Cântă la altă masă, puştiule! SC FC Braşov SA, societatea comercială înfiinţată la începutul anilor 1990 care a administrat „ceea ce reprezintă FC Braşov” este cea care s-a dus în faliment. „Ceea ce reprezintă FC Braşov” arde cu putere în sufletul fiecărui „stegar”, suporter şi fost jucător care când a pus tricoul pe el ştia că nu îmbracă doar o bucată de pânză. Cel mai valoros palmares al acestui club – UAB, Steagul Roşu, FCM, FC – sunt oamenii, suporterii care au îndurat orice vreme şi condiţie socială ca să fie pe stadion, şi jucătorii şi antrenorii care i-au adus în tribune. Dar să ştii acest lucru înseamnă să fi fost la meciuri alături de acei oameni, în poaie, caniculă sau ninsoare, să fi împărţit cu ei un senviş şi o apă în deplasări, să-ţi ridici fularul şi să cânţi tare că „În oraşul de sub Tâmpa este o echipă mare”.
Palmaresul FC Braşov şi ceea ce reprezintă acest club
„FC Brașov nu are palmares. Ceea ce reprezintă FC Brașov nu ne interesează și nici nu ne va interesa”, Eduard Gherghe, preşedinte ACS Steagu Roşu Braşov, în MyTex-ul din 28 septembrie 2017
Palmaresul FC Braşov nu este o listă lungă de trofee, dar conţine totuşi o Cupă Balcanică (câştigată în 1961 pe vremea când echipa se numea Steagul Roşu), şapte titluri în campionatele Ligii a 2-a, cucerite sub toate denumirile – UAB, Steagul Roşu, FCM, FC (1943, 1956, 1969 1980, 1984, 1999, 2008), două titluri Districtuale (1941 şi 1950), câteva titluri la juniori republicani (1985, 2001) şi multe altele la acest nivel. Chiar şi locul trei cucerit în 2001 (deci bronzul) cu echipa antrenată de Gabi „Gabello” Stan tot la palmares intră. Nu e mult, nu e strălucitor, dar există, făcând astfel ilogică afirmaţie „FC Braşov nu are palmares”. Adică generaţia lui Buga, Bodea, Stere, Buta, Isăilă, Arcanu, Dossey, Măuţă, Vasc, Marian Ivan, Cocan, Flavius Moldovan şi toţi ceilalţi nu are palmares şi aceştia nici măcar nu fac parte din istoria „galben-neagră”?
Apoi „ceea ce reprezintă FC Braşov” e o treabă pe care mă aşteptăm ca fiul fostului mare jucător „stegar” Vasile Gherghe să o ştie bine. Dar, din păcate, observ că o parte din fiii unor foşti jucători sunt paraleli cu ceea ce reprezintă FC Braşov şi cu spiritul acestui club. Acest nume înglobează faptele şi oamenii clubului din 1936 şi până acum. Da, inclusiv Ioan Neculaie e parte din această istorie, că d-aia îi spune istorie. Dacă am păstra doar ce ne place şi restul l-am face uitat, s-ar chema orice altceva, numai istorie nu. Nici măcar basm nu s-ar putea numi, că şi acolo ai zmei şi happy end la final. Probabil spre asta tinde dl. Gherghe, artificii de genul că FC Braşov e ceva şi Steagu’ altceva, ar vrea doar caimacul. Însă, spre necinstea lui, a spune că nu te interesează palmaresul FC Braşov şi „ceea ce reprezintă” această instituţie înseamnă, pe super şleau, a spune e că nu te interesează Vasilean, Balazs, Torben şi medicul Gyula, că nu te interesează Ploeşteanu, Proca, David şi Fusulan, Năftănăilă, Pescaru, Györffy, Adamache, Campo şi Ivăncescu, Benţa, taică-tu, Paraschivescu, Clipa şi Kramer, fraţii Andrassi, Andrei Şanta, Gerstenmajer şi Marian Ivan.
Mai mult, a spune că nu te interesează palmaresul şi „ceea ce reprezintă FC Braşov” când tu ai înfiinţat un club de seniori în vara lui 2016 tocmai cu scopul de a profita de falimentul care se preconiza încă de pe atunci, denotă că eşti o târfă. Aia e, destinul ţi-a stricat ploile atunci şi FC Braşov s-a putut înscrie până la urmă în campionat. Deci, cum e dl. Gherghe? Sunteţi o târfuliţă sau chiar nu vă interesează „ceea ce reprezintă FC Braşov”? E una din două, o a treia variantă chiar nu există.
Steagu’ Renaşte prin noi!
La Stegaru' 