Mâncam un senviș luat din autogară când o albină a aterizat pe balustrada gardului de la oficială. Jandarmii ar fi vrut să-mi spună cum stă treaba pentru meci, ca să nu fie probleme și la final să plecăm toți fericiți acasă, dar mi-au dat pace să-i fac o poză albinei înainte de toate dialogurile oficiale.
O albină în noiembrie.
N-am mai văzut o albină în noiembrie. Părea că nu vrea neapărat să fie acolo, dar că atâta timp cât încă mai are putere să dea din aripi, va continua să zboare și să caute flori. Până în ultima clipa.
Apoi Răchișan, Șerban și Olteanu au dat din aripi, după aceea Răchișan, Șerban, Dedu și Sandu au găsit narcisele. Și chiar dacă doar două au fost valabile, pentru că arbitrii le-au rupt pe celelalte (mai les pe cea a lui Șerban au scos-o cu rădăcini cu tot și i-au vândut petalele pe piața neagră), la final am rămas cu cel mai important lucru: o echipă în noiembrie.
La Stegaru' 