Marţi seară, Bucegii şi Craiul păreau şi ei că se uită după nişte umbră. La un moment dat atât noi, suporterii, cât şi vânzătorii-barmani de la chioşcul-bar de lângă stadion eram îngrijoraţi că nu există suficiente rezerve de bere, suc şi apă pentru a potoli setea „stegară”. Setea de glorie şi cea provocată de caniculă îl fac pe orice administrator de chestie cu băuturi să-şi frece mâinile: „Au venit stegarii!”

Venim hotărăţi din taţi în fii, şi chiar şi când universul „stegar” pare întors cu susul în jos avem convingerea că vom ajunge unde trebuie. Pentru că suflet.

Şi „stegarii” vin cu o misiune: cei în galben-negru (sau la bustul gol) din tribune să anime letargia tribunelor Ligii a 4-a, iar cei în galben-negru din teren să răsplătească încrederea şi onoarea ce le-au fost acordate.

Dacă în tribuna acoperită de lemn gazdele îşi ambiţionau băieţii cu „scoateţi-le fotbalul din cap”, în tribuna opusă şi fără acoperiş se cânta un imn, se desfăcea o bere şi se striga „hai, băieţii!”. Şi băieţii au hait. După ce ASF-ul a ţinut să-şi flexeze din start omogenitatea, „stegarii” a ţinut să le arate că scosul fotbalului din cap va fi o treabă cam imposibilă, chiar dacă-s o echipă formată abia cu o săptămână în urmă.

Silly zărneşteni, nu ştiau că Steagu’ joacă în superioritate numerică.

„Stegarii” au temperat relativ repede elanul gazdelor, începând apoi o colecţie de ocazii. Zărneştenii au cam fost reduşi al speranţa contraatacului şi aşa au şi deschis scorul. Dacă portarul Tănase a reuşit să ajungă primul la minge, prin alunecare, într-o situaţie de unu-contra-unu, de data asta a trebuit să dea o înjurătură scurtă printre buze şi să împingă mingea spre centru.

Zărneştenii celebrează golul, Cocan plănuieşte revenirea.

Chioşcul-bar de lângă stadion nu se supune legilor acestui unvers şi face sfertul de oră dintre reprize să pară câteva secunde, şi-aşa fluierul arbitrului te prinde cu berea neterminată. Aflu de la copiii de mingi că scorul e tot 1-0 pentru ASF.  ASF scapă singuri cu Maxim, portarul nostru în repriza a doua, însă golul este anulat pentru offside. E bine. Unii cântă, alţii încă vin dinspre chioşc-bar spre tribună, arbitrul fluieră penalty… Stai, ce? Dap, penalty pentru noi prin, cred, minutul 50 şi un pic. Nu mă-ntreba dacă a fost, fiindcă eram cu spatele la fază şi am prins doar finalul extensiei mâinii arbitrului spre punctul de la unşpe metri. Alin Damian, căpitanul „stegarilor” în repriza a doua, zice că Panenka e soluţia cea mai bună pentru situaţia de faţă, aşa că cine suntem noi să-l contrazicem.

Iniţial am crezut (şi n-am fo’ singurul) că mingea s-a dus peste poartă. Da’ nu s-a dus, aşa c-am putut face liniştiţi prima strigare de marcator pe vara asta. „ALIN!” – „DAMIAN!”. Peste puţin timp a venit şi a doua, după ce Alexandru Chifor a finalizat atacul „stegar” cu un şut puternic din interiorul careului mare. Meci amical? Da. Bucurie mare? Oooo, da!!!

„Un salut din vechea Troie!” – „Ahoeee!” – „Şi-ncodată că e voie!” – „Ahoeee!”.

Cu unchiu’ Lucanu la meci.

Victoria „stegară” a fost asigurată la Zărneşti de reflexul lui Andrei Maxim în situaţie unu-contra-unu din finalul meciului.

Genul de loc care se lasă din generaţie în generaţie şi n-are etichetă cu preţ.

Tot cu SteagU’ ea ţinea!

Insignele zic pe unde a fost şi ce a văzut, zâmbetul la fel.

Fundaşul stânga, Laurenţiu, schimbând postura în repriza a doua.

Tot proiectul acesta e despre familia „stegară”. Din ’39, până într-o miercuri seară la Zărneşti şi după.

Pentru „stegari” urmează un nou meci de pregătire vineri, în deplasare la ACSM Codlea, de la ora 18:00 locul trei în ediţia precedentă a Ligii a 4-a Braşov.

Ne vedem acolo, #SteaguNuMoare!