Silviu Ploeșteanu în desene și caricaturi de epocă

Pentru că recent, pe 13 aprilie, s-au împlinit 56 de ani de la plecarea prematură din această lume a irepetabilului Silviu Ploeșteanu, antrenorul care a luat o echipă de fotbal din Campionatul Județean și a condus-o spre 11 sezoane la rând în elita fotbalului românesc și un trofeu balcanic, zic că ar fi inedit să ne oprim pentru puțin timp gândurile asupra sa, prin aceste desene și caricaturi apărute în presa românească de-a lungul anilor, acoperind perioada în care a fost jucător la U Cluj, Venus și în Naționala României, și apoi antrenor la Steagu’.

click pe imagini pentru mărire

aceste desene au apărut de multe ori în paginile ziarelor românești de-a lungul anilor 1930 și 1940.

Între 1932 și 1937 a jucat pentru Universitatea Cluj, apoi pentru Venus București. Înainte, la începutul anilor 1930, a îmbrăcat tricoul echipei UDR (Uzinele și Domeniile Reșița), cu care a câștigat titlu în 1931 și a fost vicecampion anul următor, la fel cum va fi și cu U Cluj în 1933.

În 1939 și 1940 va mai cuceri alte două titluri cu Venus. Desenul de mai jos ilustrează lupta aprigă cu Rapid București în sezonul 1939-40, în care „Negrii din Splai” au cucerit trofeul cu un avans de numai două puncte.

De la Ploeșteanu la Ploaie

Curând, artiștii s-au folosit de numele de familie pentru a-l reprezenta pe Silviu Ploeșteanu în ipostaze ploioase, fie apărându-se cu o umbrelă de intemperii, fie simțindu-se în elementul său sub atingerea stropilor, sau având o umbrelă pregătită pentru cine știe ce necesitate.

dacă în prima imagine Ploeșteanu este prezentat într-un echipament neutru, în următoarele două îmbracă culorile Venusului, tricou negru, șort alb.

Antrenorul Silviu Ploeșteanu

Cariera sa de jucător s-a încheiat cândva spre finalul anilor 1940, în tricoul echipei Uzinelor Astra Brașov, devenită mai apoi Steagul Roșu, contribuind la primele încercări de urcare în ierarhia fotbalului românesc și cu câteva goluri, nu doar prin indicații tactice.

Anii de perseverență vor fi răsplătiți în 1956 cu prima promovare din istoria clubului în elită.

cu Silviu Ploeșteanu la volan, stegarii reușeau la capătul sezonului 1956 să promoveze în Divizia A.
în Cupa Primăverii, competiție de tranziție organizată în primăvara anului 1957, înaintea revenirii campionatului național la sistemul tradițional toamnă-primăvară, după șase ani de utilizare a sistemului sovietic primăvară-toamnă, stegarii au sperat după victoria cu 4-1 contra actualei UT Arad, că vor putea fi cei care se califică în finala competiției. Deși nu au reușit acest lucru, prestațiile le-au dat multă încredere pentru debutul în prima ligă.

Camionul, care din 1954 a devenit principalul element de producție al Uzinelor Steagul Roșu, este folosit ca alegorie pentru parcursul echipei de fotbal și în acest desen din cursul sezonului 1959-60, când stegarii au terminat turul neînvinși și au luptat cu Steaua București pentru titlu, clasându-se în cele din urmă pe locul doi.

Inevitabil, vremurile bune au fost urmate și de primul moment critic din viața echipei pe prima scenă, care în primăvara anului 1967 reușește o spectaculoasă salvare de la retrogradare.

pe 15 martie 1967, stegarii au început o impresionantă serie de victorii consecutive: 2-1 acasă cu Poli Timișoara, 1-0 la București cu Steaua și 1-0 la Brașov cu U Cluj. Dinamo București urma să vină sub Tâmpa, pe 9 aprilie, iar echipa de-acum căruntului Ploeșteanu a obținut a 4-a victorie consecutivă, un 1-0 care în final se va dovedi decisiv în pierderea titlului de către alb-roșii. „Corbul” Ploeșteanu, care în urmă cu 27 de ani suflase titlul Rapidului, contribuia acum indirect la primul campionat cucerit de giuleșteni.
stegarii conduși de Napoleaneșteanu își fixează acum artileria pe reduta petrolistă a Ploieștilor. Chiar dacă n-a fost să fie un al 5-lea succes consecutiv, brașovenii reveneau acasă cu un binemeritat 1-1.

Silviu Ploeșteanu făcând ceea ce a făcut mereu: trage echipa după el.

Cum nimic în fotbal nu este etern, bătrânul Ploeșteanu și Steagul Roșu s-au despărțit de prima ligă la finalul sezonului 1967-68. Stegarii n-au mai putut reedita misiunea imposibilă din primăvara anterioară. Silviu Ploeșteanu a murit pe 13 aprilie 1969, la mai puțin de-un an după plecarea din club, zice-se din cauza unei inimi care nu s-a putut împăca cu acest sfârșit.

„Doctorul” Ploeșteanu nu a mai avut antidot pentru a salva o echipă mult prea măcinată din interior de intrigi.
Neagu Rădulescu, autorul majorității desenelor, a cuprins cu imaginația sa destinul unui om de-a lungul a trei decenii.