Când a mai dat Steagu’ patru goluri într-o repriză? Mă refer într-un meci din primele trei ligi, considerate profesioniste, pentru că în sezonul de Liga a 4-a se marcau patru goluri pe minut. Ar fi acel 11-2 cu Reșița din Liga a 2-a, dar atunci oaspeții au trimis la Brașov o echipă formată din juniori, unii chiar de 16 ani, și și așa la pauză scorul a fost doar 3-2.

Cu Precizia Săcele, în Liga a 2-a, în toamna lui 2007, am auzit galeria exultând doar de trei ori în prima repriză de lângă duba Jandarmeriei alături de Bamse și Noe. Merci, Noe! Și atunci aveam echipa aia deja gata de Liga 1, cu Ilyes, Adriano, Nae Constantin, Senin, Hadnagy, Roman sau Sburlea. Au reușit, totuși, să marcheze de patru ori într-o repriză în primăvara anului următor, când i-au percutat în deplasare pe cei de la Dunărea Galați și acasă pe Dunărea Giurgiu. Înapoi în 2007, dar în primăvară, a fost un 7-2 acasă cu FC Snagov, tot așa cu „stegarii” dând drumul la robinet în repriza a doua și marcând de cinci ori – care ar cam fi recordul eficacității într-un interval de 45 de minute (exceptând acel meci atipic cu Reșița, bineînțeles).

În Liga 1? Singurul care-mi vine în minte e acel 4-1 cu Apulum din septembrie 2004, când scorul era deja 4-0 în minutul 25.

Dar să marchezi de patru ori în aceeași repriză în care adversarii aveau 2-0 în minutul 11? Nu s-a întâmplat niciodată, așa că n-a greșit cel care într-un comentariu al live-ului cu CSO Plopeni a scris că e cea mai bună repriză din istoria proiectului Steagul Renaște. La urma urmei, n-a reușit asta nici echipa din toamna anului 2017, cu Poverlovici, Mutu, Damian, Horia Popa sau Avram, care fusese croită pentru Liga a 2-a.

Dar când a reușit Steagu’ vreodată să piardă un avans de două goluri în două meciuri consecutive? Din nou, nu s-a întâmplat niciodată. Iar dacă la Hermannstadt II „stegarii” au fost de nerecunoscut în partea a doua, după o primă repriză solidă, cu Plopeni au mențiunut ritmul și după pauză, iar dacă acel șut al lui Răchișan nu lovea transversala, atunci…

A ține cu Steagu’ înseamnă că nici un scor nu e sigur și că berea poate fi desfăcută doar după ce arbitrul și-a semnat raportul de joc. Iar în această incertitudine stă inconstanța pregătirii jucătorilor – din varii motive și scuze – și, îndrăznesc să spun, chiar și determinarea unora dintre ei. De prea multe ori în timpul acestor ultime două meciuri care m-au făcut dependent de medicamente pentru inimă am avut sentimentul că doar câțiva jucători trag pentru echipă până la ultima picătură de energie – iar aceștia încap enumerați pe degetele unei singure mâini – în timp ce restul se comportă ca și cum fac clubului o favoarea prin simpla lor prezență. Aceștia din urmă, din păcate, nu conștientizează, sau poate că nu le-a fost comunicat acest lucru, că la oricare alt club din primele trei ligi ar fi norocoși dacă ar prinde lotul lărgit. Probabil că onoarea de a fi titular la Steagu’ nu mai înseamnă nimic, chiar dacă unii din cei vizați au o vârstă la care ar trebui să primeze foamea de afirmare.

Desigur, putem face o sondare psihilogică mult mai profundă asupra cauzelor care au dus la această situație în care unii jucători sunt complet străini de misiunea lor. Vârful iceberg-ului e însă existența aceastei dinamici între cei care dau totul și cei care cred că deja nu mai au ce demonstra. Caruselul emoțional la care am luat parte în ultimele două săptămâni e absolut firesc.

Mai sunt șase etape până la final și suntem la șapte puncte de play-off. Următorii trei adversari – Blejoi, Kids și Râșnov – au cu toții revanșe de luat în fața noastră, râșnovenii fiind motivați și de menținerea locului de play-off. Și ce bun dacă am ajunge noi în play-off, după 4-4 acasă cu penultima clasată? Și ce ne facem dacă, o, ce minune ar fi, am promova? Să răspundem acestor întrebări dacă vom avea bucuria de a fi puși direct în fața lor. Până atunci, Steagu’ trebuie să-și respecte blazonul și să lupte până la final. Chiar dacă azi vom eșua să ajungem acolo unde dorim, mâine vom fi mai aproape.

Tot noi, tot Steagu’!

P.S. dacă joci la SR și ai citit asta și te-ai supărat pe mine, înseamnă că trebuie să-ți acorzi două minute să te privești în oglindă și să ai o conversație sinceră cu tine însuți.