90 de ani de la inaugurarea stadionului Silviu Ploeșteanu | Foto

Zilele trecute, pe 29 iulie, s-au împlinit 90 de ani de la inaugurarea stadionului Silviu Ploeșteanu (Tineretului). Cea mai venerabilă arenă de sub Tâmpa a purtat un șir de nume în aceste nouă decenii, primul fiind Stadionul Municipal Regele Carol al II-lea.

Suveranul, de altfel, a și participat la festivitatea de deschidere a stadionului brașovean, alături de Regina Maria, Principesa Ileana și soțul acesteia Arhiducele Anton de Austria.

Bine ai venit Majestate

Mâine, Duminecă, orașul nostru va avea fericirea de a primi ca oaspe pe M. Sa Regele Carol II.

Înalta vizită e prilejuită de festivitățile desvelirii bustului Regelui Ferdinand I în cazarma Vânătorilor de Munte și a inaugurării stadionului municipal „Regele Carol II”.

Gazeta Transilvaniei, nr. 60 / 29 iulie 1934

Conform aceluiași ziar local, inaugurarea oficială a stadionului a fost precedată de un serviciu religios început la ora 10:30 în dimineața zilei de 29 iulie 1934, urmat de câteva discursuri, defilarea trupelor, ofițerilor de rezervă, invalizi, mutilați și subofițeri de rezervă. Suveranul și ceilalți membri ai familiei regale au ajuns la stadion la ora 15:30. Regele Carol al II-lea a primit defilarea sportivilor, asistând apoi la probele din ziua a 2-a a celui de-al 14 Campionat Național de Atletism, la final premiind câștigătorii.

Deschiderea semi-oficială a stadionului Municipal Regele Carol al II-lea avusese loc cu o zi mai devreme, pe 28 iulie 1934, când s-au desfășurat probele primei zile de concurs.

29 iulie 1934, Brașov: „Mii de oameni ovaționează pe îndelung pe Suveran la intrarea în stadion. Se cântă Imnul Regal și începe defilarea conducătorior socivetăților sportive și atleților și concurenților.” (Gazeta Transilvaniei, nr. 61 / 2 august 1934) / FOTO: Berman pentru Realitatea Ilustrată, nr. 393 / 5 august 1934

în spatele Regelui Carol al II-lea se observă aceeași gură de acces în tribuna oficială a actualui stadion Silviu Ploeșteanu, prin care spectatorii trec și acum.

cu toate că salutul sportivilor imortalizați de fotograful Iosif Berman pentru revista Realitatea Ilustrată ne duce aproape instantaneu cu gândul la salutul nazist, în România acelor ani această formă de salut era încă asociată salutului roman.
în ultima imagine, Regele Carol al II-lea (al 2-lea la dreapta spre stânga) discută pe gazonul impecabil al noului stadion brașovean cu membrii comitetului de organizare. Pe fundal se observă stâlpii de susținere ai acoperișului de lemn al Tribunei Oficiale. FOTO: Vremea, nr. 349 / 5 august 1934

Rezultate atletice sub așteptări

Rezultatele obținute de majoritatea concurenților au fost modeste. Gazeta Sporturilor le-a numit chiar „cele mai slabe din ultimii zece ani” (nr. 1404 / 30 iulie 1934), iar asta nu era o exagerare gazetărească. Tabelul comparativ publicat în ziar după încheierea competiției demonstra că la ediția din 1924, organizată tot la Brașov, pe pista nu prea excelentă a stadionului din Valea Răcădăului, au fost reușite 12 performanțe superioare ediției 1934, când doar șase rezultate au fost mai bune.

Deși pista de zgură era încă prea moale, „F.R.A. (n. Federația Română de Atletism) a ținut cu orice chip, pentru a scăpa de orice grije și orice sacrificii să desemneze organizarea campionatelor la Brașov, profitând de inaugurarea noului stadion. (…) Liga Brașov a atras și ea atenția Federației că stadionul de la Brașov nu este încă apt să adăpostească un campionat național.” (Gazeta Sporturilor, nr. 1406 / 1 august 1934)

Cu toate imperfecțiunile tipice aproape oricărui început, ziarul național Universul elogia arena de la poalele Tâmpei, care a primit în uriașa tribună și la gardurile din jurul terenului 3.000 de spectatori.

Această adevărată podoabă a orașului constitue cel mai reușit ansamblu sportiv pus la dispoziția cluburilor de atletism și football conținând pe lângă un teren perfect amenajat din punct de vedere tehnic, vestiar și locuri de dormit pentru 80 de atleți, refector, dușuri și tot materialul sportiv necesar.”

Universul, nr. 207 / 1 august 1934

Totuși, învingătorii

În cele două zile de concurs s-au întrecut 17 cluburi românești, atleții Clubului Atletic Clujean reușind să cucerească patru titluri, prin Kovács la 100 și 200 metri plat, și prin dr. L. Biró la săritura cu prăjina (3,5 cm) și săritura în înălțime (1,65 m), acumulând astfel cele mai multe puncte. Podiumul pe echipe a fost completat de echipele bucureștene Stadiul Român (3 titluri) și Grănicerul (2 titluri).

Brașovenii s-au impus la săritura în lungime prin Crum Ionescu (Astra Brașov, cu 6,61 m), la 110 metri garduri prin Gheorghe Csegezi (Olympia Brașov, cu 17 secunde și șapte zecimi), și la maratonul pe 42 km prin Ludovic Gall (IAR Brașov, cu 3 ore, 8 minute și 40 secunde).

sus, de la stânga la dreapta: lupta dintre Csegezi (stânga) și Costi Herold (prim-plan, atletul Astrei Brașov) în cursa de 110 metri garduri; proba săriturii cu prăjina, înfățișându-l, probabil, pe clujeanul dr. L. Biró; alergători în proba de 1500 metri plat, câștigată de Ion Manea (Stadiul Român București, 4 minute și 29 secunde); sosirea lui Ludovic Gall, dezbrăcat de tricou în timpul maratonului, pe stadionul Municipal Regele Carol al II-lea. / FOTO: Berman pentru Realitatea Ilustrată, nr. 393 / 5 august 1934

Cursa Marathonului a prilejuit o cursă palpitantă. Vinopol s’a lansat dela start și până la Km. 20 conducea cu o mie de metri asupra celui de al doilea. Ludovic Gall se afla mult în urma plutonului. Campionul Balcanic, cu pasul său mecanic, a învins de astă dată căci și-a depășit ușor concurenții pe ultimii 15 km.

Dimineața, nr. 9911 / 1 august 1934

Pe cât de palpitantă a fost revenirea lui Gall, pe atât de prost organizată a fost cursa. Gazeta Sporturilor scrie că alergătorii rămași în urmă nu au mai beneficiat de însoțirea mașinilor oficialilor de cursă, devenind ținta pietrelor aruncate de țiganii de prin localitățile mărginașe și a câinilor asmuțiți asupra lor. Dacă Ludovic Gall a trecut linia de sosire în fața a 3.000 de spectatori și a Regelui Carol al II-lea, ultimii maratoniști au fost întâmpinați de tribune fără public și fără oficiali (!), fiind prezent „un singur paznic care grăbit te amenință să te îmbraci mai repede, pentrucă închide porțile!” (Gazeta Sporturilor, nr. 1411 / 6 august 1934)

1934, noul stadion din Brașov, considerat, **„după stadionul Oficiului național de educație fizică dela București (…) cel mai mare și mai bine amenajat din România.** (Dimineața, nr. 9972 / 30 septembrie 1934) / FOTO: Leopold Adler, via Staatsarchiv Freiburg W 145/4 Nr. 0159

pe 26 august 1933 s-a pus piatra de temelie a „celei mai frumoase și importante creațiuni din punct de vedere educativ pentru orașul nostru”. Construcția fiind plănuită să dureze 40-45 de zile. Marea Criză Financiară a tulburat planurile administrației locale. (Gazeta Transilvaniei, nr. 68 / 31 august 1933)
Lucrările au început în timpul primarului dr. Cornel Voicu, „fiind ajutat de alți români de inimă: d-nii A. Precup, ing. Bujor Mâzgăreanu, prof. Colan și V. Sasu și având sprijinul d-lui dr. Căliman președintele Astrei culturale și sportive din Brașov”. (Curentul, nr. 2329 / 29 iulie 1934)

Primele meciuri de fotbal pe noul stadion

Spre deosebire de zgura care a pus probleme atleților la sfârșitul lunii iulie, gazonul stadionului Municipal Regele Carol al II-lea a fost impecabil pentru meciul amical de pe 2 septembrie 1934 dintre divizionara secundă Brașovia și Venus București, campioana României, început la ora 17:00.

„VENUS joacă Duminică la Brașov cu Brașovia, în cadrul inaugurării terenului de football de pe stadionul municipal al orașului. Negrii, cari părăsesc astăzi dimineață orașul, vor fi primiți la Brașov de către autoritățile locale.” *(Curentul, nr. 2364 / 2 septembrie 1934)*

Cei 2.000 de spectatori au fost tratați cu surpriza oferită de Brașovia, care „a luptat cu entuziasm și surprinzător de bine pe alocuri” (Brassói Lapok, nr. 201 / 5 septembrie 1934), reușind să-i țină pe campioni în șah la pauză, 0-0. În partea a doua, venusistul și fostul internațional român Constantin Stanciu a devenit, în minutul 50, primul marcator din istoria stadionului brașovean. Tot el va reuși dubla când mai era un sfert de oră din joc, stabilind scorul final la 3-0 pentru Venus, după ce Petea Vâlcov majorase avantajul în minutul 55.

Echipele care au evoluat:

Brașovia: Malek – Szigmond, Spiejeck – Săvulescu, Pop, Nagy – Kovács, Zoltán, Vogel II, István, Balogh

Venus: Lăpușneanu (Burdan) – Sfera, Albu – Bărbulescu, Eissenbeiser, Mircea – Nicolaescu, Vogel (M. Dumitrescu), Volodea Vâlcov, Colea Vâlcov, Stanciu, Petea Vâlcov, Motoroiu.

În loc de o încheiere pașnică a meciului, arbitrul Lungu a fluierat finalul cu trei minute mai repede, pentru că avocatul Elădescu, vicepreședintele Venusului, a intrat pe teren și l-a insultat. Acest domino pare să-și aibă originea în minutul 21, când Balogh l-a accidentat pe Lăpușneanu. Mai târziu în joc, Balogh a fost la rândul lui lovit cu piciorul în cap de Volodea Vâlcov, brașoveanul ripostând. Lazăr Sfera a intervenit și el, arbitrul l-a eliminat și i-a reținut legitimația, apoi a intrat în scenă și oficialul echipei oaspete.

Brașovul și inaugurările, un cuplu de vis!

O săptămână mai târziu, în duminica de 9 septembrie 1934, arena din capătul Brașovechiului a găzduit și primul ei meci oficial, când Astra Brașov a eliminat KSE Tg. Secuiesc din Cupa României. Victoria cu 3-1 a fost posibilă grație golurilor marcate de Stoica și Vârgheț (2) și, „lăsând la o parte anumite durități, jocul a furnizat faze destul de frumoase.” (Gazeta Transilvaniei, nr. 73 / 13 septembrie 1934)

În ce-i privește pe iubiții noștri stegari, ei au jucat prima oară pe actualul stadion Silviu Ploeșteanu pe 24 septembrie 1939, de la ora 13:30. Purtând atunci numele Uzinele Astra Brașov, au învins cu 5-1 echipa Venus Brașov, în etapa a 2-a a Campionatului Districtual Brașov.

Viitorul unui stadion istoric?

Astăzi, în al 90-lea de existență al stadionului Silviu Ploeșteanu, Brașovul tânjește, ca și în urmă cu nouă decenii, după o arenă modernă. A primit-o atunci, însă trecerea anilor și, mai ales, neputința și dezinteresul factorilor de conducere au conlucrat spre starea de acum.

Se vorbește despre reconstrucție. Inițial, proiectul Primăriei Brașov propunea demolarea etapizată a tribunelor pe măsura construirii celor noi, pentru a nu perturba posibilitatea spectatorilor de a privi meciurile de fotbal.

Săptămâna aceasta, presa locală scrie că „din actualul stadion va mai fi păstrată doar suprafața de joc. În schimb, vor fi demolate tribunele și celelalte construcții, având în vedere că acestea au ajuns într-o stare avansată de degradare.”

Rămâne de lămurit dacă e vorba doar de semantică, în sensul că terenul va fi singurul lucru rămas din vechiul stadion după reconstrucție, sau dacă e vorba de o schimbare a abordării. Tare mi-e că dacă tribunele cad toate de-odată, vom aștepta ceva până să șadem în altele noi, și că oricum nu vor mai arăta ca cele din schițele prezentate.