De la mama până azi, am intrat de vreo câteva ori în contact cu fete… sau femei, cum preferi, care, într-un fel sau altul au fost, hai să nu zic ispitite că e un cuvânt prea mare, pe care le-am înduioşat cumva cu galben şi negrul Steagului.

Să exemplific. Chiar aici La Stegaru’ vă povesteam despre primul meu steag cu Steagu’ şi cum maică-mea, în loc să-mi rupă perciunii că am făcut praf cearşaful, m-a ajutat să fabric steagul până la capăt.

La vreo 7 ani de la întâmplarea asta cu Steagul, mama şi cearşaful, întâlnesc o fată din dulcele târg al Ieşilor. În afară de telefon (mamă ce facturi astronomice am avut în vara aia :))) ), cameră web şi alte căi de comunicare, n-am avut ocazia să ne vedem „live”. Însă relaţia noastră evoluase atât de frumos încât, ţine-te bine, ieşeanca mea îşi pictase pe partea stânga a pieptului stema Steagului şi pe obraji două steguleţe mai mici. Îţi dai seama că am avut un şoc cât Tâmpa de mare când i-am văzut opera. Un şoc foarte mişto pentru car mă oftic şi-n ziua de azi că nu mai am fotografia respectivă. Era pur şi simplu epică. Îşi mai făcuse şi o brăţară cu un fel de margeluţe galben-negre. Fain de tot în orice caz.

Prin noiembrele trecut, dacă nu mă lasă memoria, primesc din Iaşi, de la sora mai mare a pictoriţei de mai sus, un caiet ale cărui coperţi manufacturate, sunt, evident în galben şi negru. E drept că aflasem de talentul ei de a face astfel de obiecte lucrate manual şi că i-am cerut să-mi facă şi mie aşa ceva legat de Steagu’. Însă ceea ce am primit a întrecut orice aşteptare.

Azi, tot la cerere specială, primesc un dosar cu schiţe ale echipamentelor purtate de Steagu’ în diverse perioade. La fel ca şi în cazul de mai sus, ce am primit e total peste ce mă aşteptăm. Adică, domnişoara putea lejer să bage foile cu schiţele într-o mapă şi vaya con dios. Dar, ca şi în exemplul de mai sus, simţul femeilor pentru estetic şi eleganţă domină furtunos. Şi când mă gândesc că galbenu’ nu e deloc o culoare pe gustul ei…

Din păcate steagul cu Steagu’ nu-l mai am pentru că mi l-au luat jandarmii de mic şi nici vreo fotografia cu pictoriţa din Iaşi. Aşa că delectaţi-vă cu ce am.

Interiorul. E un citat de-al maestrului Liviu Rebreanu pe care am de gând să-l pun în practică, caietul respectiv servindu-mi drept bază. La fel cum şi elementele prezente în cea de-a doua creaţie vor avea o destinaţie practică.

Ah, şi spre ruşinea mea, era să uit. Poza de la avatarul de pe mesănger e tot opera unei reprezentante a sexului frumos. Poza cu numele oraşul învăluit în ceaţă îmi aparţine, însă o domnişoară „stegară” din Sibiu e cea care i-a pus magicele „FC” în faţă.

Sărut-mâna doamnelor şi domnişoarelor!