„În est nu e ca în vest, frate”, spune vorba unor clasici în viaţă, iar treaba asta se vede fidel când Steagu’ joacă sâmbătă dimineaţa de la 11 împotriva locului 17. Lupta pentru promovare a unei echipe încropită cu o săptămână înainte de startul sezonului? Revenirea pentru ultima oară pe gazonul „Tineretului” a fostului căpitan „stegar” Cristi Ionescu, care a îmbrăcat tricoul Steagului în 166 de meciuri vreme de şapte sezoane la rând? Du-te, bă, învărtindu-te ca o minge la vinclu, cine are timp de aşa ceva, şi mai ales şi pe frigul ăsta?

Când Stairway to Heaven rămâne doar o melodie.

Sâmbătă dimineaţă n-ai fi zis că-i meci în Braşov. Suporterii vor poveşti care să-i inspire, care să le reaprindă pasiunea, să-i facă să se simtă mândri că aparţin acelei comunităţi, că au asistat şi contribuit într-o măsură la succesul băieţilor lor. Dar majoritatea vrea ca toate astea să se întâmple între 20 şi 25 de grade, cu soare. Dar nu prea mult soare. Şi şi un pic de briză, dacă s-ar putea. Deşi nu vor să fie parte constantă şi importantă din poveste, n-au vreo problemă în a fi primii care strâmbă din nas şi pufnesc superior pe nări că „eh, să vezi afară ce mişto e, cum vin ăia meci de meci, indiferent de scor şi de adversar, e altă mentalitate dincolo”. Altă mentalitate… (inserează aici râs isteric)

Petre Goge (dreapta) explicându-i debutantului Ştefan Răchişan, înainte de meciul cu Metalul, cum e cu emoţiile şi islandeza.

Nu avem un stadion ca afară sau măcar unul decent – adevărat. Fostul management aproape că a ruinat clubul – super adevărat. E simplu să te agăţi de ce lipseşte pentru a-ţi motiva absenţa sau nepăsarea. Mi se pare straniu însă să ignori ceea ce avem: o echipă asamblată cu puţin timp înaintea începtului de campionat, căreia nimeni nu-i dădea vreo şansă, şi care acum se bate pentru promovarea în Liga 1.

Morsanu şi Loţi – după ce-au auzit-o p-aia cu mentalitatea şi cum e pe-afară.

Schimbările în bine pe care ţi le doreşti încep în primul rând cu tine. Dacă vrei să fie frumos ca afară, vino la meci. Pune-ţi căciula, leagă-ţi fularul şi vino la meci. Zece mii de oameni pot transforma stadionul în ceva decent şi pot forţa conducerea clubului să nu-şi mai facă de cap. Ştiu, e greu pentru că uneori plouă, uneori e frig, uneori adversarul nu-i unul care să te incite prea tare . Dar aşa-i şi-afară.

E vorba despre comunitate şi despre ai tăi, la naiba! Nu despre vreme şi adversari.