Pe cuvântu’ meu că la golul de 2-0, din poziţia unde eram, mi s-a părut că Istrati a deviat mingea. Am văzut că un fundaş timişorean a băgat-o sub transversală dar mi-am zis, aia e, oricum ar fi fost gol. SER-GIU! IS-TRA-TI! Bine, e posibil ca judecata să-mi fi fost puţin blurată de dorinţa de-al vedea pe Istrati marcând chiar de ziua unirii Basarabiei cu România.

O declaraţie de dragostea pentru Istrati afişată la începutul meciului. N-am reuşit s-o descifrez complet, aşa că poate autorii ne vor edifica. Un complot între Sergiu Istrati şi suporteri pentru a transmite un mesaj simplu iubitei basarabeanului.

Ziua de 27 martie n-a fost doar ziua aceea specială a săptămânii în care joacă Steagu’, a fost şi ziua în care Nicolae Pescaru, monumentul naţiunii Steagomane, a împlini 74 de ani. Deşi acesta nu a putut fi prezent la stadion din cauza unei răceli, tribunele l-au întâmpinat cu aplauze pe nepotul său Andrei, care a primit câteva suveniruri galben-negre din partea clubului şi fanilor.

Şi-apoi, la meci! Meci care a debutat într-o atmosferă de bizară linişte, suporterii ambelor echipe protestând astfel împotriva programării meciului luni seară. După minutul zece, liniştea s-a spart şi duelul din teren a urcat şi în tribune. Liga a 2-a FTW. Dar-ar ‘Mniezău să vedem prima ligă populată din nou cu echipe care chiar au suporteri pentru care ziua de meci e specială şi nu doar ceva ce merge şi asta în lipsă de altceva.

„Stai aici, puştiule, şi priveşte. Mă duc să-ţi arăt cum se face treaba asta.” Pentru antrenorul portarilor de la Steagu’, Andrei Şanta, pregătirea viitoarelor talente nu poate începe niciodată prea curând.

Păcat mare că Rareş Enceanu a nimerit doar bara din lovitura aia liberă de pe finalul primei reprizei. Sigur n-aş fi dat-o-n bară cu anunţul ca la golul lui Poverlovici (autogolul provocat de Pove?), când am vrut să zic „doi” şi „Andrei” în acelaşi timp şi a ieşit „drei”. Iar tribuna a înţeles „trei”. Dar hai că ne-am distrat, nu? (Fii profesionist, ce dracu’?!?) Bine, atunci! Promit să fiu mai super atent data aviatoare.

Cum ziceam şi pe fb înainte de meci, era cam obligatoriu să legăm victoria de la UTA cu un succes acasă. Vlad Munteanu mi s-a părut decisiv pentru noi la mijlocul terenului în meciul ăsta, cu recuperări şi multiple detonări de gherilă ale construcţiilor ofensive timişorene. Unde mai pui că nu ţin minte ca tipul să fi pierdut vreun duel aerian luni seară, iar el are 1,65 m înălţime! Bogdan Căucă s-a bucurat din plin de revenirea în primul unşpe, contribuind prin intervenţiile curajoase la menţinerea intactă a porţii. A fost al 2-lea meci fără gol primit pentru el în acest sezon, din cele patru disputate până acum. Cât de mult l-a energizat revenirea între buturi? Uite atât de mult!

Căucă e tipul în bluza gri. A văzut multe holurile bătrânului nostru stadion, acum poate tăia de pe listă „baie cu bere între suporteri şi jucători”. Fularul galben-negru s-a cântat vreo patru minute continuu, asta-i bucata în care şi jucătorii deja învaţăseră versurile.

Popică cu centrarea, Istrati cu fenta, portarul cu reacţia întârziată şi Mera cu finalizarea. Golul de 2-0 ne-a asigurat un final liniştit de meci, lucru pe care-l meritam după emoţiile trăite la Şiria, contra UT-ei. Băieţii noştri sunt acum pe locul doi, cu Sepsi, UTA şi Mioveni (poate chiar şi Târgovişte şi Oli) cu privirile agere ca să speculeze orice neatenţie galben-neagră.

Pe 1 aprilie mergem la Baloteşti (meciul începe la 11 fix), unde victoria e singura opţiune – şi asta nu-i vreo păcăleală. Lasă grătarele şi alte nebunii, ai timp de ele duminică. Sâmbătă, cu toţii la Baloteşti în galben-negru, să le arătăm băieţilor că-n orice împrejurare, braşovenii sunt cu ei! Uite ce frumoasă-i viaţa asta…

#SteaguNuMoare