În perioada dinainte de 1990, pe vremea comuniştilor – cum i se mai spune, era destul de nasol să n-ai un loc de muncă. Într-o societate care se mândrea cu ocuparea forţei de muncă în procent de 100% (adică toată lumea avea de lucru), a face parte din acel 1% nerecunoscut oficial de statistici cam era o infracţiune. Patrulele de Miliţie efectau razii prin localurile braşovene în timpul orelor de muncă, interesându-se de felul în care clienţii contribuie la ridicarea patriei noastre socialiste.

La revedere, draga mea, iar m-au prins fără sapă…”

Ioan Drochioiu, zis „Tărzănel”, la o masă a braseriei Gambrinus din Brașov, 1976-1977

„Tărzănel” ştia că orice scuză în faţa agenţilor Miliţiei pentru lipsa unei legitimaţii de serviciu nu-l va scapă de o vizită la secţie, aşa că a ales să-şi ia rămas bun de iubita sa în cel mai demn mod posibil în respectivul moment.

Alţii încercau obişnuitele vrăjeli cu urmează să mă angajez zilele astea sau „tocmai azi am început lucrul, dar n-au apucat tovarăşii să-mi facă legitimaţie”.

În schimb Lătrău (Aurel Fătu pentru presă şi Miliţie), unul din cei mai ardenţi suporteri „stegari”, n-avea nici un bai prezentarea motivului său. Ziarul local Drum Nou a caracterizat explicaţia lui Lătrău ca fiind „mai ciudată”, eu o găsesc superb de reconfortantă pentru o vreme în care controlul ideilor şi al mişcărilor era politica naţională.

Acum s-a hotărît: va trăi din chiriile pe care le percepe de la cei cîţiva locatari instalaţi la domiciliul său şi îşi va dedica tot timpul şi energia susţinerii echipei favorite de fotbal!”

dintr-un număr al ziarului local Drum Nou din 1976 sau 1977

Mi-aş dori să mă urc în maşina timpului ca să văd faţa tovarăşului locotenent-major Gheorghe Borcoman. Asta mă duce cu gândul la o replică a maiorului Alimănescu din filmul Portretul Luptătorului la Tinereţe: „Nu v-a dat, mă, partidul tot? N-are, mă, partidul grijă de voi?” La care Lătrău: „Da, fra’, dar miercuri are Steagu’ deplasare la Mârşa”. Lătrău găsise breşa din sistem prin care putea să-şi câştige existenţa şi să se bucure de ceea ce iubeşte fără a depinde de partid. Şah mat la comunism.

Articolul din Drum Nou a fost redactat de Petre Mircea. – mulţam prietenului Laci pentru document

Partea bună e că în ziua de azi e mult mai puţin riscant să-ţi arăţi ataşamentul total faţă de „stegari”. Indiferent dacă lucrezi pentru ridicarea patriei noastre capitaliste sau dacă percepi chirii de la diverse persoane, cotizaţia anuală pentru buna funcţionare a Asociaţiei Sportive „SR” Braşov, adică a Steagului, coane!, nu refuză vreo sumă.

Ai opţiuni de 100 (junior), 200 (silver), 500 (gold) şi 1000 (diamond). N-o arde la modul „aş vrea să dau 1000 de lei, aşa că mai bine aştept până îi am, pentru că 100 e prea puţin şi nu se simte”. Fiecare sumă are aceeaşi greutate, pentru că înseamnă că faci un sacrificiu ca să arăţi că îţi pasă de echipa oraşului tău.

Titular cont: ASOCIATIA SPORTIVA SR

IBAN: RO 33 BRDE 080 SV 6155 838 0800

Pentru cei de peste mări şi ţări care vor să susţină ce se întâmplă acasă, SWIFT: BRDEROBU

Doar să menţionezi la depunere şi opţiunea ta. Silver-ul, Gold-ul şi Diamond-ul se pot achita şi în tranşe multiple de 100 lei/lună. Momentan suntem 110 membrii cotizanţi şi ar fi blană dacă reuşim să schimbăm prefixul până de revelion. Am sărbători momentul cu o cupă de elixir, nişte cântări, nişte lumină.

Băieţii şi fetele cu galben-negru în vene îşi ştiu priorităţile.