Steagu’ și Rapid | O rivalitate istorică | Ep. 3 – hat-trick Fusulan!

Meciurile dintre Steagu’ și Rapid aveau deja o istorie de cinci ani când cele două echipe s-au întâlnit pe fostul Stadion 23 August (actuala Arenă Națională), în ziua de… 25 august 1957, în etapa a doua a sezonului de debut al stegarilor în prima liga. Cinci din precedentele șase întâlniri au fost câștigate de feroviari, remiza din 1952 (3-3) fiind singurul rezultat pozitiv pentru echipa de sub Tâmpa.

A șasea victorie părea doar o chestiune de timp…

Cum înainte cu 5 minute de sfîrșitul meciului dintre Locomotiva București și Energia Steagul roșu, scorul era de 3-1 pentru bucureșteni, mulți spectatori au părăsit Stadionul 23 august, siguri că nu se mai poate întîmpla nimic. De-altfel, nu numai apropierea fluierului final părea că exclude că orice surpriză, dar însuși felul în care decurgeau aceste ultime minute de joc ale unui meci „moale” și pînă atunci complet neinteresant (…)
Sportul, nr. 3068 / 26 august 1957

Gheorghe Ene și Vasile Copil au oferit Rapidului un avantaj de două goluri la pauză. Imediat după ce Steagul dăduse semne de viață în minutul 59 prin reușita lui Ioan Szigeti, același Copil, „dintr-un șut-centrare, a înscris în mod norocos cel de al 3-lea gol”.

Considerându-se deja învingători la 3-1, alb-vișiniii au continuat să domine partida, însă fazele lor de atac aveau acum mai mult menirea să-i ridiculizeze pe jucătorii stegari, „permițîndu-și chiar unele acțiuni deplasate: „curse” pînă la linia de aut adversă executate de Macri, „clovnerii” la marginea careului făcute de Copil, etc.”

Portarul stegar Constantin Ghiță boxeză dintre feroviarii Ene II (dreapta) și Seredai, sub privirea lui Gheorghe Percea. */ FOTO: T. Roibu, Sportul, nr. 3068 / 26 august 1957*

Deși se marcaseră patru goluri, jocul nu avusese vreun ritm ieșit din comun, certitudinea bucureștenilor că au victoria în buzunar dând o nuanță și mai ștearsă fazelor din teren. Ceea ce a urmat a fost cu atât mai incredibil. În minutul 85, stegarul „Fusulan a pătruns în centru și a marcat sub privirile contrariate, dar încă nealarmate ale apărătorilor ceferiști”.

Atacantul Gheorghe Fusulan tocmai pornise cronometrul pentru marcarea celui mai rapid hat-trick din istoria primei ligi românești! Peste doar 60 de secunde, Fusulan a reluat din voleu o centrare a lui Nicolae Proca. Tabela uriașului stadion 23 August arată acum 3-3, iar rapidiștii din tribune și de pe gazon sunt supuși unei învălmășeli de sentimente. „Dungu se ia cu mîinile de cap, iar apărătorii se uită unul la altul, nedumeriți, speriați.” (România Liberă, nr. 4005 / 27 august 1957)

Cu două minute înaintea ultimului fluier, Gheorghe Fusulan driblează tot ce-i iese în cale și desăvârșește transformarea scorului în 4-3 pentru echipa Steagul Roșu, „ai cărei jucători au știut că meciul se poate considera terminat numai după 90 de minute.” (Munca, nr. 3057 / 27 august 1957)

stânga: Macri (dreapta) către Dungu: „Oricum am cîștigat; nu mai sînt decît 4 minute”. (Munca, 27 august 1957)
dreapta: FUSULAN, eroul meciului (Scânteia Tineretului, 27 august 1957). Ziarul bucureștean de limbă maghiară Előre era și mai simpatic: „Tripa maestrului Fusulan și Locomotiva a fost făcută knock-out.” (27 august 1957)

Cu patru minute înainte de sfârșitul meciului scorul era, într-adevăr, în favoarea giuleștenilor (3-2). Dar Gheorghe Fusulan abia își începuse magnum opus.

Și totuși, minunea nevisată de nimeni s-a produs. Ne-a fost dat să asistăm la una din cele mai senzaționale răsturnări de situații pe care le-am văzut în lunga noastră carieră de cronicar sportiv. A fost atât de uluitor, de necrezut, ceea ce s-a petrecut în aceste ultime cinci minute de joc, încît a trebuit să recurgem la toate jurămintele de pe lume pentru a-i convinge pe cei care plecaseră de pe stadion la situația de 3-1 pentru Locomotiva, că partida se terminase cu 4-3 pentru… Energia Steagul Roșu!”
Sportul, nr. 3068 / 26 august 1957

Repriza a doua fusese transmisă în direct la Radio România (din păcate nu a fost făcută o înregistrare, am întrebat), așa că nu doar spectatorii rămași în tribunele stadionului 23 August, ci și cei care au rezistat tentației să schimbe frecvența au putut afla cum nou-promovata Energia Steagul Roșu Orașul Stalin devenise liderul campionatului în cel mai spectaculos și neașteptat mod posibil, cu două victorii în primele două etape.

Iată echipele primei confruntări Rapid – Steagul pe scena Ligii 1:

Locomotiva București: Dungu – Vărzan, Stancu – Macri – Bodo, Langa – Copil, Raab, Ene II, Seredai, Filote

Energia Steagul Roșu Brașov: Ghiță – Bîrsan, Marinescu, Percea – Zaharia, Popescu – Hașoti, Fusulan, Proca, Szigeti, David

***„Un meci obișnuit cu un final senzațional”***, a titrat Scânteia Tineretului (27 august 1957), care a publicat și această fotografie cu lovitura de cap a lui Nicolae Proca, în spatele căruia se află Fusulan. Stegarii au evoluat în tricouri și șorturi albe, jambiere albastre, iar feroviarii în tricouri cu dungi alb-vișinii, șorturi albe și jambiere vișinii.

De mare luptă a fost și meciul retur, jucat pe 23 martie 1958, de la ora 16:00, pe actualul stadion Silviu Ploeșteanu. Rapidul de București venea sub Tâmpa însetat de puncte, fiind la unul singur de penultimul loc (11 din 12), care la finalul sezonului ducea în liga secundă. Stegarii, cu o victorie, puteau face un salt de pe poziția a 6-a spre podium.

De puține ori stadionului Tineretului din Orașul Stalin i-a fost dat să găzduiască un număr atît de mare de spectatori și cu prilejul meciului Steagul Roșu – Rapid s-a stabilit „recordul”: aproape 15.000.
Drum Nou, nr. 4126 / 25 martie 1958

(Portarul stegar Ghiță reține o centrare în fața atacanților bucureșteni. / FOTO: Drum Nou, nr. 4126 / 25 martie 1958)

Având și sprijinul fanilor veniți din Capitală – „care deși mai puțin numeroși, ne-au dat uneori lecții în ceea ce privește încurajarea echipei preferate” (Drum Nou, nr. 4126 / 25 martie 1958) – giuleștenii au fost mai creativi și au condus în două rânduri, cu 1-0 și 2-1, prin golurile marcate de Copil și Olaru în minutele 12 și 21, dar stegarii au revenit mereu prin Zoltan David, mai întâi în minutul 18, apoi în minutul 57, când „ia mingea din apropierea centrului, trece de apărarea oaspeților și rămas singur cu Dungu, trimite pe lîngă el în plasă: 2-2.” (Sportul, nr. 3174 / 24 martie 1958)

Vizitatorii au ratat ei de această dată o victorie târzie, lovind bara în minutul 81 și irosind o oportunitate din șase metri înaintea ultimului fluier, după ce accidentarea mijlocașului Paul Popescu în minutul 80, unul dintre cei mai importanți jucători ai Steagului în acel sezon, a lăsat echipa de sub Tâmpa în inferioritate numerică.

Până la urmă a fost un sezon inaugural pe prima scenă onorabil pentru echipa antrenată de Silviu Ploeșteanu, care s-au clasat pe locul 7, devansând Rapidul cu un punct.

DIN EPISODUL VIITOR

Prima victorie stegară acasă în fața feroviarilor mai avea de așteptat un pic. Va fi la fel de surprinzătoare ca și aceasta reușită în sezonul 1957-58 la București, dat fiind startul complet dezamăgitor al echipei de la poalele Tâmpei în următorul campionat.