La patru zile distanţă de la meciul de luni, hop, mă bag şi eu în seamă. Am fost un pic în concediu pe litoralul românesc al Mării Negre, unde mi-am impus un regim mai „ecologic”: fără televiziune, fără net şi cu telefonia redusă la strictul necesar. Luni seara a trebuit să-mi încalc embargoul. Juca Steagu’ ! Cum în hotel aveam reţeaua Dolce, am căutat înfrigurat prin Olimp o terasă conectată la Digi. Printre grupurile de consumatori de bere care dezbăteau subiectul Tbilisi, tricoul meu galben-negru a trecut aproape neobservat. Doar strigătul de bucurie de la golul lui Cristi Ionescu le-a reamintit că în România există şi alte echipe de fotbal.
Steagu, nu a arătat deloc bine în acest meci. Săgeata Năvodari (fostă Midia, fostă Stridia, fostă Tabăra Internaţională de Pionieri), o adunătură de refuzaţi ai primei ligi, s-a învârtit de un punct la Braşov. Printre năvoadele dobrogenilor,stegarii au părut a fi un banc de guvizi, peştii aceia mici, urâţi, care înoată bezmetici lovindu-se de stânci şi stabilopozi. Adi Szabo încă mai caută o formulă care să redea echipei exprimarea din primăvară. În centrul apărării, din tridentul Munteanu, Machado, Oltean, am rămas cu un tandem, motiv pentru care Ricardo n-a mai urcat de două luni în careul advers. Cel mai prost stăm pe flancurile defensivei. În afara lui Cristi Ionescu, toate variantele încercate în ultimul timp, Ciupe, David, Vagner, Străuţ,Rodrigues sunt simple caricaturi. Pe lîngă aceştia, Rui Duarte şi Ezequias ni se par acum galactici. Vulnerabilitatea flancurilor îi pune pe centrali în situaţii delicate, obligându-i să comită şi ei greşeli. La închidere, nu poate lipsi Bruno Madeira. Profilul său eminamente defensiv îi poate permite lui Machado să urce la fazele fixe. Dias este un fotbalist cu o bună viziune asupra jocului, motiv pentru care ar trebui să se implice mai mult în faza de construcţie. Aşteptăm încă maturizarea fotbalistică a lui Alex Mateiu, playmakerul care ar trebui să lumineze jocul echipei. Tătar şi Morar reprezintă, şi ei, două variante onorabile pentru centrul terenului. Cu Enceanu, problema se pune altfel. Fiecare minut jucat de el înseamnă o investiţie pe termen lung a clubului. De la mijloc în sus, Păun, Popa şi Buga au tehnică, au sclipiri, dar lasă impresia că parcă nu se cunosc între ei. Ca vârf împins, veteranul Pele acuză o vizibilă lipsă de vitalitate, motiv pentru care variantele Fonseca şi Danquah merită luate în considerare. Şi încă un aspect. Minutele de forcing şi entuziasm în joc din finalul partidei, declanşate odată cu intrarea lui Cristi Ionescu, ne-au arătat, cred, cine trebuie să fie căpitanul echipei. Cristi este tipul de lider care, prin prezenţa lui pe teren, poate da încredere echipei şi o poate duce spre victorie.
Evident, acestea sunt doar simple consideraţii de suporter aflat sute de kilometrii distanţă de vestiarul echipei. Sunt convins că Adi Szabo controlează situaţia şi va găsi soluţiile pentru ca echipa să crească de la meci la meci şi să ajungă acolo unde îi este locul, în prima jumătate a clasamentului.
În final, două chestii pozitive ale serii de luni. Transmisia tv mi-a dat posibilitatea să revăd la T2 şi peluză prieteni buni, cu care abia aştept să mă reîntâlnesc la următoarele meciuri ale stegarilor. Iar în timp ce, la Braşov, tribuna a doua se topea sub cele 36 de grade, la Olimp erau doar 29, iar eu stăteam la umbră cu un cola rece în faţă. Deşi pe eticheta sticlei scria „Împarte o Cola cu un stelist”, am preferat s-o beau singur. Şi asta nu din zgârcenie.
Susţinere blog
Dacă ţi-a plăcut ce ai văzut, poţi susţine blogul printr-o donaţie minimă de 1 Euro.
€1,00
La Stegaru' 
A enșpea oara cand pomenesti de Steaua, tu mare suporter stegar, de fapt rival spurcat deghizat in galben-negru. De cand ma stiu sunteti niste frustrati cu totii, va zvarcoliti zilnicigandidu-va la performantele Stelei. Acum cateva articole mai aveai un pic si te p**ai pe Lacatus pe motiv ca s-a transferat la Steaua. Bag mana in foc ca te-ai bucurat la finala cu Milan din 89 sau la meciul cu Boro, nu-i asa, „stegare” ?
La faza cu Lăcătuş eu eram ăla, dar baiul nu era că se transferase la Steaua ci că fusese măgar cu Tony Adams.
Articolul de faţă e ca o pagină de jurnal. Aici nu-i vreun blog de specialişti în care tre’ să avem articole care să respecte nu ştiu ce norme de echidistanţă. Dacă aşa a văzut omu’ meciul cu Năvodari, printre dezbătători de champions league şi cole spurcate, a scris şi despre asta.
Şi acum lămureşte-mă tu pe mine de un lucru. Ce culori porţi? Ba autorul articolului e un „rival spurcat deghizat în galben-negru”, ba toţi suntem „nişte frustraţi” care nu mai putem dormi din cauza succesurilor Stelei.
P.S. Chiar am strigat tipicul „Yeaaa!” britanic la golul 4 al lui Boro.
Port culorile ros-albastre atat de dragi tie. Si da, vizitez blogul asta destul de des. „Rival spurcat deghizat in galben-negru” inseamna un dinamovist care vrea sa para stegar. Asta e explicatia pe care am gasit-o vazand atat de multe referiri „de bine” la adresa Stelei pe aici. Expresia „Niste frustrati” nu mai e nevoie sa o explic…”Yeeeah” la golul 4 spune tot. As vrea sa termin polemica online, imi cer scuze ca am comentat, oricum nu am rezolvat nimic. Urati Steaua asa cum urasc eu Dinamo, e ok, fiecare cu ai sai pitici. In incheiere, felicitari pentru blog, am citit povesti foarte interesante aici. Mult succes in continuare!
Mă bucur că ai găsit articole interesante. Sper să mai livrăm câteva şi pe viitor.
Nu-i nevoie sa folosesti ghilimelele…noi stim ca atat Adi cat si ceilalti care posteaza aici sunt stegari si numai stegari…si, da, avem dreptul chiar sa ne bucuram de esecul unei echipe bucurestene supramediatizate si becalizate. Steagul Rosu poate nu s-a ridicat (sau nu s-a coborat) la rangul de rivala a Stelei, dar multi ani la rand a fost nasul acesteia. Imi vin in minte scandarile galeriei stegare de odinioara „Dinamo si Steaua si-au gasit beleaua”.
Faptul ca echipa e „becalizata” ii deranjeaza in primul rand pe stelisti, nu pe ceilalti. Ca e supramediatizata, ok inteleg ca ocupa poate prea mult spatiu in ziare/site-uri sport, dar asta puteai spune acum 3-4 ani cand echipa se zbatea pe locul 4-5. In momentul de fata diferenta intre Steaua si celelalte e foarte mare, iar acest lucru nu-l poate nega nimeni, eventual doar cineva care posteaza pe aici. Nu asta e ideea oricum. De ce vorbim despre Steaua? Pe un blog care e numai despre Steagu’? Nu inteleg, sunt foarte foarte multe referiri la Steaua in articolele de aici. Ca din topor, dupa un articol despre meciul cu Navodariul.
Asa, si ca sa imi exprim si eu opinia in legatura cu Steagu’ 2013…imi e foarte frica sa nu se ajunga la subiect de bancuri. Ma refer la retrogradare evident (a ambelor echipe, nu ca m-ar interesa Corona oricum). Fata de anul trecut, celelalte echipe mi se par mai bune, cu exceptia Coronei, care oricum va juca ultra-motivata in meciul cu Steagu’. Poate U Cluj sa fie in mod cert sub FC Brasov in momentul de fata. Cu o infrangere la Galati, Steagu’ e clar in lupta pt. evitarea retrogradarii.
Nu ar fii o noutate lupta pt. evitarea retrogradarii, dar asta nu este o problema. Steagu’ este o echipa iubita de brasoveni. O echipa care-ti aminteste de ‘anonimi’ ca Pescaru, Adamache, Gyorffy sau chiar Lacatus. Este o echipa de traditie a fotbalului romanesc, iar pentru mine personal este o mostenire pretioasa prin care retraiesc clipe de neuitat. Si aceasta mostenire NIMENI, prin nici un tribunal nu mi-o poate lua. Puteam sa fiu fan Barcelona, Bayern, Dinamo sau Steaua, cu palmares de-a gata cu jucatori mercenari in ultimii 50 de ani, cu siruri de victorii cu jucatori cumparati pe o gramada de bani…sau luati cu japca. Ei bine , mersi eu raman stegar, cu aceasta echipa uneori modesta dar cu cativa localnici cu suflet mare (Adi Szabo, Buga, Santa, Mateiu sau Enceanu). Iar pentru perioade mai negre :
„Te astept intr-o zi sa revii
Sa uiti ce te-a durut si povestea s-o rescrii.”
OK..nu cred ca am luat peste picior pe nimeni, nu am facut pe nimeni „anonim”..Din cate stiu Steagu’ e pe locul 7 in clasamentul all-time al primei Ligi de la noi, si in maxim 2 ani ar trebui sa depasim si FC Arges, care nu mai puncteaza de cativa ani.
abcde, nici eu nu te inteleg; ba esti stelist, ba „ar trebui sa depasim”, adica noi, adica Steagu, pentru ca aici „noi” inseamna strict Steagu.
O mica problema de filosofie a fotbalului ca pasiune, ca mod de viata: blaci67 a spus foarte bine, noi suntem stegari pentru ca asta suntem, asa ne-am pomenit si asa ramanem; am putea fi comparati cu cei care se nasc ortodocsi pentru a ramane ortodocsi, desi fel de fel de sectanti activi impart fluturasi, promisiuni, bani si altele prin Piata Sfatului. Asa cum pe Republicii, acum cateva zile, se dubla pavajul din piatra cu un covor de fluturasi impartiti de o fata cu batic pe cap si azvarliti imediat ce primitorul vedea ce contin, tot asa stegarii refuza fotoliul comod al celui care tine cu … nu mai zic un nume, pentru ca e pe primul loc. Iar cand nu mai e acolo, sau ia alt fluturas, sau cere plecarea patronului, fara a aduce nimic in loc – decat injuraturi. Sau se duc la (sau pe) stadion ca sa aiba unde sa-si dezlantuie niste instincte atavice, sa incinga niste incaierari cu suporterii adversarilor sau cu fortele de ordine.
Vorbind strict in numele meu, ca vechi si convins stegoman, spun ca de peste 50 de ani am „religia” asta in mine.Am trecut prin divizii si ligi, am suportat (de cele mai multe ori) mistoul prietenilor din locul unde stau acum, fara sa pot raspunde – dar m-a ajutat Steagu cand le-a aratat „beleaua” pomenita mai sus, si nu am adoptat credinta din fluturasii raspanditi de clasamentul la zi sau all-time, sau de discursurile comentatorilor tv, centrat numai pe echipele „mari”. Nu zic ca nu sunt mari, dar e un altfel de marime decat a Steagului. Unii castiga competitii, altii doar participa, asa e viata. Dar aia care doar participa, uneori fiind inabusiti artificial, ca sa nu respire „aerul inaltimilor”, cum se exprima demult, un antrenor stegar. Alta data. in cele doua cartiere bucurestene se aciuisera niste potentati comunisti. Aia au fortat croirea unei istorii. Cum? prin aducerea, cu arcanul, in ostirile lor a unor flacai din cetele vasalizate prin ierarhiile comuniste.
Acum nu mai sunt acele ierarhii, dar traiesc urmasii lor. Domnii ala care si-au adunat averi asa cum au facut-o (si condamnarea unuia dintre ei e un exemplu) au preluat un nume, iar banii lor au facut restul. CFR e o exceptie, dar odata si-odata se va lamuri si povestea lor.
Iar ceata vasala de acum 30 de ani ramane vasala. Daca incearca sa ridice capul e bagata la fund (imi aduc aminte de un meci arbitrat de Alexandru Tudor acum niste ani, transmis la radio de Tiberiu Tudor, un crainic fraier in momentul ala, pentru ca recunostea ca arbitrul tine in lesa echipa noastra care amenintra locul doi in campionat).
O sa inchei cu o replica dintr-un film sovietic „Eheeei, Vadim Petrovici, Vadim Petrovici!”
Am absentat o perioadă de pe blog, pentru ca acum să constat că aici s-a stârnit o mica furtună, ca un vârtej într-un pahar de cola. Cei care scriem aici ne asumăm ceea ce spunem şi ne simţim liberi să ne exprimăm ideile, fără a simţi cenzura vreunui trust de presă şi fără a urmări audienţa cu orice preţ.
Pentru cititorul şi, îmi place să cred, prietenul nostru abcde am o explicaţie. Finalul articolului a fost determinat de atmosfera cvasistelistă de pe acea terasă. Şi nu am fost răutăcios, ci doar ironic. Omniprezenţa Stelei în cadrul ştirilor sportive şi declararea oricărui microbist de ocazie ca fiind stelist, induce impresia falsă că în România ar funcţiona o singură echipă de fotbal.
Despre Lăcătuş s-a scris şi laudativ pe acest blog, atunci când s-a evocat debutul său spectaculos la FCM Braşov, sau locul 4 ocupat cu stegarii în calitate de antrenor.