Olimpic Voila 1-2 Steagu’ | Vencer no Maracaná de Voila

Auzisem vorbindu-se despre acest mitic teren în cuvinte puţine şi apăsate. De o săptămâna tot cream în minte cele mai fantastice arhitecturi dar eram sigur că nimic din ceea ce vedeam cu ochii minţii nu se apropie de realitate.

Plăcuţele slab luminate de pe faţadele scorojite ale gărilor se succedau fără grabă. Săgeata Albastră înainta molcom spre vest şi ochii împăienjeniţi de somn ai tovarăşilor se mai scuturau doar la auzul unui dop făcând „pop” sau a unei cheiţe făcând „clic”. Sau la auzul naşului că „aici se stă zece minute, puteţi coborî la fumat”.

„Ce să dă la Voila”, mi-am amintit întrebarea vânzătoarei de bilete din gară. „Sperăm că goluri multe”, i-am răspuns. „Joacă Steagu'”, a venit completare după ce-şi blocase ramele şi lentilele în caterinca mea de neînţeles. „Să dea unul şi pentru mine”, şi atunci a fost prima dată când am văzut-o zâmbind de când stăteam la coadă. Probabil a fost primul ei zâmbet din întreaga zi.

Prin picăturile care atârnau pe exteriorul ferestrei vagonului ca o pânză mărgelată vedeam spre nord două turnuleţe ale unei biserici ieşind prin ceaţa dimineţii. Orizonul începuse deja să se coloreze. La Făgăraş trenul s-a umplut şi oamenii obişnuiţi doar cu prezenţa exotică a pescarilor ne priveau cu fularele noastre galben-negre şi toba ca pe nişte arătări venite din altă lumea şi îndreptându-se spre Dumnezeu cine ştie unde. Spre Maracaná Voilei, negreşit.

Un cozonac feliat la chioşcul din curbă costă şaispe lei. L-am degustat împreună cu băieţii fără lapte sau ceai – oh, ce sacrilegiu! – sprijiniţi de-un gard sub un pom, în singurul loc unde razele soarelui reuşiseră să-şi facă loc până jos pe pământ printre zidurile şi coşurile caselor. Soarele ne mângâia obrajii şi era tare bine.

Ora 8:41, inspecţia terenului.

Cei doi câini care ne-au luat în primire de la coborârea în gară, au aşteptat cuminţi să luăm micul dejun, apoi ne-au însoţit cu chef de joacă spre stadion.

Fie că-ţi plac câinii sau să explorezi natura, pre-game features-urile oferite de Maracaná de Voila acoperă toate aşteptările.

Maracaná este un teren împrejmuit de un gard spart în multiple locuri, uşurând astfel traficul spectatorilor, şi are pe latura de vest două clădiri care găzduiesc vestiarele şi alte lucruri. În spatele porţii „din deal” se află Munţii Făgăraşului, iar în spatele porţii „din vale” nişte coline edenice, mai ales în lumina dimineţii. Priveliştea, deşi pitorească, nu poate fi savurată decât de spectatori, jucătorii având de-a face cu celelalte forme de relief care compun „gazonul”.

GAZÓN s. n. Iarbă care se udă și se cosește des pentru a fi menținută scurtă, deasă și mereu verde; suprafață de teren pe care se află asemenea iarbă (mai ales pentru unele competiții sportive). – Din fr. gazon.

sursa

Dl. Suciu, finaţatorul clubului gazdă şi „stegar” de mic, după cum afirma chiar el în avancronica meciului, este prea bine conştient de situaţie, doar că planurile sale de a scăpa Voila de faima care o înconjoară costă mai mult decât îşi poate permite acum.

Juniorii au motivul principal pentru care am plecat spre Voila cu trenul de ora 6, iar aceştia ne-au deschis apetitul pentru goluri prin victoria cu 9-0 (6-0 la pauză).

Marocanu’, unul dintre noi, a fost aproape de golul sezonului, dar excelentul portar al gazdelor (nu vă lăsaţi înşelaţi de scor) a pus palma care a anulat şansele de viralizare ale filmării.

Stânga: Juniorii celebrând al nu-mai-ştiu-câtelea-gol în poarta nefericitului Nitu (?); dreapta: După ce s-a trezit la ora 7 dimineaţa şi a încasat nouă goluri, portarul gazdelor a băut vreo câteva guri de apă şi apoi a fost aruncat în groapa cu lei a seniorilor.

 


Domnule Máté le-a cam văzut pe toate: „Republicii” în ’57, când Fusulan a condus revenirea braşoveană din ultimele cinci minute, Cupa Balcanică, Espanyol-ul, Beşiktaş-ul, B-ul, FCM-ul, Inter-ul, şi acum, în premieră, „SR”-ul la Voila.

„Stegarii” mai eleganţi au plecat spre Voila cu maşinile, iar până au ajuns ei la teren, băieţii sosiţi cu trenul, în special Sami şi Guşă, erau deja prieteni buni cu cei doi căţei adoptaţi în gară. Dl. Suciu şi-a respectat declaraţia din avancronică, iar la începutul meciului Daniel Mutu, căpitanul „stegar”, a primit din partea lui Trifan, căpitanul gazdelor, nu modest dar inimos buchet de flori, pe care la rândul său l-a oferit Irinei. Imnul se cântase, vântul se înteţise, steagurile fluturau, meciul începea!

Rezumatul conţine pe lângă goluri şi buchetul, ocaziile şi alte faze.

Şi meciul a început contrar tututor aşteptărilor. O lovitură liberă executată de căpitanul Trifan s-a dus ca teleghidată în poarta „stegară”, beneficiind şi de reacţia timidă a zidului „negru”.

„Stegarii” au trebuit să-şi ajusteze cât mai repede gleznele şi relaţiile de joc la starea terenului, iar peste doar şase minute Damian s-a înălţat nestingherit în mijlocul careului gazdă şi a pus capul la centrarea lui Horia Popa. Şarja lui Horică pe partea dreaptă s-a dovedit una din metodele cele mai eficiente pentru a străpunge apărarea „olimpicilor”.

Egalarea a adus zâmbetul pe chipul lui Şanta, acolo în altul tribunei VIP.

 foto de Cătălin Ignat

Cealaltă metodă de a destabiliza bătăioasa defensivă gazdă a fost şutul de la distanţă. Codreanu şi-a exersat de câteva ori dreptul, prilej pentru a scoate un corner. Şi cum din una dai în altă, din cornerul executat de acelaşi Lucian Codreanu a ieşit golul de 2-1. În spatele meu, Corbu şi Poli debordau de optimism, „zece le dăm acuma”, doar că acesta avea să fie scorul final, în ciuda multelor ocazii ratate de ai braşoveni, în special în repriza a doua. Alin Damian a ratat în două rânduri oportunităţi ideale de a aduce liniştea în aliniamentul „stegar” de la gard, Dumitraş a lovit bara dintr-un corner executat de Fânariu, iar Cocan, privit de pe partea opusă de taică-su, aflat în misiune, a şutat puţin pe lângă stâlpul stâng al porţii.

Gazdele s-au remarcat prin loviturile libere ale aceluiaşi căpitan cu tâmple cărunte, Trifan, însă Mutu a fost de fiecare dată la post.

Munţii au scos puţin căpăţânile de sub plapumă ca să vadă dacă a dat sau n-a dat gol Cocan.

foto de Cătălin Ignat

Maniera temătoare în anumite momente a arbitrului, manifestată în special prin încăpăţânare acestuia de a acorda cartonaşul galben la faze precum piciorul în cap recepţionat de Dumitraş, i-a cam scos din sărite pe cei circa 60-70 de suporteri „stegari” care au făcut deplasarea.

În final, un meci al naibii de ciudat, în care fotbalul a cam fost pe planul secund, s-a terminat cu o nouă islandeză victorioasă şi cu un pact de coabitare între veşnicii inamici, ultraşi şi jandarmi.

Stânga: ultraşii pe gard, manifestându-se nestingheraţi, conform pactului încheiat; dreapta sus: fostul jucător „stegar” Octavian Cocan, acum jandarm, cântând imnul cu jucătorii şi suporterii la finalul meciului; dreapta jos: Cocan fiul şi Cocan tatăl alături suporteri şi de un steag istoric.

Pentru băieţii noştri urmează revenirea pe „Silviu Ploeşteanu”, sâmbătă aceasta, de la ora 11, contra Cetăţii Homorod şi apoi deplasarea la Berivoi (14 octombrie), pentru meciul cu Carpaţi. Acestea sunt ultimele două meciuri înaintea derby-urile cu Colţea (21 octombrie, acasă) şi cu ACS Steagu Roşu (28 octombrie, pe ICIM).

Steagul Renaşte prin noi!

Hai să vorbim

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s