Incidentele de la meciul Steagul Rosu- CS Targoviste (2-1) din toamna anului 1976 au fost descrise detailat de Răzvan Dobrică într-un articol precedent, intitulat ”Huliganii `70”, postat în anul 2010. Într-adevăr, bilanțul acelor evenimente a fost unul neobișnuit și pentru zilele noastre: mai multe autocare și microbuze dâmbovițene cu geamuri sparte și cauciucuri tăiate, câțiva pasageri răniți. Fapte condamnabile, fără dar și poate.

Tot într-o postare anterioară cu titlul ”Steagul și fanii săi în 1973, de Ion Cupen”, Răzvan Dobrică citează din celebra revistă ”Sport”: ”Publicul braşovean (nu tot, doar tribuna a doua) cântă, se leagănă cu mâinile petrecute pe umeri, poartă şepci în culorile clubului, agită steagurile clubului. Este poate prea drastic cu echipa adversă, dar nu se dă în lături să admonesteze şi propria echipă când greşeşte grav. Oricum, este un public activ, angajat, pasionat”.

M-am gândit să aștern aceste rânduri în ideea completării și confirmării acestei imagini a publicului brașovean din anii `70, dar și pentru a scoate în evidență asprimea cu care s-au putut pedepsi anumite infracțiuni comise pe stadioane.

Să ne întoarcem puțin în timp, în primăvara anului 1971. Steagul Roșu primea vizita Progresului București, care se zbătea pentru supraviețuirea în primul eșalon. La pauză a fost un incredibil 0-3 și nici golul de onoare înscris de Florescu în min. 85 n-a reușit să spele rușinea înfrângerii. S-a întâmplat ceva cu care înflăcărații suporteri stegari nu prea erau obișnuiți pe stadionul Tineretului, respectiv să fii condus acasă cu 3-0. Așa se face că, potrivit relatărilor, câțiva huligani au dat foc unui steag al clubului Steagul Roșu și au aruncat o sticlă în teren. Acuma nu știu dacă e vorba de un steag aparținând clubului (pe vremuri se mai arborau pe stadioane steaguri în culorile clubului) sau de un steag al galeriei. Nu întâmplător a scris Ion Cupen observațiile citate mai sus despre admonestarea propriei echipe. Așa și-au manifestat unii nemulțumirea față de jocul echipei și scorul afișat pe tabelă. Am ținut să inserez mai jos fragmentul de ziar Sportul din data de 30.03.1971, spunându-vă că merită osteneala de a citi întreg articolul, întrucât mai relatează un incident petrecut la Craiova, tot în etapa cu pricina.

Iată și urmările acestor evenimente: Suporterul craiovean care l-a lovit cu o piatră în cap pe unul dintre tușieri a fost identificat în numai două zile și tot în aceeași săptămână a fost condamnat la un an de închisoare. Ce avocat, ce suspendare, ce recurs…în comunism cam așa se proceda. Că era mai bine sau mai rău, nu știu,…dar cred că făptuitorul și-a meritat din plin pedeapsa. În plus oltenilor li s-a suspendat terenul pentru mai multe etape.

Referitor la evenimentele petrecute la Brașov, aflăm dintr-un număr următor al ziarului ”Sportul” că, cel care a aruncat cu o sticlă de coniac în teren nu a fost încă identificat, însă clubul nu a fost iertat, federația luând decizia ca următorul meci pe teren propriu, cel cu U Cluj, să se dispute la Odorheiu Secuiesc. Stegarii aveau să sufere un nou eșec ”acasă”, 0-1.

Se știe că mulți ani la rând ziarul ”Sportul”, sub titulatura ”Trofeul Petschovschi”, acorda note publicului gazdă, pentru modul în care își încuraja echipa și pentru atitudinea de fair-play. După etapa a 19-a a ediției de campionat 1970-1971 regăsim Brașovul pe ultimul loc în acest clasament, având media cea mai mică, de 5,66, în condițiile în care nota maximă era de 10.

Deloc lăudabil, dar în adâncul sufletului parcă mi-aș dori să schimb publicul cuminte de azi cu acela ”huliganic” din anii `70, bineînțeles fără acte de violență, pentru că era mai activ, mai devotat, mai obraznic și mai gălăgios. Și nici scandările de genul ”Hei, hai, tot așa, din Brașov nu veți pleca”, care răsunau adesea în acea vreme, adresate galeriilor oaspete sau brigăzii de arbitri, nu m-ar deranja. 🙂