LĂTRĂU

I-am tot şoptit numele pe aici, pe La Stegaru’, acum a sosit momentul să vorbim răspicat despre, poate, cel mai celebru suporter din istoria Steagul Roşu – FCM – FC Braşov, Lătrău (Aurel Fătul în buletin)

Bine, tipul a fost vreo 20 de ani şeful galeriei „stegare”, de la începutul anilor ’70 până prin ’93 (sursa: săptămânalul „Braşoveanul”, 9-15 ianuarie 2001) după care s-a lăsat devind omul care se plimbă de-a lungul tribunei impusionându-i pe cei care au pierdut orice speranţă. Acum sigur mulţi dintre voi vi-l amintiţi.

Porecla (transformată în renume) de „Lătrău” a căpătat-o datorită vocii foarte groase cu care dădea tonul galeriei. Îl ştiu pe Lătrău din primăvara lui 2000, de când am început să merg la meciurile Steagului. Şchiop de-un picior, cu fularul sau eşarfa la gât, o şapcă galbenă pe cap, o voce gâjâită acum după atâtea tonuri date şi nişte ochi cu o privirea parcă pierdută undeva în timp. În timpul vremurilor bune.

Nefiind contemporan cu Lătrău când acesta atinsese apogeul existenţei sale ca „stegar”, nu vă pot povesti din amintiri chestii foarte mişto (las sarcina asta „stegarilor” mai bătrâni ce l-au cunoscut pe Lătrău nu doar din priviri), aşa că vă las cu trei întâmplări povestite de Lătrău pentru acelaşi săptămânal „Braşoveanul”.

Pumni, smoală şi cuţite

Deplasare la Botoşani. Atacaţi de fanii gazdă cu pumnii şi bâtele, „stegarii” sunt „invitaţi” să scandeze pentru echipa oaspete. Cel mai… „invitat” a fost Lătrău (tipu’ era foarte cunoscut de către celelalte galerii ale vremii), astfel încât, cu faţa plină de sânge, acesta reuşeşte să evadeze din iadul botoşănean şi porneşte spre Braşov pe jos. Undeva la ieşirea din Botoşani, este recuperat în stare de inconştienţă de autocarul echipei.

Deplasare la Bucureşti. În vremile acelea pot afirma cu mâna pe inimă că fanii aveau un simţ vestimentar mult mai ridicat decât moda pătrăţelelor întâlnită astăzi în tribune. Astfel, foarte mândru de noua sa geacă de piele, Lătrău decide să-i dea „botezul” la meciul cu Progresul. O decizie pe care o va regreta. „Progresiştii” atacă galeria Steagului cu smoală (!), din nou Lătrău se află în linia întâi dar scapă fără arsuri datorită noii sale geci de piele ce a acţionat precum un scut. E lesne de înţeles că pentru acea geacă, deplasarea la Progresul a fost primul şi ultimul ei meci.

Deplasare la Târgu Mureş. La sfârştiul unui meci cu echipa din localitate, ASA, au loc veritabile lupte date pe străduţele strâmte dintre blocuri între „huliganii” Steagului şi cei din Târgu Mureş. Răsfiraţi pentru a nu fi capabili să se apere, „stegarii” se trezesc izolaţi. Lătrău este tăiat pe picior, a încercat s-o dea la pace cu mureşenii, numai că ăştia nu prea înţelegeau româneşte :))

Şi, ca de încheiere, o chestie interesantă depre Lătrău. El s-a născut în Maramureş, în 1950. Când avea doi ani s-a mutat cu ai lui în Braşov.


Sursa foto: „Braşoveanul”, 9-15 ianuarie 2001

21 de gânduri despre “LĂTRĂU

  1. Cand avea 2 ce? Ani, copii, nepoti?:)

    Latrau a fost un lider adevarat. Se sounea ca a facut puscarie pt. Steagu’, dar nu stiu daca e pe bune sau legenda. Respectat, asa cum ar trebui sa fie orice om care isi iroseste ani din viata pentru o idee. Si care, cinste lui, a stiut cand sa predea stafeta. El, George „pictorul”, Nelu Bara au fost modelele noastre. Nu ma intelege gresit, eu sunt departe rau de modelul de urmat. 🙂

    L-am vazut ultima oara pe Aurica in feb. 2009, la meciul de handbal RBV- Feherep Alcoa. Se plimba dintr-un colt in altul al vechii tribune, impulsionand spectatorii. La un mom. dat cineva a strigat la el sa se aseze. Acel „cineva” a fost la un pas de a fi linsat: „Cum sa-i spui lui Latrau sa stea jos?!” Un suporter, un om pe niste scari…

    • Doi ani :D, am completat. Am gândit mai repede decât am putut scrie la momentul respectiv :).

      Despre Ioan Bara aş vrea să fie un viitor articol. Doar e omul care imaginat imnul Steagului.

    • Am auzit si eu ca a facut puscarie pentru Steagu de la un Stegar mai in varsta (tata 😀 ) care il cunoaste. Bine… nu stiu cat de adevarat e, dar asa se aude. Oricum, tot respectul pentru acest mare Stegar.

      • Juca Steagu la Plopeni in Cupa Romaniei cu Craiova, care pe acea vreme avea o echipa buna. Si in timpul meciului, unui jucator al Craiovei, care era aproape de brasoveni ii striga Latrau de pe un acoperis de pe care conducea galeria si care era foarte aproape de teren: „Ma, Negrila! Cine ia cupa?!” La care jucatorul Negrila a raspuns: „Noi!” Dar Latrau de pe acoperis scotand ce are in pantaloni si aratandui-l zice: „Uite asta luati voi!”. Se zice ca pentru asta ar fi facut el trei luni de puscarie.

        Steagu a castigat acel meci la penalty-uri la finalul careia suporterii au sarit de pe acoperis in teren pentru a-i felicita pe Galben-Negrii. Cand mai multi dintre ei s-au urcat pe el, s-a rupt acoperisul. 🙂

  2. Apropo, imposibil ca episoadele descrise sa fi avut loc la Tg. Mures si in Dr. Staicovici. Cuiva ii joaca memoria feste, si nu mie… In Ardeal noi nu am avut niciodata probleme. Si nici in Bucuresti, dar pentru acest lucru ar trebui sa multumim rapidistilor! Ca tot am adus vorba, unul dintre cei mai buni prieteni ai lui Latrau a fost „Geamgiul”, legendarul sef al galeriei giulestene pana prin anii ’80-’90. Progresul a fost un club boem, cu suporteri „spalati”, dar numarul lor a fost mereu confidential. 😉 Ne-au batut de doua ori cu acelasi scor, 3-1, prima oara cand am picat noi in „B” dupa eliminarea Besiktas-ului, apoi in primul nostru an de „A” dupa cei 5 de liga a doua. Dar noi am fost mai multi pe stadion decat „frizerii” la ambele meciuri!

    Ioan Chirila a scris foarte frumos despre „U” si Rapid, doua cluburi demne de toata stima, de altfel. Istorii romantate. Cam asa este si acest blog. Fain, strict dpmdv, cel mai fain site stegar, dar usor „chirilist”. 🙂

    • Necazurile de la Progresul şi Târgu Mureş apăreau în săptămânalul acela pe care l-am folosit drept sursă. Acuma cine ştie, poate au mai existat şi excepţii.

      „Chirilist”? Îmi place cum sună 🙂 Istorii romanţate la fel.

  3. Razvan, azi te vei supara pe mine. Imi pare rau… Nu ideile iti lipsesc! Dar de multe ori te grabesti. Si eu, si altii, fara discutie! Dar daca eu fac niste typos-uri sau ma exprim din graba agramat, nu-i bai, eu sunt un chibit. Tu insa esti aici „taticul”. La fcbrasovfans.ro criticile pot sa vina in sens invers. 🙂

    La ce ma refer de aceasta data? Defineste „un simplu suporter”, te rog…

    • Ai dreptate, am cam comis-o grav… asta cu „simplu suporter”. Ne mai fiind şef de galerie n-am ştiut cum să-l numesc (deşi dacă mă strofocam un pic găseam ceva mai bun decât asta) şi m-am lăsat purtat de o expresie tip din mainstream-ul mass-mediei. O să corectez. Ştiu şi cum o să-i zic, m-ai inspirat cu un comentariu mai sus.

  4. Circulă multe legende cu și despre Aurică Lătrău, unele adevărate, altele mai puțin adevărate. 🙂 În rest să ne auzim/vedem cu bine.

  5. Cineva mi-a zis ca Latrau a murit. Dupa cum arata in poza a 3-a imi pare cunoscut, il vedeam in galerie prin 2004.

    • Lătrău mort? Nu cred. Adică, dacă ar fi murit, cred că știrea asta ar fi ajuns și prin ziarele locale unde lucrează destui ce l-au cunoscut pe Lătrău.

  6. Am fost la meciurile stegarilor in anii 70 si pot spune ca era una din cele mai frumoase galerii din Romania.Latrau era sufletul galeriei,era cunoscut de toata tara.Cei care formau „nucleul” galeriei,erau suporteri adevarati,isi desenau steaguri galben-negre cum nu cred ca o sa mai vad vreodata ! Si imi asa de dor sa le vad …Or mai fi pe undeva,aruncate in vreo lada?

Hai să vorbim

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s