Pe 19 august 1962, victoria cu 2-1 a Rapidului a fost debutul unei serii de șapte succese consecutive pe teren propriu contra Steagului din Brașov, printre aceste intercalându-se și două victorii sub Tâmpa. A fost deceniul echipei din Capitală, care pe lângă cele două Cupe Balcanice cucerite în 1964 și 1966, va reuși să ridice în 1967 și titlul național. Dincolo de toate trofeele, înfrângerea suferită la Brașov pe 20 iunie 1965 a rămas peste ani un memento al tribulațiilor care trebuie îndurate în drumul spre glorie. Pentru suporterii brașoveni, succesul cu 4-1 din acea zi de vară, a lăsat, după risipirea euforiei, întrebări la care nu am găsit nici astăzi răspunsurile.
Dar, să revenim în august 1962…
2-1, 1-2
Victoria cu 2-1 a Rapidului din etapa inaugurală a sezonului 1962-63 a fost începută în minutul 5, când Ion Ionescu a marcat primul gol al acelui campionat. Însă „replica slabă pe care i-au dat-o brașovenii ar fi îndreptățit pe feroviari să aspire la un scor mai detașat” (Sportul Popular, nr. 4086 / 20 august 1962). Silviu Ploeșteanu, care trecuse la întinerirea echipei, punea evoluția sub așteptări a jucătorilor săi pe seama șocului termic: „… la Brașov, de joi plouă încontinuu și e frig, pe cînd aici e înăbușitor de cald.” (Sportul Popular, nr. 4087 / 21 august 1962). Toate golurile s-au marcat în prima repriză, stegarii putând totuși specula relaxarea rapidiștilor pe finalul meciului, „dar Fusulan de azi nu mai e Fusulan de atunci”, sintetiza cronicarul din Sportul Popular (nr. 4086 / 20 august 1962) diferența dintre hat-trick-ul reușit de Gheorghe Fusulan în 1957 în doar patru minute (85, 86 și 88), și ratarea din patru metri din minutul 82 al meciului de acum.
Golul stegarilor, care în minutul 26 restabileau egalitatea, fusese marcat din penalty de Mihai Ivăncescu, aflat la debutul a ceea ce avea să fie o carieră admirabilă în culorile alb-albastre și mai apoi galben-negre ale Steagului.
În meciul retur de pe 17 martie 1963, impresiile s-au inversat, brașovenii fiind cei nedreptățiți de aspectul scorului de 2-1. „În realitate lucrurile au stat cu totul altfel. Brașovenii au fost de departe mai buni, și-au asigurat chiar un avantaj edificator, dar… așa cum ne-am obișnuit de-acum, în ultimele minute au primit un gol nesemnificativ și nemeritat după aspectul general al jocului”. (G. Măzgăreanu, Drum Nou, nr. 5668 / 19 martie 1963)
Dubla decaruluiu Mészáros Sándor din minutele 23 și 56 a asigurat victoria brașovenilor, înaintea golului bucureștean din finalul meciului. Iată mai jos un scurt rezumat al acestei întâlniri de pe fostul stadion Tractorul, în care doar primul gol stegar a fost filmat integral. Din păcate, majoritatea reportajelor de acest fel din perioada respectivă sunt destul de neinspirat filmate, ratând adesea momente importante ale jocului, camera părând a fi pornită abia când o fază de atac era deja pe terminate. Probabil pentru a economisi pelicula.
Avantaj Rapid
Echilibrul perfect a fost complet răsturnat de Rapid București în ediția 1963-64. După ce încheiase sezonul precedent pe locul 8, cu 27 de puncte (la unul în spatele Steagului, clasat pe 6), echipa alb-vișinie a intrat într-o treaptă superioară de viteză în sezonul 1963-64, când avea să termine pe locul 2, la șapte puncte, totuși, de Dinamo București.
Parcursul giuleștenilor spre primul loc doi după 14 ani a coincis cu prima dublă victorie reușită de aceștia contra stegarilor. Pe 15 septembrie 1963, în etapa a 4-a, Ion Ionescu se trecea iarăși pe lista marcatorilor devreme. „… După 5 minute de joc aprig și iute, în care ambele echipe au eliminat studiul, Crăciun îl găsește liber pe Dumitriu, acesta renunță la obișnuitele fente fără adversar și aruncă mingea lui Ionescu care se catapultează pe lângă Pescaru: 1-0.” (Ioan Chirilă, Sportul Popular, nr. 4307 / 16 septembrie 1963). Egalarea adusă de lovitura liberă executată de Emanoil Hașoti în minutul 26 părea să restabilească ordinea în univers, însă imprecizia atacanților brașoveni și lipsa de hotărâre și viziune a băncii tehnice în privința organizării tactice a echipei au conlucrat spre golul de 2-1 marcat de rapidistul Kraus în minutul 88. Alb-vișiniii cucereau prima victorie din istorie la Brașov pe scena primei ligi.
Un reportaj similar s-a realizat și cu ocazia acestui meci. Secvențe din el au apărut pe DVD-ul creat în 2011 care schițează o parte din istoria clubului. Redăm mai jos golul egalizator marcat de Emanoil Hașoti, unul extrem de spectaculos, care l-a surprins pe portarul Andrei. Din păcate, bucuria stegară din teren și tribune nu va fi de durată.
Returul de pe 25 iunie 1964 le-a găsit pe cele două echipe la egalitate după prima repriză, 1-1. Scorul începe să degenereze în partea a doua. Dumitriu transformă un penalty în minutul 59, iar zece minute mai târziu stegarii rămân în zece oameni când Szigety este eliminat din cauza insultelor aduse arbitrului, pentru că nu a semnalizat off-side-ul clar din care Kraus a marcat al 3-lea gol. Ionescu, unul din cei mai buni oameni ai giuleștenilor în acea zi, închide tabela la 4-1 în minutul 79.
În toamna anului 1964, pe 15 noiembrie, Rapid reușea al treila succes consecutiv în fața Steagului, ceva ce în urmă cu câțiva ani părea de neconceput. Era etapa a 12-a, iar victoria, deși deloc ușor obținută – Dan Coe a marcat în minutul 33 după un corner respins de Adamache la 18 metri de poartă – contribuia la ascensiunea alb-vișiniilor spre înălțimile clasamentului, unde vor ajunge în cele din urmă la început de aprilie 1965.
Avându-i pe concitadinii dinamoviști în urmărire, drumul rapidiștilor spre atât de râvnitul titlu național trecea prin Brașov. Ciocnirea din duminica de 20 iunie 1965 avea să rămână în istorie.
Descoperă mai multe la La Stegaru'
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.
La Stegaru' 