fost mai puţine. Să nu uităm nici câteva din prezenţele străine din lotul de atunci, Dejan Simici, Sergio Leite (a fost un portar chiar bun), Angel Diaz, Vidojevici (un sârb, a dat un gol din penalty cu Câmpina în tur, o să-l vedeţi mai jos) şi încă unu’ din Republica Moldova, îmi scapă acum numele lui, dar îl ţin minte pentru meciul din retur cu Buzău când se lua cu ei la trântă şi făcea semne aproape disperate către tribune să încurajeze mai tare echipa.
Din perioada de atunci acum la Steagu’ mai sunt doar Ionuţ Voicu, Marian Cristescu, Sabrin Sburlea, Cristi Oros, Cătălin Dedu şi Alexandru Chipciu. Dacă revine din împrumut îl putem pune la socoteală şi pe Alexandru Benga.
Despre antrenori… sincer, nu mai ţin minte bine, dar parcă au fost „numai” trei sezonul acela: Aurel Şunda până spre finalul turului, Gabi Stan ultimele două etape din tur, Mihai Stoica, „legendarul” Mihai Stoica, în retur, care a reuşit performanţa ca în 17 meciuri consecutive să alinieze 17 echipe de start diferite.
Deci, aşa cum scriam mai pe la început, a fost un sezon cu de toate, deşi balanţa a înclinat destul de tare în favoarea chestiilor… dureroase pentru „stegari”.
Mai jos, un montaj cu părţile frumoase ale acelui sezon.
Mai era o peluză. Unde e?
E după reclamele alea mari cu Lucescu, mon cher 😉
Aaaa… S-a ascuns de rușine. Înțeleg
p.s. Era doar o curiozitate personală
Săracul Lucescu are spate mare de ascunde o peluză 😀
Esti meserias, Rares, o replica superhaioasa! 🙂
cand ai caliteatea de a fi stegar patimas,nici nu mai conteaza nimic,nici macar defectele…devine totul o calitate 😉 …bravo stegare…
Mulţam fain, Pizzi!
Am mai pregătit acum ceva fain, zic eu. O să apară imediat. E despre Mondialul din Mexico ’70 unde, după cum se ştie, şi Steagul a avut trei reprezentanţi, din care unul a fost titular.