Anii de început – primii jucători legitimați

Astăzi avem ocazia să-i descoperim cu nume și prenume pe băieții fără de care n-ar fi existat Steagul de mai târziu, cel care a ajuns să se bată pentru titlu în anii 1960, care a câștigat Cupa Balcanică în 1961, care a realizat miracolul cu Beșiktaș sau care, multe decenii mai târziu, sub conducerea căpitanului Robert Ilyes, a făcut ca orașul să fie cuprins din nou de visul unor generații prin cele două calificări consecutive în semifinalele Cupei României.

În nr. 83/1939 al Rombol – buletinul oficial al Federației Române de Fotbal – descoperim chiar într-un colț de pe ultima pagină un aviz care „aduce la cunoștința generală că următoarele grupări cer afilierea la federație”.

Ultima grupare din acea listă este Asociația Sportivă Uzinele Astra Brașov.

stânga: avizul care menționează cererea de afiliere (Rombol nr. 83, 11 august 1939);
dreapta: confirmarea aprobării cererii de afilierere (Rombol nr. 87, 15 septembrie 1939)

(click pe imagini pentru mărire)

Cererea de afiliere a Uzinelor Astra Brașov a fost aprobată la punctul 6 a ședinței FRF din 4 septembrie 1939. Este singura dată când echipa apare sub denumirea Uzinele Astra Brașov Honterus – după vechea poiană care exista în apropierea fabricilor.

Acestea ar fi, momentan, singurele documente care se apropie cât de cât de ceea ce am putea numi actele de înființare a clubului modern Uzinele Astra Brașov. Asta cel puțin până când (dacă?) vom găsi documentul oficial de înființare în vreo arhivă.

De asemenea, putem clasa teoriile cu „există un document la FRF cu anul 1937” sau „dar pe site-ul federației scrie că…” sau alte asemenea. Aveți adevărul mai sus negru pe alb.

În anul 1939 au fost reuniți într-o singură echipă de fotbal cei mai buni jucători de la echipele care activau atunci în campionatul inter-secții al Uzinelor Astra Brașov.

Originile acestui ampionat inter-secții sunt momentan considerate a fi sfârșitul anului 1936, conform mărturiei lui Arpad Balazs, unul din jucătorii Secției 15 Turnătorie.

Performanțele realizate de echipa Secției 15, atât în campionatul uzinei cât și în meciurile cu echipele altor întreprinderi din Brașov (în 1937 Secția 15 Turnătorie a câștigat o cupă locală dedicată echipelor muncitorești), au determinat conducerea Uzinelor Astra Brașov să creeze în jurul ei o echipă unitară, pe care să o înscrie în competițiile oficiale organizate de Federația Română de Fotbal.

Pe lângă jucătorii selecționați din rândul muncitorilor celorlalte secții din Uzinele Astra Brașov, noul club avea nevoie și de oameni mai experimentați într-ale fotbalului, pentru a face față provocărilor anunțate de debutul în ediția 1939/40 a Campionatului Districtual Brașov.

După datele actuale, Mihai Gipe, născut în Sinaia, este primul transfer din istoria Uzinelor Astra Brașov.

Sosirea jucătorului în vârstă de 23 de ani de la Sportul Muncitoresc Brașov a fost oficializată pe 16 septembrie 1939 (Rombol, nr. 92, 23 octombrie 1939), cu o zi înainte de debutul UAB-ului în Campionatul Districtual Brașov.

De la același club a mai venit alături de Gipe și Rákóczi János, de la Astra Sportivă Brașov a fost adus Mircea Popescu (club înființat în 1931, fără nici o legătură cu UAB), de la Isvorul Satulung a venit mijlocașul Nicolae Zangor, de la Concordia Gura Ocniței (jud. Dâmbovița) a venit Petre Petreanu, în timp ce Ludovic Jurconi de la echipa Uzinele și Domeniile Reșița era cel mai îndepărtat transfer făcut de UAB.

Cu toții au fost încadrați și ca muncitori sau funcționari în secțiile și birourile Uzinelor Astra Brașov. Și nu doar de formă. Echipa de fotbal efectua în acele vremuri cam două antrenamente pe săptămână, trei în situații excepționale. Acei oameni au fost aduși nu doar pentru aptitudinile lor sportive ci și pentru a presta efectiv în atelierele unei uzine aflată în expansiune.

Un alt contingent de patru jucători au îmbrăcat culorile echipei din sud-estul Brașovului începând cu 30 septembrie 1939: Ștefan Bogdan Balogh (sosit de la Hakoah Brașov – fosta Ivria, echipa comunității evreiești din oraș), Gheorghe Călin (de la Șoimii Brașov), Constantin Pârvulescu (de la Principesa Elena Câmpina), și Aurel Sava Ivanov (de la Astra Arad). Acesta din urmă va petrece doar un sezon sub Tâmpa, întorcându-se acasă în iunie anul următor, la Gloria Arad – nou-promovată în Liga 1.

O săptămână mai târziu, pe 7 octombrie 1939, (Rombol, 27 octombrie 1939), Uzinele Astra Brașov făceau al doilea transfer de la Astra Sportivă, semnându-l pe Ioan Brătuc, cel care va deveni un nume important în perioada de început a clubului. De altfel, Brătuc, după cum era moda polisportivă a vremii, putea fi găsit atât pe lista marcatorilor pentru echipa de fotbal UAB, cât și pe cea a concurenților în diverse competiții de cross, ciclism sau schi.

Toate aceste transferuri au contribuit la clasarea UAB-ului pe primul loc în Seria a 2-a a Campionatului Districtual Brașov la finalul turului.

Alb-albaștri au câștigat cinci din cele șase meciuri, marcând 20 de goluri și primind numai trei. Singura remiza a fost pe 15 octombrie, în penultima etapă, cu ACFR, pe stadionul Metrom, când fotbalul brașovean a făcut pentru prima dată cunoștință cu latura vulcanică a suporterilor UAB-iști.

Iată și rezultatele, din păcate fără alte detalii cunoscute momentan:

Et. 1 – 17.09.1939 – stadionul Metrom – ora 16:30: UAB – Bârsa Zărnești 3-0 (? nu știm scorul la pauză)

Et. 2 – 24.09.1939 – stadionul Municipal – ora 13:30: Venus Brașov – UAB 1-5 (1-2)

Et. 3 – 01.10.1939 – stadionul Metrom – ora 16:00 – UAB – Șoimii Brașov 6-0 (3-0)

Et. 4 – 08.10.1939 – stadionul Metrom – ora 15:30 – UAB – Voina Brașov 2-0 (0-0)

Et. 5 – 15.10.1939 – stadionul Metrom – ora 15:00: ACFR – UAB 1-1 (1-0)

Et. 6 – 29.10.1939 – stadionul Municipal – ora 13:00: UAB – Malaxa Tohan 3-1 (0-0)

Clasamentul celor două serii din Districtul Brașov arăta astfel la finalul turului:

”Noua grupare U.A.B., echipa d-lor ing. Mărdărescu și Togănel a reușit o performanță foarte frumoasă, terminând prima în clasament înaintea A.C.F.R.” (Gazeta Sporturilor, 1 decembrie 1939)

Pe lângă cei 11 jucători menționați anterior, iată și ceilalți componenți ai lotului utilizat de echipa de fotbal Uzinele Astra Brașov în turul primului sezon oficial din istoria clubului, 1939/40:

Ioachim Zărnescu
Adalbert Florea Für
Ludovic Florea Für
Ioan Mureșan
Constantin Smarandache Kaizer
Traian Nan
Constantin Purice
Ioan Manea
Petru Betea
Vasile Simion
Nicolae Gal
Alexandru Băgui
Mihai Augustin
Mircea Mălăiescu (sosit de la Bârsa Zărnești)
Ioan Brândușoiu
Paul Gogeanu
Victor Boghici

sursa: Rombol, nr. 106, 8 martie 1940

Primăvara anului 1940 i-a găsit pe români străduindu-se să navigheze prin toate atrocitățile, știute și neștiute, care aveau loc în jurul lor.

Ceasul României Mari ticăia, dar viața încerca să-și urmeze cursul firesc.

Șapte noi jucători sunt legitimați de Uzinele Astra Brașov pe 23 martie 1940: Ștefan Demen, Petre Bazavan, Mitiță Trentea, Dobre Moise, Ilie Rău, Alexandru Vasile și Vasile Gavăț.

Acesta din urmă, buzoian de origine, era unul dintre cei mai experimentați jucători care soseau în echipa brașoveană, Gavăț jucând aproape zece ani ca fundaș central pentru Unirea Tricolor București, majoritatea timpului în prima ligă, fiind chiar și selecționat pentru lotul echipei Naționale, fără a debuta însă vreodată.

Alte transferuri sunt concretizate pe 4 mai: Grigore Chivulescu a sosit de la Politehnica Timișoara, în vreme ce de pe plan local au fost recrutați Francisc Soos (de la Sportul Muncitoresc – unde evoluase întreaga sa carieră), Constantin Dogaru, Andrei Orghidan, Gheorghe Stinghe și Ștefan Văcaru – toți aceștia de la defuncta Astra-Metrom Brașov, existența echipei municipalității brașovene în liga secundă neputând fii salvată de fuziunea cu Metrom, după ce autoritățile locale au decis să nu mai sprijine clubul.

Ștefan Văcaru era un tânăr promițător care, la fel ca alți colegi de-ai săi, a reprezentat UAB-ul nu doar în dreptunghiul verde ci și în diverse probe de schi, în special coborâre, făcând adesea echipă cu Ioan Brătuc și Nicolae Gal.

Acestea transferuri au fost realizate având deja setat obiectivul pentru sezonul 1940/41 – promovarea în Liga a 2-a.

UAB-iștii rataseră calificarea în finala Campionatului Districtual în sezonul inaugural după câteva sincope avute în retur – în special după înfrângerea cu 0-3 în fața ACFR-ului – meci în care s-au remarcat totuși Soos și Gipe, aceștia devenind primii jucători din istoria Uzinelor Astra Brașov numiți într-o cronică a presei locale.

O nouă Românie

Când vara s-a sfârșit, Europa și România arătau și se simțeau cu totul diferit față de aceeași perioadă a anului trecut.

Germania Nazistă cucerise jumătate din Europa occidentală și arborase svastica peste Paris, în timp ce Uniunea Sovietică invadase Țările Baltice și deja deportase aproape 900.000 de polonezi în Siberia.

România rămăsese complet singură și încercuită. Dacă Regatul Unit și Franța nu au intervenit în forță atunci când Cehoslovacia și Polonia erau făcute bucățele, acum nu mai era chiar nici o șansă și toată lumea știa asta.

Bucovina de Nord și Basarabia sunt invadate de sovietici pe 28 iunie 1940, iar Ungaria Horthystă ocupă nord-vestul Transilvaniei la finalul lunii august, incluzând orașele Cluj, Bistrița, Târgu Mureș, Oradea, Satu Mare și Baia Mare. În teritoriul revendicat inițial de guvernul maghiar se regăsea și Brașovul, dar orașul de sub Tâmpa a scapat la limită, astfel că de aici și până la noua graniță erau puțin peste 20 de kilometri.

România Mare la Brașov

Pentru o perioadă mai scurtă sau mai permanentă de timp, Brașovul a devenit acasă pentru aproximativ 20.000 de români refugiați din teritoriile pierdute.

Printre aceștia s-au regăsit și frații Silviu Costea și Vasile Costea, jucători de fotbal și muncitori la Uzinele Electrice Cluj. La Brașov au găsit nu doar șansa de a avea un serviciu ca electricieni în cadrul Uzinelor Astra, dar și posibilitatea de a-și continua pasiunea fotbalistică în centrul defensivei UAB-iste.

Brașovul, pe lângă faptul că era unul din orașele apropiate de noua graniță, era un loc de refugiu extrem de atractiv în special pentru clujeni datorită găzduirii oferită Academiei Comerciale din Cluj. În următorul an vor mai îmbrăca tricoul UAB-ului cel puțin alți trei foști clujeni: Mircea Cociuban (ex-Victoria), Vasile Căpușan (ex-Victoria) și Carol Chendi (ex-U). De asemenea, se vor organiza regulat la Brașov meciuri amicale UAB – U Cluj (Universitatea și clubul sportiv s-au refugiat la Sibiu).

Dar orașul de sub Tâmpa nu s-a îmbogățit doar cu clujeni.

De la Satu Mare au sosit la UAB doi jucători de la echipa locală Olimpia CFR – Gheorghe Candrea și Gheorghe Fârtea. Aceștia s-au alăturat împreună cu cernăuțeanul Vasile Cuciurean, de la echipa Meseriașul Român Cernăuți – orașul bucovinean fiind și el între cele pierdute de România după ultimatumul sovietic din iunie 1940.

De la Bistrița au venit Augustin Bunușiu și Gavrilă Nichită, care jucaseră în Liga a 3-a pentru echipa locală Ceramica. Aceștia au devenit astfel coechipieri cu Ioan Pastor de la Tricolor Baia Mare, fostul adversar de la barajul de promovare în liga secundă din 1937. (Rombol, 29 octombrie 1940)

Născut la Carei, dar jucând în acel moment la Mica Brad, în liga secundă, Ștefan Bârlea alege și el să se stabiliească la Brașov. La momentul respectiv Bârlea era singurul jucător din lotul Uzinelor Astra cu goluri și pase decisive în prima ligă, el marcând de două ori în zece apariții pentru Juventus București în ediția 1934/35. Tot atunci a mai înscris și o dublă în optimile Cupei României contra Victoriei Cluj. Probabil că acest trecut a determinat să-i fie încredințată funcția de delegat al echipei Uzinelor Astra Brașov în relația cu Federația Română de Fotbal.

Alți trei jucători vor completa transferurile efectuate de UAB pe parcursul toamnei anului 1940: Gavrilă Chiorean, Florian Bugeanu și Gheorghe Mureșean. Încă n-am găsit detalii despre locurile de proveniență, dar cel mai probabil și aceștia au ajuns la Brașov tot din regiunile ocupate.

Florin Bugeanu a evoluat și pentru echipa de atletism a Uzinelor Astra Brașov, una dintre cele mai puternice din țară în acel deceniu, câștigând multiple concursuri în probele de 100 și 200 de metri plat.

UAB nu a fost singura echipă din oraș care a cooptat jucători refugiați. Metrom, spre exemplu, a legitimat de la Electrica Oradea trio-ul Ioan Covaciu, Gavril Pop și Ioan Pop.

Ultima noapte de dragoste

Din păcate, presa locală, și cu atât mai puțin cea națională, nu a dat niciodată la tipar vreo echipă de start UAB-istă din primele două sezoane de existență.

Aflăm de un prim XI abia cu ocazia meciului amical cu prim-divizionara Universitatea Cluj de pe 9 martie 1941, jucat pe stadionul Metrom.

Reușim astfel să ne dăm seama cam cum și-au găsit locul în echipă toți cei transferați de-a lungul anilor și ne putem face și o imagine despre echipa Uzinelor Astra Brașov care la finalul sezonului 1940/41 a câștigat titlul districtual.

Moraru (?) – Silviu Costea (1940), Vasile Costea (1940) – Gavrilă Nichita (1940), Mihai Gipe (1939), Gheorghe Fârtea (1940) – Petru Betea (1939), Augustin Bunuşiu (1940), Gheorghe Candrea (1940), Ștefan Bârlea (1940), Gheorghe Mureșan (1940)

Singurul semn de întrebare în privința identității revine portarului Moraru. Din cauză că arhiva Rombol nu conține toate numerele buletinului, nu putem recrea traseul legitimării sale și nu știm nici numele său complet.

Misteriosul Moraru va continua să apară în majoritatea echipelor de start UAB-iste consemnate în presă mulți ani de aici înainte, fiind adesea printre jucătorii evidențiati pentru prestațiile sale – așadar, primul mare portar din istoria clubului.

Pe 20 mai 1941 brașovenii s-au testat cu altă prim-divizionară, Uzinele și Domeniile Reșița, de această dată pe stadionul Municipal (actualul Silviu Ploeșteanu), în fața a 3000 de spectatori.

Și acest meci s-a bucurat de atenție din partea presei locale, mai ales că UAB-ul a reușit un 3-3 de prestigiu. Echipa aliniată a fost în mare parte aceeași din meciul cu clujenii, singurele modificări fiind Precup Rău (jucător legitimat în 1940) în locul lui Petru Betea și Rudolf Wagner în locul lui Gheorghe Mureșan. Wagner evoluase pentru ACFR și se afla în tratative pentru un transfer la Uzinele Astra.

Moraru – Silviu Costea, Vasile Costea – Gavrilă Nichita, Gheorghe Fârtea, Precup Rău (1940) – Gheorghe Candrea, Ștefan Bârlea, Augustin Bunuşiu, Mihai Gipe, Rudolf Wagner.

Pe 25 mai 1941 alb-albaștrii au călătorit la Sibiu pentru un meci test pe stadionul ANEF cu echipa locală Șoimii.

Partida – prima din istoria clubului jucată în afara județului Brașov – a avut loc de la ora 15:00 în deschiderea meciului de primă ligă dintre U Cluj și UD Reșița, și s-a terminat la egalitate, 1-1, Ștefan Bârlea marcând pentru Uzinele Astra.

Pe 8 iunie 1941 studenții clujeni au revenit la Brașov, de această dată întâlnirea fiind încărcată de emoții.

Brașovenii a făcut Universității o caldă manifestație care a umplut cu lacrimi ochii miilor de spectatori. Așa de exemplu la apariția echipei pe teren o delegație de studenți ai Academiei Comerciale din Brașov a înmânat căpitanului Universității un splendid buchet de flori, în timp ce din tribună s’a cântat „Treceți batalioane Feleacul în Clujul nostru românesc”, publicul trăind clipe de mare înălțare sufletească”
Gazeta Sibiului, 13 iunie 1941

Pe teren a fost o nouă demonstrație de forță a prim-divizionarilor clujeni, care s-au impus cu 4-1. Golul brașovenilor a fost marcat de Augustin Bunușiu, echipa de sub Tâmpa aliniind următoarea formație.

Moraru – Silviu Costea, Teodorescu (?) – Gavrilă Nichita, Gheorghe Fârtea, Precup Rău – Gheorghe Candrea, Ștefan Bârlea, Augustin Bunușiu, Mihai Gipe, Vasile Costea

Uzinele Astra Brașov au jucat pe 15 iunie 1941 ultimul meci înainte de intrarea României în cel de-al Doilea Război Mondial. Adversarul întâlnit în acea zi pe stadionul Municipal a fost FC Ploiești, altă echipă din primul eșalon.

Acest meci a generat și un scandal cu rivalii locali de la ACFR, care erau contrariați de faptul că trei jucători de-ai lor – fundașul Găitănaru, și atacanții Spirea și Wagner – au jucat pentru UAB fără aprobarea clubului feroviar, care era decis să-i suspende.

În meciul încheiat 2-2 au marcat pentru UAB chiar cei doi atacanți clandestini.

Post Scriptum

Abia după doi ani de la înființarea clubului presa dă la tipar un prim XI dintr-un meci oficial.

Pe 21 septembrie 1941, în etapa a 2-a a Cupei Basarabiei, Uzinele Astra au jucat în deplasare la Zărnești cu Bârsa. Terenul? Actualul „Celuloza”, același unde echipa suporterilor „stegari”, SR Brașov, a învins aproape opt decenii mai târziu pe Olimpic Zârnești cu 1-0 într-un meci din Liga a 4-a.

În meciul Bârsa – UAB regăsim în echipa brașoveană mai mulți jucători legitimați chiar în primul an de existență al clubului.

Moraru – Silviu Costea, Andrei Orghidan (1940) – Ioan Mureșan (1939), Gavrilă Nichita, Dragomir (?) – Ioan Brândușoiu (1939), Augustin Bunușiu, Ștefan Bârlea, Ioan Brătuc (1939), Mihai Gipe (1939)

Brândușoiu, Bunușiu și Gipe au marcat fiecare câte un gol (3-1), adeverind victoria la două goluri diferență anticipată în avancronica celor de la Gazeta Sporturilor.

După ce în 1942 au debutat cu succes și în Cupa României, iar concomitent au încercat să convingă FRF-ul că merită o invitație în Campionatul de Război, Uzinele Astra Brașov și-au făcut până la urmă apariția pe scena divizionară în toamna aceluiași an, în Cupa Eroilor.