150 | Ultimul meci, ultima fotografie

Abia împlinise 25 de ani și tocmai jucase al 150-lea meci pentru Steagu’ în prima ligă. „Lulu” Năftănăilă avea toate şansele să devină unul dintre marii fotbalişti ai României şi să poarte Steagu’ spre cucerirea unui trofeu intern, însă teribilul accident de maşină din data de 28 august 1967 a întors toate previziunile şi speranţele…

Grup ’74 şi celălalt Proca

Am vreo câteva vise utopice. Unu’ din ele e legat de înregistrarea unui album pe care fiecare din granzii muzicali ai Braşovului să aibă o melodie dedicată echipei noastre. Am un fetiş pentru un mash muzical compus din Grup ’74, Conexiuni, Alexandru Andrieş. Nebunie, ştiu, da’ no, fiecare cu fixurile lui. Chiar vorbeam cu băieţii şi…

Până la moarte. Și dincolo de ea

Dragostea e o salată cu ceva sare în plus, ne spun cei de la Pasărea Colibri într-unul din cântecele lor. Suporterii ar putea scrie și ei romane întregi pe subiect. La urma urmei, singurele momente care ne umplu cu adevărat sufletul și ne fac viața să pară completă au la bază două cuvinte: „gol!” şi…

Aşa a început totul….

Prima amintire se leagă de anul 1970, la vreo 3 anişori primesc de la unchiul meu Mihai mascota campionatului mondial din Mexic ’70. Nu ştiam ce vrea să reprezinte acea păpuşă cu pălărie mare şi un obiect rotund sub piciorul drept. La început nu se încadra printre celelalte figuri , era chiar caraghios, mă deranja…

Nu există nimic dincolo de ea

  Oricine găseşte putere să îndure frigul în primăvara europeană sau când echipa lui e la un pas de titlu. Când primăvara e departe şi trofeele pe nicăieri, dragostea e singura care-ţi mai dă putere.

Din nou despre publicul anilor `70

Incidentele de la meciul Steagul Rosu- CS Targoviste (2-1) din toamna anului 1976 au fost descrise detailat de Răzvan Dobrică într-un articol precedent, intitulat ”Huliganii `70”, postat în anul 2010. Într-adevăr, bilanțul acelor evenimente a fost unul neobișnuit și pentru zilele noastre: mai multe autocare și microbuze dâmbovițene cu geamuri sparte și cauciucuri tăiate, câțiva…

Prima cântare pe ‘013

N-am fost acolo s-o înregistrez, dar băieţii s-au achitat admirabil de sarcină. Cinste celor care au fost, au cântat şi au sperat. Într-o lume din ce în ce mai acaparată de consumerism şi superificialitate, pare complet ilogic să accepţi ploaia, frigul şi ceaţa pe versuri ştiute doar de tine şi-ai tăi. Hai Steagu’ !