O amintire deosebit de plăcută din copilărie este şi emisiunea radiofonică “Minut cu minut”.
Dacă se întâmpla să nu ajung la meci, sau Steagu’ juca în deplasare, o preocupare aparte era să mă pregătesc pentru aceste transmisii alternative de pe stadioanele unde se jucau etapele de prima ligă.
Îmi pregăteam cu atenţie pe o foaie dublă de mate cele 9 partide (3 partide /pagină), a patra pagină era rezervată clasamentului sau ca semn al bucuriei, la succesele Braşovului , pentru desene care reflectau această stare.
Emisiunea începea cu cca 15 minute înainte de startul partidelor (la aceea vreme, începutul anilor ’80, toate partidele aveau startul la aceeaşi oră). Moderatorul emisiunii era Gheorghe Minoiu sau Nicolae Soare, care la început prezentau avancronica etapei, rezultatele din B şi prezentarea partidelor din A.
Apoi rând pe rând legătura la Bucureşti, Braşov, Iaşi, Ploieşti , Timişoara sau Craiova.
Moderatorul dădea legătura lui Nicolae Secoşan (Timişoara), Dumitru Pelican (Constanţa), Vasile Arhire (Moldova), Sebastian Domozină (Craiova), Dan Voicilă, Coca Cosma-Teoharie, Teodor Mateescu, Ilie Dobre, Radu Antofi etc.
Aceste voci celebre ne făceau să fim simultan pe 9 stadioane şi “să vedem” fotbalul.
Şi după 30 de ani tresar când aud vocea unui comentator sus amintit, retrăesc acele clipe şi mă întorc cu gândul la acele transmisii care îmi aduceau atâtea bucurii.
Emisiune se bucura de o popularitate enormă, se asculta în autobuz, în parc, cu vecinii în faţa blocului sau pe stadion. Cine deţinea un radio portabil era o mică “vedetă”, era deţinătorul celor mai proaspete rezultate sau evenimente din fotbalul autohton.
Fiind o transmisiune în direct implica apariţia unor mici “scăpări” (gafe , exagerări). Mulţi nu pot uita “GOOOOOOOL”-ul lui Ilie Dobre sau îndemnul moderatorului pentru un tur de legături cu “Minutul şi scorul”. Ataşamentul unor comentatori de o anumită echipă sau oraş ne făceau să privim cu invidie spre acele oraşe unde se strângeau 40-50.000 de spectator i.
Dar aceste exagerări sau gafe se năşteau din prea multă dragoste faţă de echipa iubită. În zilele noastre tocmai acest lucru lipseşte. În schimb avem internet, lozinci rasiste, naţionaliste sau obscene.
Susţinere blog
Dacă ţi-a plăcut ce ai citit, poţi susţine blogul printr-o donaţie minimă de 1 Euro.
€1,00
La Stegaru' 
Ţin minte că, la începutul fiecărei emisiuni, Mircea M. Ionescu venea cu statistica, prezentând palmaresul meciurilor directe dintre echipele care se înfruntau în etapa respectivă. # O altă voce celebră, pe care nu ai amintit-o, era Ion Ghiţulescu, care cu stilul lui calm transmitea numai de pe Dinamo. # Prin anii 80, un meci disputant la Oradea era blat pe faţă.Comentatorul de acolo, Secoşan parcă, în semn de protest, toată repriza a doua a refuzat să mai intre în legătură cu moderatorul emisiunii. La sfârşit a spus doar scorul final adăugând „aici nu s-a jucat fotbal !”, după care nervos a închis microfonul. # Meciurile comentate de Ilie Dobre se desfăşurau toate pe „speed”. La el şI o pasă de-a latul, la centrul terenului, reprezenta o mare ocazie de gol ! # O povestioară de pe Tineretului: Pe stadion mulţi veneau cu radiouri portabile pentru a asculta emisiunea „Fotbal, minut cu minut”. Un suporter ingenios îşi demontase toate circuitele din interiorul aparatului de radio, introducând în locul lor o sticlă plată în care punea ţuică. Figura i-a ţinut mult timp, cei care făceau controlul la intrare nebănuind nimic. Până într-o zi când, în timpul unui meci, o cam luase pe ulei şi a atras atenţia unui militian mai în vârstă. Acesta a venit la el şi i-a spus „Dom’le, radioul se tine la ureche, nu la gură!”. Apoi râzând „Mai am puţin şi ies la pensie, dar niciodată nu mi-a trecut prin cap că cineva se poate îmbăta dintr-un radio” :)).
da, „Avancronica etapei” se numea emisiunea lui Mircea M. Ionescu, si avea obiceiul ca in locul denumirilor oficiale ale oraselor si cluburilor sa foloseasca apelative, care erau mai pe placul microbistilot..ex: In Copou, studentii ieseni primesc vizita „Sepcilor rosii” sau „stegarii” se mandresc cu un palmares pozitiv in parcul din Zavoi, trei victorii argesene in Trivale ,doua pe malurile Begai etc.etc.
Iooooi, am prins și io câteva emisiuni, asta până când etapele au început să dureze 4 zile. Emoţii ca atunci când se făcea turul pentru „minut şi scor” am mai avut doar pe stadion. Şi mai era fain când pe fundalul transmisiei se auzea zgomotul tribunelor.
Ultima emisiune pe care am ascultat-o a fost în 2005, când am retrogradat. Eram în Parcul Central, ploua, stăteam cu doi colegi cu care chiulisem de la ore sub foişorul dinspre Bulevardul Eroilor, şi am ascultat cum ai noştri încercau disperaţi să dea gol Alba-Iuliei, pt ca în final să pierdem cu 1-0. După aceea, cum ziceam, etapele au început să ţină 4 zile, iar tururile pentru „minut şi scor la…” au dispărut şi ele.
Daca ar exista inregistrarile acelor emisiuni … In anii 60 se numeau „Sport si muzica” si erau coordonate de Gheorghe Minoiu, in timp ce meciurile din cupele europene erau transmise sub genericul „Fotbal minut cu minut”.
Imi amintesc destule faze „incendiare” povestite de crainicii reporteri. Poate cea mai caraghioasa este una scapata de Victor Tudor Popa, care comenta meciurile de la Cluj prin anii ’60 (cand intra prima data in direct o facea cu un stereotip: „Va salut si va vorbesc din tribuna stadionului…”), cel care, prins de viteza jocului si de pasiunea lui a strigat „GOL gol gol gol gol…gol! p..a gol”. Eram eu mic, dar imi amintesc ca a doua zi la scoala baietii comentau cu patos meciul de la radio. O scapare asemanatoare, dar mai putin deochiata, a avut si Domozina; el a corectat simplu: :GOOOOOOOOOL! nu e gol.” sa comenteze mai rar, pentru ca jucatorii lui nu pot juca cu o asemenea viteza cum vorbeste el.
Imi amintesc si cum a debutat Ilie Dobre, indrumat de Ghitulescu, cu multe stangacii corectate, mi s-a parut mie, foarte ironic de catre maestru. Tot Ghitulescu l-a „debutat” si pe marele comentator politic de azi Pelican.
Un moment caraghios a fost creat de Dan Voicila. A comentat un meci fiind (cred eu) beat mort. De cate ori intra in direct spunea „Buna seara dragi ascultatori” si inchidea, cica nu s-a mai intamplat nimic important. Fiul lui Voicila, Florea („Dulap”) a fost fotbalist la Unirea Alexandria, se pare primul jucator de B care a fost chemat la nationala.
Despre olteanul Ilie Dobre, fost si profesor de istorie la liceul din Videle, casatorit cu o fata din satul unde a inceput eu activitatea de profesor, Nenciulesti, circula o poanta; cica un antrenor l-a rugat
Imi amintesc cum, la un meci cu Dinamo pe Tineretului, in timp de crainicul reporter intrase sa spuna scorul la pauza, eu, parca din primul rand de la tribuna I sau de la gard am tipat la el sa-l corectez (transmitea de langa teren); era deja 1-0 pt Dinamo (din pacate); omul m-a auzit si s-a intors catre mine in timp ce vorbea (pacat ca nu mai tin minte cine era).
Mai tin minte un meci jucat pe Tractorul, in anii ’90 (era la noi un albanez negricios, am uitat cum il chema), la care comentator era chiar Ghitulescu. Desi tribuna (dinspre 13 decembrie) nu era plina, am preferat sa stau langa gard, ca sa-l vad de aproape pe crainicul meu preferat.
Inca una de-a lui Victor Tudor Popa, care comenta un meci de la Cluj: „Iata-l si pe Mos (jucator la U) care se ridica de pe gazon ca dupa un somn lung, lung…”