8 august 2017, Tărlungeni. Alex Vîrlan celebrând alături de suporterii „stegari” golul de 2-1 al amicalului contra Progresul Spartac Bucureşti.

Damian, Vîrlan şi Cocan au scuturat plasa progresistă în trei rânduri şi ne-au făcut să vedem potriviri în stele şi alte maşinaţiuni ale universului lucrând întru renaşterea spiritului „stegar”.

Cu 60 de ani în urmă, pe 18 august 1957, Energia Steagul Roşu Oraşul Stalin (alte vremuri, alte idei) bătea sub Tâmpa Progresul CPCS Bucureşti cu 3-1. „Stegarii” debutau atunci în prima ligă la capătul unei expediţii de şapte ani care începuse în Divizia Judeţeană. Şase decenii mai târziu, alte nume, alte culori, dar acelaşi acelaşi spirit! Alin Damian a deschis scorul pentru Steagu’ în jurul minutul 25 (cam ca Zoltan David în 1957), redirecţionând elegant cu latul centrarea venită din partea stângă. Am avut inspiraţia să pornesc la fix aparatul de filmat.

O centrare de pe partea stângă a direcţiei de atac bucureştene care părea să se ducă în out de poartă, a fost în cele din urmă trimisă de Stoian cu capul în poartă, stabilindu-se astfel scorul pauzei.

Alex „Tase” Tănase urmărind atent faza. Sau galeria. Sau ambele.

Nu mai avem echipa cu care am crescut de mici? O facem să fie din nou!

AS „SR” Braşov. Steagu’.

Suporterii care au însoţit echipa la Tărlungeni, în jur de 100 şi un pic, au reuşit să strângă în urna mobilă 573,10 lei. Da, fra, era şi o monedă de zece bani în cutie, semn că cineva a vărsat la propriu tot ce avea în portofel. 210 lei s-au folosit pentru achitarea arbitrajului, de restul urmând să luăm apă pentru antrenamente şi ce altceva o mai fie nevoie.

Reprizele scurte de ploaie ne-au făcut să ne simţim atipic de bine în micuţa tribună acoperită din Tărlungeni, după canicularele experienţe de la Cristian, Zărneşti şi Codlea. În timp ce-n jurul nostru natura se juca cu curcubee şi forme prin nori, pe teren, în careul de şaispe metri al spartanilor progresişti se întâmplau o serie de alunecări şi tackling-uri în urma cărora rezultă un penalty în favoarea noastră.

Alex Vîrlan, purtătorul banderolei în repriza secundă, trage tare şi pe jos în stânga portarului, iar „stegarii” sunt iarăşi în avantaj. În general repriza a doua a fost condimentată de intrări mai tari din partea ambelor echipe. Exact cum place suporterilor!

„Allez, allez, oooo, Steagu’ Roşu din Braşov” cânta tribună bătând cinciu’ cu jucătorii. Şi în timp ce mă pregăteam să-l anunţ pe marcatorul golului, Cristi Cocan a finalizat meciul cu un şut bestial din afara careului. Primul gol Al doilea gol pentru echipă al fiului fostului jucător „stegar” Octavian Cocan este răsplata pe care o merita după meciurile bune făcute până acum.

„De la televizor nu poţi să sari pe gard când echipa ta dă gol”. Şi nici în teren, dacă ai echipă care joacă în judeţ.

Golul lui Coco nu l-am prins pe filmare, dar am compensat prin anunţarea marcatorului: a înscris pentru echipa noastră, cu numărul şapte… Cristiaaan! COCAN! Cristiaaan COCAN!… şi tot aşa până am răguşit cu toţii. Acuma baiul îi că nu ştiu ce-o să mă fac când vom reveni pe „Silviu Ploeşteanu” (cică miercuri, 16 august, avem amical AFC Rapid), dat fiind că m-am obişnuit să fiu în buza tribunei. Trebuie să-mi iau un microfon cu bătaie lungă.

Vă las pe voi să decideţi care-i Betty şi care-i mică.

Pasiune fără limite în teren şi în tribună.

Toba cu un singur băţ e ca berea fără alcool. Respect.

O viaţă cu Steagu’ începe ieri.

Nah, glumesc, e de treabă meşterul.

Bineînţeles că Steagu’ nu moare când eşti atât de bazat.

Şi cam ăsta-i spiritu’, ştii cum zic? Steagu’ nu moare, Steagu’ Renaşte, şi când scanez tribuna în timpul meciului îmi spun că ne aşteaptă cel mai frumos sezon din ultimii aproape douăzeci de ani. Ar fi mai mare păcatul să nu poţi spune că şi tu ai fost parte din tot.

#SteaguRenaşte prin noi!