Brașovenii Naționalei României | Marcator la primul Euro, 1960!

Nicolae Oaidă își amintea că s-a jucat prima dată cu o minge de fotbal când avea vreo 10 ani. „Eram mic de statură, ba chiar pirpiriu. La un meci, m-am strecurat în spatele porții. Era pe atunci la Brașov un jucător, Orghidan (n. Andrei Orghidan, de la Uzinele Astra, viitoarea Steagul Roșu/FC Brașov), cu un șut năpraznic. Unul dintre șuturile sale a rupt plasa și m-a lovit în tîmplă, făcîndu-mă K.O. Din clipa aceea nu mi-am mai dorit altceva decît să ajung înaintaș, cu o forță asemănătoare.” (Cutezătorii, 13 noiembrie 1969).

Leșinul puștiului născut la Bod, în apropiere de Brașov, a avut loc în anii celui de-al Doilea Război Mondial. Mai târziu, în 1958, a prins viață proiectul francezilor de a organiza o competiție pentru Naționalele de fotbal ale țărilor europene, ideea existând încă din perioada interbelică.

Primul gol al României la Euro

Stadionul „23 August” va cunoaște din nou mîine freamătul caracteristic marilor întreceri sportive internaționale. Zecile de mii de spectatori, care au aplaudat duminica trecută tînăra noastră echipă națională pentru frumoasa replică pe care a dat-o redutabilei formații a Ungariei, vor veni de data aceasta pentru a-și susține echipa într-un joc cu caracter oficial. Într-adevăr, reprezentativa țării noastre „ia startul” în noua competiție internațională „Cupa Europei”, întîlnind naționala Turciei”.

Sportul, 1 noiembrie 1958

Turneul final al Euro 1960, care urma să fie organizat de Franța, la Paris și Marseille, includea pe-atunci numai faza semifinalelor. Doar 17 națiuni s-au înscris la primul European, iar pentru a ajunge între primele patru de pe continent, România trebuia mai întâi să treacă în optimi de Turcia.

Junior la Steagul Roșu Brașov în primii ani de după al Doilea Război Mondial (1946-1950), Nicolae Oaidă a purtat în suflet ca pe o profeție vorbele pe care i le spusese la un moment dat antrenorul Silviu Ploeșteanu: „N-o să uit toată viața cum un antrenor brașovean mi-a spus într-o zi: «Măi, țîncule, un jucător mare este numai acela care ajunge să poarte tricoul cu tricolorul pe piept». În noaptea aceea am visat numai tricouri de acest fel”.

Primul astfel de tricou, din totalul de șapte colecționate de-a lungul carierie, l-a îmbrăcat pe 14 septembrie 1958, pe stadionul Zentral din Leipzig, în meciul test pierdut de România cu 2-3 în fața Germaniei de Est.

Nicolae Oaidă, stânga, în meciul de debut pentru Naționala României.

Într-o după-amiază de toamnă, Nicolae Oaidă ieșea pe gazonul fostului stadion 23 August (astăzi, Arena Națională) în uralele a 70.000 de spectatorii. Vremea furișatului în spatele porților trecuse de mult. Era o duminică de 2 noiembrie 1958, iar Tricolorii antrenați de Augustin Botescu au învins Turcia în meciul tur cu 3-0. Era prima întâlnire dintre cele două țări după 30 de ani și jumătate!

Ziarul Sportul de a doua zi aprecia că „mai multă insistență și calm în fazele de poartă din partea înaintașilor, ne-ar fi putut aduce în special în ultima parte a meciului, o victorie la o diferență mai mare.”

Costică Toma (Căpitan) – Corneliu Popa, Alexandru Karikas, Dumitru Macri, Vasile Alexandru, Ion Nunweiller, Nicolae Oaidă, Gheorghe Constantin, Constantin Dinulescu, Haralambie Eftimie, Nicolae Tătaru

Victoria s-a cristalizat abia după pauză, când Nicolae Oaidă a deschis scorul în minutul 62, marcând astfel primul gol din istoria României la Campionatul European. Gheorghe Tătaru (min. 77) și Constantin Dinulescu (81) au completat lista.

Cum spuneam mai sus, Oaidă a îmbrăcat de șapte ori tricoul României, într-o perioadă în care numărul întâlnirilor internaționale era extrem de limitat, iar golul cu Turcia a rămas singurul sub Tricolor pentru cel poreclit Ulise. Dar ce gol!

Mingea pleacă de la Al. Vasile și ajunge la Oaidă, care schimbă cu Constantin. Acesta face câțiva pași și o retrimite în adîncime lui Oaidă. Un șut puternic și extremul nostru trimite mingea sub bară: 1-0.”

Sportul, 3 noiembrie 1958

sus: În 1958 nu exista YouTube, ideea de internet făcea parte din categoria Science Fiction, iar proprietarii televizoarelor erau o minoritate. Astfel, majoritatea românilor au „văzut” golul istoric marcat de Nicolae Oaidă în această schemă publicată în ziarul Sportul de pe 4 noiembrie 1958.

jos: Norocoși cei 70.000 care au fost în tribunele fostului stadion 23 August, căci a lor este amintirea bucuriei live a golului marcat de Oaidă. Folosind schema de mai sus și fotografia nu prea grozavă de mai jos, ceilalți și-au putut crea în minte propriile imagini mișcătoare.

*„Oaidă a șutat peste Turgay, iar acestuia nu-i mai rămîne altceva de făcut decît să se uite după mingea care se va opri în plasă. / FOTO: M. Matei, Sportul, 3 noiembrie 1958*

Returul cu turcii s-a jucat abia spre sfârșitul lui aprilie 1959, înfrângerea cu 0-2 de la Istanbul asigurându-le Tricolorilor calificarea în sferturile Euro 1960!

Drumul României spre careul de ași al Europei a fost abrupt stopat de excelenta echipă a Cehoslovaciei în dubla din mai 1960, victorioasă cu 2-0 la București, și cu 3-0 la Bratislava. Cehoslovacii aveau să piardă în semifinale, la Marseille, cu 0-3 în fața Uniunii Sovietice – viitoarea campioană europeană – câștigând apoi în același oraș finala mică cu Franța, 2-0. Euro 1980 a fost ultimul la care s-a mai jucat meci pentru locul 3.

alte fotografii de la victoria cu 3-0 în fața Turciei, meciul inaugural al României la Campionatul European de fotbal, și un portret cu Nicolae Oaidă în tricoul atât de drag lui, al Naționalei.

În ce privește Naționala României, aventurile care au urmat pe scena Campionatului European au fost dominate de tristeți și dezamăgiri. Tricolorii au ajuns cel mai aproape de semifinale în 1972, când au fost eliminați de Ungaria: 1-1 la Budapesta, 2-2 la București, și 1-2 la Belgrad.

România s-a calificat apoi de cinci ori în grupele Euro (1984, 1996, 2000, 2008 și 2016), obținând cinci remize și reușind o singură victorie în cele 16 meciuri, 3-2 cu Anglia la Euro 2000, pe 20 iunie, care a adus cu sine calificarea în sferturi, unde Tricolorii au fost eliminați după 0-2 cu Italia, viitoarea finalistă.

Istoria în această competiție nu este deloc favorabilă României. Însă Tricolorii nu trebuie să uite înaintea debutului la cel de-al șaselea turneu final European că această istorie, deși săracă în succese, a început, totuși, cu o victorie categorică acum 66 de ani. Ar cam fi timpul ca România să-și înfrumusețeze palmaresul.