M-am întristat puţin când am auzit huiduieli venind înspre noi din rândurile celor care coborau din Piaţa Sfatului spre Primărie pentru a protesta. Noi eram strânşi în faţa Troiţei de la Prefectură şi strigam de ce ne doare pe noi: preşedenţie, guvern, clasă politică. Adică de toţi, nene! Câţiva, după cum spuneam, din grupul celălalt, probabil membri PSD şi PNL, nu au digerat prea bine mesajele şi scandările noastre legate de faptul că atât USL-ul (alianţa politică dintre partidele menţionate anterior) cât şi PDL-ul îşi trag seva din fostul PCR. Sic transit gloria mundi, dar adevărul nu trebuie niciodată băgat sub preş.

În orice caz, trecând peste huiduielile anemice, am putut vedea în grup cetăţeni simpli, neafiliaţi politic, oprindu-se pentru câteva momente şi scandând alături de noi. Nu ni s-au putut alătura din cauza celor două cordoane de jandarmi care ne despărţeau. Altfel, băieţii în uniformă s-au comportat aproape ireproşabil, dacă e să trecem peste faptul că nu ne-au lăsat să urcăm în Piaţa Sfatului în vreme ce grupul celălalt beneficia de liberă circulaţie. Şeful de dispozitiv şi-a motivat decizia de a nu ne permite accesul în Piaţă astfel: „nu vă pot lăsa, pentru că sunt două manifestări antagonice„.

Antagonice sau nu, rămâne regretul că, la naiba, nu putem trece peste perdeaua de fum pentru a vedea întregul adevăr şi a ne uni forţele. Mă depăşeşte convingerea unor persoane că partidele din opoziţie ar fi mai breze decât actuala guvernare şi că ele vor aduce salvarea României. Cea mai grea criză ce o suferă ţara nu e una economică sau financiară, ci una morală. Mă gândeam la o soluţie radicală: guvern de tehnocraţi format din absolvenţi de Ivy League şi Universităţi de top din Europa, şi un preşedinte ales din rândurile Academiei Române. Curată nebunie, n-aţi zice?

Până una-alta, nu ştiu cum s-au potrivit astrele, dar când m-am decis să particip la un concurs de filme împreună cu câţiva colegi de facultate, nici vorbă de proteste pe străzile patriei, ideea în sine părea ceva de domeniul fantasticului. Concursul de care vă zic presupunea să transformăm un film celebru într-un clip de 60 de secunde, iar noi ne-am ales să lucrăm pe… „V for Vendetta”. Nici nu ne-am apucat bine de lucru că străzile erau deja luate asalt, televiziunile se întreceau într-un marathon al manipulării şi un strop de anarhie picura peste România.

Iată mai jos „opera” noastră. Dacă vă place, intraţi pe YouTube şi daţi-i şi un like, poate câştigăm marele premiu.