Când te scuturi de zăpadă… dai gol pentru echipa preferată!

Să devii campion la schi și, în aceeași viață, să marchezi golul victorios pe Tineretului? Asta înseamnă să fii Vasile Papuc!

Clubul „stegar” n-a fost ocolit de moda polisportivilor, des întâlnită în perioada interbelică dar și în primii ani de după război. De la schiorii Gunther, Torben, Bálazs sau Vasilean care au pus bazele clubului pentru că doreau să simtă gustul adrenalinei și în lunile făr’ de zăpadă, până la campionul național la atletism Benjamin Szurd ori viitorul mare baschetbalist Costi Herold – cu toții au găsit în dreptunghiul verde un spațiu în plus unde să-și exprime pasiunea și să-și testeze limitele.

Printre ultimii polisportivi din istoria clubului se află și Vasile Papuc, schiorul din Câmpulung Moldovenesc care s-a îndrăgostit de fotbal la Brașov.

În anul 1970 m-am transferat ca schior la Dinamo Brașov. Dar fotbalul mă atrăgea necontenit. În multe zile mă duceam pe stadionul Tineretului privind cum se antrenau Pescaru, Jenei, Adamache, Györfy, idolii mei de fiecare duminică. Odată, însă, mi-am luat inima în dinți și m-am prezentat antrenorului Nicolae Proca, rugîndu-l să mă încerce la un antrenament. M-a privit cu neîncredere, dar m-a convocat, totuși, la unul din antrenamente. Am fost folosit o repriză la echipa de tineret într-un joc amical. Trecusem examenul, din moment ce mi-a spus să mă prezint a doua zi cu o fotografie. Eram nespus de bucuros.”

Vasile Papic, ziarul Sportul, 4 martie 1976

Însă drumul de la legitimare la debutul propriu-zis în culorile galben-negre a durat o vreme. Vasile Papuc era pentru al doilea an la rând campion național de tineret la schi fond 15 km, precum și multiplu campion balcanic, așa că numele lui spunea mai multe în lumea sporturilor de iarnă, în care i se întrevedea un viitor frumos, și absolut nimic în cea a fotbalului. Chiar dacă nu era complet străin de frumosul joc, dramul de experiență acumulat în ligile obscure ale meleagurile natale nu putea eroda scepticismul lui Nicolae Proca.

Probabil că puștiul care urma să împlinească 20 de ani pe 18 august 1970 a decis să-și ia inima în dinți și să vadă ce-ar putea ieși cu fotbalul și după ce suferise o spitalizare îndelungată la Campionatele Mondiale de Biatlon din Suedia din februarie 1970, și apoi un abandon în cadrul Campionatului Național la jumătatea lunii martie din cauza recuperării incomplete.

Cu trei săptămîni în urmă, Papuc zăcea încă în spitalul din Östersund, ca urmare a degerăturilor contractate cu ocazia primului antrenament efectuat la locul de disputare a campionatelor mondiale. Medicii suedezi de specialitate au atras atenția insistent asupra interdicției de a ieși în frig, darămite de a face efort în aer liber, iarna.

ziarul Sportul, 14 martie 1970

Din vremuri mai bune

  • stânga: ianuarie 1969, Bușteni – echipa de tineret a României la concursul internațional de biatlon, pe care l-a și câștigat. Alexandru Szabo îi predă ștafeta lui Vasile Papuc (prim-plan).
  • dreapta: 8 martie 1969, Poiana Brașov – echipa de juniori a României, campioană balcanică la proba de ștafetă schi-fond. De la stânga la dreapta: Gheorghe Voicu, Gh. Gârniță și Vasile Papuc.

În primul schimb, Voicu a făcut o cursă bună și, la încheierea celor 5 km parcurși în 17:35, avea un avans de 30 de secunde. Al doilea schimb, Gîrniță, deși și-a rupt unul din schiuri, a rezistat atacului lansat de bulgarul Liapov, predînd ștafeta cu un avantaj de cîteva secunde. Cursa a avut un final dramatic. Bulgarul Velicikov a reușit să ia conducerea, dar, cu aproximativ 1 km înainte de sosire, Papuc a atacat decisiv și l-a întrecut pe Velicikov, sosind primul și consfințind un nou și frumos succes al schiului nostru de fond.”

Paul Iovan, ziarul Sportul, 10 martie 1969

Prima apariție a lui Vasile Papuc într-un meci oficial pentru Steagu’ a avut loc abia după doi ani de la discuția cu antrenorul Nicolae Proca. Csaba Györffy se accidentase în primele minute la Petroșani, așa că Papuc l-a înlocuit în minutul 9 al meciului cu Jiul din 16 aprilie 1972. A fost titular și în următoarele două partide, până la revenirea lui Györffy, și n-a avut evoluții rele, dar va mai trece un timp până ce Papuc va prinde rădăcini în primul 11 „stegar”.

Tenacitatea din timpul antrenamentelor și răbdarea au dat până la urmă roade în cursul sezonului 1973/74. Vasile Papuc a strâns 23 de apariții și a marcat trei goluri, contribuind la clasarea pe locul trei și calificarea în Cupa UEFA (actuala Europa League).

Nu a fost singura satisfacție pe plan sportiv din acea perioadă, Papuc câștigând în februarie 1973 și al doilea său titlu balcanic cu echipa de ștafetă a României la schi fond 10 km, avându-i coechipieri pe aceiași Gheorghe Gârniță și Gheorghe Voicu într-o confruntare la fel de aprigă și dramatică cu echipa Bulgariei.

  • stânga: 25 februarie 1973, Poiana Brașov, a 6-a ediție a Cupei Balcanice la schi. „Stegarul” Papuc (dreapta) și zărneșteanul Gârniță schimbă ștafeta în cursa spre un nou titlu balcanic, acum la seniori;
  • dreapta: Vasile Papuc (dreapta) a înscris primul său gol pentru Steagu’ în minutul 4 al meciului din deplasare cu Steaua, din 28 aprilie 1974 (2-2). A fost totodată și primul gol oficial din istoria stadionului Ghencea, inaugurat chiar în acea primăvară. Celelalte goluri marcate de Papuc au adus o victorie importantă acasă pe 8 mai cu CSM Reșița, în minutul 81, și un egal cu Sportul Studențesc, tot acasă, în ultima etapă, prin care „stegarii” au luat fața Farului în cursa pentru locul trei.

Sezonul care a urmat a fost cel mai prolific pentru Vasile Papuc în Liga 1, cu șase goluri împărțite egal între tur și retur. Se evidențiază dubla de acasă cu UTA (2-0), de pe 16 martie 1975, precum și golul decisiv marcat împotriva Argeșului pe 11 iunie, în antepenultima etapă. Dacă s-ar fi încheiat campionatul atunci, „stegarii” ar fi reușit o spectaculoasă salvarea de la retrogradare. Din păcate, aceștia au căzut în B în etapa a 34-a într-o manieră la fel de impresionantă și unică în istoria fotbalului românesc, având golaveraj pozitiv și cea mai bună apărare din campionat!

În primul an de ligă secundă, Papuc a fost coechipier în iarbă cu un alt talentat practicant al sporturilor de iarnă, Marian Mihail – deținătorul mai multor premii în competițiile de patinaj viteză pentru juniori. Schiorul Papuc și patinatorul Mihail au prins împreună spre finalului anului 1975 și două meciuri pe un Tineretului acoperit de zăpadă, cu Progresul București pe 23 noiembrie, și cu Șantierul Naval Oltenița pe 14 decembrie. Liniile terenului trasate cu roșu și zăpada bătătorită de un alb imaculat au creat un fundal perfect pentru tricourile în dungi galben-negre și o priveliște mirifică pentru spectatori. Date fiind condițiile și abilitățile pe zăpadă și gheață a doi dintre jucătorii aflați pe teren, „stegarii” nu aveau cum să iasă altfel decât învingători (3-1 și 2-0).

La finalul acelui sezon Marian Mihai a plecat să se împlinească în tricoul Sportului Studențesc, iar Vasile Papuc a făcut un popas la CSU Brașov. El a revenit la Steagu’ după un sezon și jumătate la echipa Universității și a rămas în galben-negru până la retragerea din 1982. Chiar dacă se reprofilase ca fundaș dreapta, a marcat zece goluri în această perioadă, toate în B, fiind al doilea cel mai ofensiv apărător din istoria clubului după Mihai Ivăncescu.

Suporterii l-au îndrăgit pe schiorul din Câmpulung Moldovenesc devenit fotbalist „stegar” și uneori îi mai aminteau de prima sa iubire. Nu o dată s-a strigat din mijlocul galeriei „pârtieee!” din toți plămânii atunci când Papuc alerga în viteză prin fața tribunei a doua cu mingea la picior.

Hamburg, 1974. O fotografie calitativă, care să-i ajute pe „stegarii” mai tineri să asocieze o față cu numele lui Vasile Papuc (dreapta). Aici este alături de Petru Cadar. sursa foto: arhiva Cadar

Articolul a fost posibil cu ajutorul considerabil al Sasului (Szász Jenő), care a furnizat arhiva de presă și rememorări din acea perioadă.

5 gânduri despre “Când te scuturi de zăpadă… dai gol pentru echipa preferată!

  1. Felicitări, foarte bine venite aceste intorceri in timp, pentru mai tinerii susținători ai echipei !

    • Vă mulțumim și sperăm să putem evidenția cât mai multe momente de acest fel, atât din istoria clubului cât și a fotbalului brașovean în general. Cele bune!

  2. Salut .Ai cumva idee daca Papuc e una si aceeasi peroana cu proful de sport care activa la liceul de Informatica ,eu l-am prins in perioada 87-89, dar nu am facut sport cu el.Avea o Dacie 1300 verde pe care , pusi pe gluma , ne-am opintit si i-am luat-o pe sus si am ascuns-o in alt loc decat unde o parcase.)))

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.