– 1 –

Stere Adamache, supranumit „Baronul” pentru postura de gentleman al altor timpuri ce-o avea pe teren. Un boem incurabil în afara dreptunghiului verde, însă oricând capabil să apere Dumnezeişte după o săptămână „dispărut în misiune” prin barurile oraşului. Aproape 300 de meciuri pentru Braşov în toate competiţiile, a jucat neîntrerupt pentru Steagu’ din 1962 până-n ’77. Desigur, nu putem trece mai departe fără a-l aminti aici şi pe Constantin Ghiţă, cel care a apărat poarta Steagului în victorioasa campanie pentru Cupa Balcanică din 1961.

– 2 –

Mihai Ivăncescu, şi el cu aproape 300 de meciuri în tricoul Braşovului, autorul primei duble în Cupa UEFA pentru Steagu’, deşi era fundaş dreapta. În prezent, un turneu pentru echipe de juniori este organizat la Braşov an de an în memoria sa de către fiul său cel mic, Dragoş Ivăncescu: Memorialul „Mihai Ivăncescu”.

– 3 –

Născut şi crescut la Braşov, Ştefan Bălan, fundaş lateral dreapta, a evoluat aproape în întregime, în anii ’80 pentru FCM Braşov, numele „stegarilor” în acea perioadă, reuşind, împotriva tuturor pronosticurilor să ajung cu galben-negri până în semifinalele Cupei României, în anul de graţie 1987. Altfel, o caracteristică pentru care Bălan va fi mereu ţinut minte de suporterii din acea generaţie o constituie felul în care „stegarul” îşi purta jambierele lăsate.

– 4 –

Nicolae Campo a făcut parte din 11-le braşovean ce a cucerit primul trofeu internaţional pentru România, Cupa Balcanică, în 1961, iar cu banderola pe braţul stâng a condus echipa „stegarilor” prin două campanii europene, adunând un număr de 211 meciuri sub culorile clubului.

– 5 –

Unicul şi inegalabilul Nae Pescaru, care a jucat 19 ani neîntrerupţi pentru Braşov, între 1962 şi 1981. Căpitanul echipei din 1969 şi până la retragere, Pescaru este recordmen-ul meciurilor jucate  şi a golurilor înscrise pentru echipa oraşului: aproape 550 de partide şi 90 de goluri în toate competiţiile !

– 6 –

Iuliu Jenei, fundaşul central al Braşovului în anii ’60 şi prima jumătate a anilor ’70, a jucat aproape 340 de meciuri pentru echipă, predând, la propriu, tricoul său unui urmaş pe măsură: Ioan Naghi, fundaşul de fier şi căpitan legendar al Braşovului în deceniul 8 al secolului trecut. Împreună au aproape 800 de meciuri pentru Braşov în toate competiţiile.

– 7 –

Emanoil Haşoti a purtat acest număr în vremuri când culorile tricoului nu erau încă galben şi negru, anii ’50-’60, fiind unul din cei care au pus serios umărul la prima promovare a Braşovului în Liga 1. Una dintre cele mai bune extreme dreapta din ţară a acelor ani, este primul jucător născut în afara graniţelor ţării ce a jucat pentru România.

În frumoşii ani ’70, numărul 7 a fost purtat de Sandu Gergely care, ca şi antecesorul său, a „umplut” cu goluri şi faimă acest tricou, reuşind chiar să înscrie patru (!!!) goluri într-un singur meci de Liga 1 (1 decembrie 1974, 5-1 cu Chimia Rm. Vâlcea), rămânând până în prezent singurul „stegar” cu o astfel de ispravă.

Mai aproape de zilele noastre, Daniel Isăilă (192 de meciuri şi 8 goluri, Liga 1 şi 2) a dus mai departe celebritatea numărului 7 „stegar”, „Naşul” purtându-l cu mândrie ori de câte ori a păşit pe gazon, având chiar şi un gol european, în manşa tur a victoriei cu 5-1 în faţa celor de la Mika Ashtarak.

 – 8 –

Pe cât de faimos pentru istoria clubului nostru, pe atât de dramatic a fost sfârşitul primului celebru număr 8 „stegar”, Iuliu Năftănăilă. Pâna la tragica sa dispariţie în vara lui ’67, acesta adunase în şase sezoane 163 de meciuri şi 41 de goluri în toate competiţiile, începând să se impună chiar şi în Naţionala României.

Eroul local, dacă-mi permiteţi, născut şi crescut la Braşov, Petru Cadar a jucat în aproape 350 de meciuri în toate competiţiile pentru echipa oraşului. Cel mai memorabil gol al său este cel înscris pe 2 octombrie 1974 în meciul retur din Cupa UEFA, cu Beşiktaş. Golul său din minutul 87 a dat startul unei reveniri, vorba comentatorului, NE-MAI-PO-ME-NI-TE !!!

„Dublura” pe acest post este hunedoreanul Marcel Şandor, ajuns la Braşov în primăvara lui 2001, sub domnia lui Gabi Stan. În scurt timp Şandor hunedoreanu’ a devenit unul dintre cei mai iubiţi jucători care au îmbrăcat vreodată tricoul galben-negru, evoluând pentru echipă până la finalul sezonului 2007/08, când ai noştri revin în Liga 1, după trei de ligă secundă. Cu peste 200 de meciuri în toate competiţiile, Şandor este unul din cei trei „stegari” ce au reuşit să marcheze o dublă în Europa, se întâmpla în 2001, în victoria cu 5-1 contra armenilor de la Mika Ashtarak.

– 9 –

Când Steagu’ a promovat în 1956 în Categoria A (aşa se numea pe-atunci Liga 1), numai Silviu Ploeşteanu ştia de ce sunt în stare fotbaliştii săi. Astfel, primul „stegar” care a avut onoarea de-a ridica pe-un soclu foarte înalt tricoul cu numărul 9 a fost Gheorghe Fusulan, care în etapa a doua a doua a sezonului 1957/58 reuşea primul hattrick „stegar” în liga de elită a României. Şi ce hattrick! Pe legendarul stadion „Republicii”, în faţa Rapidului, în numai cinci minute. Rămâne şi-n ziua de azi cel mai rapid hattrick înscris vreodată de-un „stegar”. Dacă n-o fi chiar record naţional.

Marian Ivan, un veritabil „tunar” al ofensivei „stegare”, probabil cel mai celebru fotbalist care a evoluat sub galben şi negru în anii ’90. Cele 16 goluri ale sale de la finalul sezonului 1993/94 stabileau recordul „stegar” de eficacitate într-un singur sezon de Liga 1, iar celelalte 16 goluri marcate în campania miraculoasei salvări din ediţia 1999/2000 făceau din Ivan cel Groaznic singurul „stegar” prezent de două pe podiumul golgheterilor din România

– 10 –

Ioan Szigety, cu peste 200 de meciuri în tricoul Steagului de-a lungul a 10 ani de carieră sub Tâmpa, a fost acel număr 10 vital oricărei echipe care doreşte respect. Coordonator de joc cu viziune tactică şi tehnică foarte bună, a condus linia de mijloc a Steagului în campania victorioasă din 1961, din Cupa Balcanică, şi în trilogia dramatică cu Espanyol Barcelona. L-aş fi trecut aici şi pe Robert Ilyeş dacă nu pleca de la Braşov fără a spune „la revedere, băieţi!”.

– 11 –

Un număr legendar pentru istoria clubului nostru, numărul 11. Concentraţia de valori care au îmbrăcat tricoul cu acest număr este una impresionantă până în cele mai mici detalii. Făcut celebru de făgărăşeanul Zoltan David prin faptul că este primul tricou ce a ridicat braţele spre cer celebrând primul gol „stegar” în Liga 1 (se întâmpla pe 18 august 1957 ! ), numărul 11 a trecut apoi în custodia celui care, sosit la Braşov în 1966, a părăsit gazonul, tot de la Braşov, 11 ani mai târziu. Da, este vorba de Csaba Gyorffy, care avea sarcina de a duce mai departe gloria numărului 11. Cu aproape 350 de meciuri în toate competiţiile, Gyorffy a avut două „meciuri” în afara terenului cruciale pentru identitatea acestei echipei. Primul, schimbarea culorilor în galben-negru în urma unui tricou adus de el din Uruguay, al doilea, o dovadă de loialitate extremă când a evadat din duba armatei pentru a nu ajunge la Steaua.

În anii ’80, numărul nu a rămas străin de faima ce-o cunoscuse, Valer Şulea, expertul FCM-ului în lovituri de la… 11 metri, purtând mândru tricoul cu numărul… 11. Cel mai important penalty transformat de Şulea a fost cel din meciul cu FC Argeş, 1987, prin care „stegarii” se calificau în semifinalele Cupei României.

– 12 –

E vorba despre Ibrahim Dossey, care a jucat puţin peste 100 de meciuri pentru FC Braşov. Dar, chiar şi aşa, dacă ar fi jucat şi-un singur meci, şi mă refer aici la cel cu FCM Bacău din primăvara lui 2001, locul său în panteonul „stegar” era garantat. În prezent, un turneu de fotbal pentru suporteri este organizat an de an în memoria sa.

– 17 –

A fost idolul, şi când spun idol mă refer că a fost de-a dreptul divinizat sub Tâmpa, Mugurel „Pele” Buga. Ca să vă faceţi o imagine a ce a însemnat Buga pentru Steagu’, imnul echipei se cânta în anii de glorie ai aripei braşovene astfel: „Şi cu Buga pe extremă, rezolvăm orice problemă!”. Cu 215 meciuri în galben-negru şi 50 de goluri marcate (Liga 1, Liga 2 şi Cupa UEFA), „Pele” Buga va îmbrăca din acest sezon iarăşi tricoul Steagului, având toate şansele să-şi îmbunătăţească recordul.

– 18 –

Purtând acest număr, Sandu Andraşi a marcat două goluri în celebrul meci cu FCM Bacău din primăvara lui 2001 pentru ca în 2002 să se retragă de la Steagu’ în uralele unui „Tineretului” arhiplin.

– 21 –

106 meciuri şi 20 de goluri (2000-2004) este recordul lui Mihai Stere la Steagu’. Mijlocaş tehnic, devotat echipei, şi foarte bun şuteur, Stere se numără şi el printre cei care au reuşit să ducă echipa Braşovului după o pauză de 27 de ani înapoi sub reflectoarele Europei fotbalistice.

– 25 –

Îl ştiţi cu toţii şi-l ţineţi minte pentru un singur lucru: foarfeca din meciul cu Steaua. Da, e Emerich Vascko, cel care prin golurile sale a avut o contribuţie majoră la calficarea în Europa după pauza de 27 de ani. „Vascko… foarfecă şi goooolll !!!”, ei da, n-o să uităm prea curând secvenţa asta.

Îmi cer scuze pentru cei pe care i-am omis, şi mă gândesc aici în special la Nicolae Proca, Sandu Meszaroş Vasile Szeredai sau Iuliu Andraşi, dar decât să greşesc am zis că e mai bine aşa. Apoi, nici lista de mai sus nu sunt 100% sigur că e exactă.

P.S. OASPETE SPECIAL

 – 23 –

Dacă la Chicago Bulls numărul 23 a fost făcut celebru de „Air” Jordan iar Real Madrid a făcut o avere din vânzarea 23-ului purtat de Sir David Beckham, la Braşov, inimile fanilor uitau să mai bată pentru o secundă atunci când vedeau la marginea terenului, pregătit pentru ai intra în joc, numărul 23. Curând, legenda învăluită în jurul numărul 23 „stegar” preschimbase nervii şi emoţiile în zâmbete şi pariuri că poate de data asta „îi intră”.

Căci, dragi „stegari”, dacă n-ar fi existat un Vasile Ghindaru, cu ale sale ratări de oriunde şi oricând, n-am fi reuşit să înţelegem bucuria golului în adevăratul sens al cuvântului. Şi când, după ani şi ani, a reuşit să marcheze pentru Steagu’, ne frecam la ochi şi priveam consternaţi la hattrick-ul său, dintr-o toamnă, cu Alba Iulia. Apoi, a dispărut din nou din caseta marcatorilor.

---