În galben-negru spre Divizia A | 1968-69 – primul sezon întreg în noile culori | 1/2

La sfârșitul verii am văzut cum a arătat trecerea de la albul piscurilor înzăpezite și albastrul cerului senin, culori sub care clubul s-a înființat pe 31 iulie 1939, la fermecătoarea combinație galben-neagră de Montevideo. Să începem noul an cu povestea primului sezon complet din istorie în care stegarii noștri au îmbrăcat exclusiv noile culori, decorându-le la finalul ediției 1968/69 a Diviziei B cu bucuria promovării.

TURUL

Până la marea sărbătoare a revenirii în prima liga, fanii stegari au trebuit să suporte umilințe pe care cei 11 ani consecutivi în elită le îndepărtaseră din imaginație. Victoriei la limită din etapa inaugurală, în deplasare cu Progresul Brăila (2-1), i-a urmat înfrângerea de acasă cu Oțelul Galați (0-1), o echipă abia revenită în eșalonul secund, după ce cu două sezoane mai devreme retrogradase de pe ultimul loc al Seriei I. Nu atât rezultatul, cât jocul și atitudinea celor 11 jucători în galben-negru i-a făcut pe brașoveni să vadă roșu în fața ochilor.

Victoria obținută de „stegari” la Brăila, în etapa inaugurală a făcut ca iubitorii fotbalului din Brașov să uite mai repede decît ne așteptam insuccesul de la Timișoara, astfel că duminică dimineață, pe o vreme excepțională pentru excursie și ștrand, ei au preferat să meargă la fotbal, populînd tribunele stadionului „Tineretului”, ca la un meci de divizia A. Fotbaliștii de la Steagul roșu au rămas însă total indiferenți față de acest act de fidelitate, decepționându-și suporterii printr-o evoluție detestabilă și un rezultat incredibil. (…) Cu excepția unor mici perioade de dominare, fotbaliștii brașoveni au pus piciorul pe minge simbolic, am zice, sfidîndu-și, fără nici un fel de jenă, suporterii și adversarii. Zadarnic au cerut tribunele „stegarilor” să joace fotbal…”

Drum Nou, nr. 7349 / 20 august 1968

Promisiunea făcută de jucătorii stegari în scrisoarea publică din ziarul Drum Nou (21 august 1968) – „asigurăm publicul brașovean că ne vom mobiliza întregul nostru potențial și ne vom pregăti de acum înainte de așa manieră, încît la fiecare evoluție, fie acasă, fie în deplasare, să îndreptățim speranțele fidelilor noștri simpatizanți” – a durat doar două etape. Victoriile cu 2-1 la Ceahlăul Piatra-Neamț și 2-0 acasă cu Metalul București au mai clătit amarul înfrângerii cu Oțelul, chiar dacă jocul băieților antrenați de Silviu Ploeșteanu nu era încă la nivelul ambiției declarate de a reveni imediat în prima ligă.

„O încercare timidă de a juca la înălțimea pretențiilor”, a titrat ziarul local Drum Nou (3 septembrie 1968) după meciul cu Metalul. În imagine, un atac stegar la poarta oaspeților, sub privirile spectatorilor de la Tribuna a 2-a. Stegarii sunt cei în deja emblematicele bluze cu dungi verticale galben-negre.

… dincolo de hotarele celor două puncte cîștigate se ascund încă multe din carențele cunoscute ale jucătorilor brașoveni, care, așa după cum spunea și fostul portar Ghiță, ar putea să revină la valoarea lor de odinioară dacă în primul rînd ar fi mai serioși.”

Aceste carențe – adică viața extrasportivă dezorganizată și atitudinea tot mai sfidătoarea față de antrenorul Silviu Ploeșteanu – vor fi pedepsite aspru de adversarii stegarilor din următoarele două etape.

Mai întâi, Politehnica Galați – fosta adversară din barajul de la Timișoara, din vară – a făcut ce-a vrut în primele 25 de minute ale meciului de pe Dunăre, stabilind încă de atunci scorul final, 3-0! „Este inadmisibil”, scria ziarul Drum Nou din 10 septembrie 1968, „ca o echipă care s-a angajat să revină în prima divizie a țării să abandoneze cu atîta ușurință lupta și să nu fie capabilă să dea gazdelor cel puțin ca joc o ripostă la nivelul pretențiilor.”

*Mingea trimisă de gălățeanul Stancu l-a depășit pe Adamache și pe coechipierul său cu numărul 4, intrând pentru a 3-a oară în poarta galben-negrilor. / FOTO: Viața Nouă,* *15 septembrie 1968*

Răul cel mai mare abia urma. În etapa a 6-a, pe 14 septembrie 1968, stegarii au fost pur și simplu decimați de Poiana Câmpina, fiind învinși cu 4-1 chiar în Bartolomeu, după ce la pauză erau în avantaj. Ziarul Drum Nou se întreba dacă este vorba de „un nou act de iresponsabilitate!?” al jucătorilor stegari, numindu-i „o caricatură de echipă (…) și-a decepționat suporterii de-o manieră rușinoasă pierzînd fără drept de apel partida disputată ieri după-amiază pe stadionul „Tineretului” cu o formație situată la periferia clasamentului. (Drum Nou, nr. 7372 / 15 septembrie 1968)

De la debutul pe scena mare a fotbalului românesc, în 1957, Steagu’ mai pierduse la un asemenea scor pe teren propriu doar cu Dinamo București, în urmă cu zece ani. Cealaltă echipă care mai reușise de atunci să marcheze patru goluri sub Tâmpa, Progresul București, a primit în schimb șapte pentru deranj. Înfrângerea cu Poiana Câmpina, venită pe fondul promisiunilor și angajamentelor publice făcute de club, i-a făcut pe suporteri să lase deoparte orice bunăcuviință față de jucători „adresîndu-le cuvinte tari, dar pe deplin meritate, ca urmare a numeroaselor abateri de la viața sportivă dar mai ales a lipsei de seriozitate și atașament pentru culorile clubului.” (Drum Nou, nr. 7373 / 17 septembrie 1968)

ERA VALENTIN STĂNESCU

Era adusă pentru prima oară în discuție publică și vina care i-ar reveni lui Silviu Ploeșteanu pentru locul 10 ocupat de stegari după primele 6 etape. Antrenorul în vârstă de 55 de ani, care preluase conducerea clubului în septembrie 1947, transformându-l dintr-o oarecare echipă județeană în campioană balcanică și un nume respectabil al fotbalului românesc, era considerat principalul responsabil pentru jocul „ineficace și demodat”, al „lipsei în pregătirea tehnico-tactică prezentă de 2-3 ani în echipă”, și de „perpetuarea unor experiențe menite să facă să dispară și acea brumă de omogenizare.” (ibidem)

După o lungă ședință a șefilor de la Steagul Roșu, pe 1 octombrie 1968 a fost anunțată demiterea lui Silviu Ploeșteanu din funcția de antrenor principal și mutarea sa la centrul de copii și juniori al galben-negrilor. După 21 de ani, Valentin Stănescu devenea al doilea antrenor din istoria clubului. Omul care condusese Rapid București în 1967 spre primul titlu național din istorie prelua o echipă stegară aflată pe locul 4 din Seria I a Diviziei B, la două puncte de prima poziție, cea promovabilă.

Cu Stănescu, galben-negrii câștigă cinci din ultimele opt meciuri ale anului 1968, și termină trei la egalitate. „Evident că nu este deloc o treabă ușoară să preiei ca antrenor o echipă de fotbal la mijlocul competiției”, spunea cel poreclit Zimbrul într-un interviu pentru cotidianul local Drum Nou (nr. 7424 / 15 noiembrie 1968). „De altfel, dacă n-ar fi fost vorba de Brașov și de echipa Steagul roșu, sincer vă spun că aș fi refuzat din capul locului. Am fost însă primit de la început cu încredere și optimism atît de către organele locale cît și de către conducerea clubului, iar pe jucători i-am cîștigat încă de la primele antrenamente”.

Invincibilitatea Steagului din această perioadă nu a fost lipsită de momente de suspans. După inaugurarea mandatului noului antrenor cu trei victorii la rând (toate cu 2-0, Florescu marchează 5 din cele 6 goluri!), echipa de sub Tâmpa aduce un punct de la Suceava (1-1), golul lui Necula din minutul 49 sulberând aspirațiile Chimiei de a urca pe prima poziție. Etapa următoare, același Dorin Necula anulează în minutele 83 și 87 avantajul minim luat de Portul Constanța, liderul Seriei I, încă din minutul 8, Valentin Stănescu considerându-i esențiali pe cei 7.000 de suporteri care au încurajat echipa în acea dimineață de duminică 10 noiembrie 1968.

„Sunt pur și simplu uimit de atașamentul lor față de formația noastră. (…) nu exagerez dacă afirm că publicul a fost al 12-lea jucători… Întotdeauna am înțeles că suporterii și simpatizanții sînt colaboratorii noștri direcți, pe care nu trebuie să-i dezamăgim.”

două instantanee din remiza albă cu Politehnica București (fosta și viitoarea Sportul Studențesc), pe stadionul din Regie, care a precedat meciul de la Suceava. (dreapta: Fotbal, 31 octombrie 1968 / stânga: Sportul, 2 noiembrie 1968)

Drumul spre revenirea în prima ligă era încă lung, chiar dacă la încheierea turului stegarii erau despărțiți de acel mult dorit loc întâi numai de golaveraj: +6, comparativ cu +8 Politehnica Galați, ambele echipe având câte 20 de puncte. Metalul București (19p), Ceahlăul (19), Portul (18) și Chimia (18) erau oricând gata să provoace suprize și ele.

Rezultatele obținute în pauza de iarnă a sezonului 1968/69 au amplificat optimismul stegarilor pentru retur: 6-1 cu CFR Cluj – liderul Seriei a II-a a ligii secunde, 4-2 cu Steaua București, 7-2 cu Farul Constanța, sau 5-0 cu ASA Tg. Mureș – toate echipe din Divizia A.