Este al 3-lea cel mai longeviv tehnician din istoria clubului, antrenând FCM-ul anilor 1980 în 133 de meciuri (126 în campionat şi 7 în Cupă), reuşind în 1987, din postura de antrenor-jucător, să califice echipa galben-neagră până în semifinalele Cupei României.

A fost demis în etapa a 6-a a sezonului 1989/90, după un 0-6 la FC Bihor, însă înfrângerea a fost pentru conducătorii clubului din acea vreme (cu Romeo Paşcu în frunte) doar o acoperire pentru a scăpa de indezirabilul Ştefănescu, care ajunsese astfel pentru că nu acceptase să plece capul. În etapa a 2-a a sosit la Braşov Victoria Bucureşti, echipa Securităţii, medaliată cu bronz în ultimele trei ediţii ale Diviziei A şi sfert-finalistă în precedenta ediţie a Cupei UEFA. Pentru a se pune bine cu stăpânirea, Paşcu le-a ordonat „stegarilor” să nu care cumva să le facă viaţa grea „distinşilor” oaspeţi. Ştefănescu le-a transmis jucătorilor săi că nu acceptă de la ei altceva decât victoria. Şi victorie a fost, Marin „Magiun” Barbu expediind mingea în vinclul porţii târziu de tot în meci, provocând delirul în rândul celor peste 30 de mii de „stegari” din tribunele Municipalului. „S-a făcut pielea de găină pe mine când auzeam la final tot stadionul cum strigă „Steagu’ ! Steagu’ !” ” (Marin Barbu, autorul golului victoriei în meciul cu Victoria Bucureşti din 27 august 1989)

Costică Ştefănescu zâmbea satisfăcut la finalul meciului, chiar dacă ştia că zilele îi sunt numărate. Pentru el conta mai mult faptul că nu trădase oraşul în care a debutat în meseria de antrenor şi care îl adoptase, considerându-l un „stegar”, unul dintre cei mari.

Astăzi a plecat de pe această lume Costică Ştefănescu, antrenor al FCM Braşov în 133 de meciuri şi demn reprezentant al „rezistenţei braşovene” în comunism.

* sursa foto: Adi Aliman