Articol de Beko Laszlo

La startul fiecărei ediţii de campionat, speranţele de mai bine sunt intacte. Nu ştim care va fi deznodământul la final, poate nici nu prindem finalul, sau poate ne vom bălăci în mediocritatea fotbalului românesc de liga a 2-a. Poate se va întampla o minune şi vom avea pretenţii la şefia ligii.

Toate sunt supoziţii, este viitorul pe care nu-l cunoaştem, în schimb cunoaştem trecutul. Un trecut frumos, presărat de bucurii, amintiri sau mici deziluzii.

Amintirile trebuiesc împărtaşite generaţiilor viitoare, trebuiesc menţinute vii în amintirea tuturor celor pasionaţi de fotbalul braşovean, de Steagul Roşu, FCM Braşov sau FC Braşov.

O filă aparte dintre amintirile personale o reprezintă şi duelul din prima etapă a noului campionat.

  Făcând abstractie la denumirile anterioare ale combatantelor, este un mic derby al vecinelor de judeţ. În trecut, numeroşi  jucători  stegari au activat în judeţul vecin, din diferite motive:  fie împrumutaţi, fie pentru consacrarea fotbalistică, ori la apogeul carierei.

Vasile GHERGHE, Adi VASILE, Florin STÂNGĂ, Adrian HÂRSEAN, C-tin SPIREA, Imre BUKKOSI, Călin MOLDOVAN, Alexandru ANDRASI, Marin BARBU, Laszlo POLGAR, Endre MATYAS, Istvan CSEKE, Jozsef GALL,  Attila HADNAGY s.a.m.d

IMASA 1986, cu Spirea, Gherghe şi Hârsean

Echipa din Sfântu-Gheorghe este proaspăt înfiinţata în 2011, din iniţiativa unui inimos om de afaceri local. Se numeşte Laszo Dioszegi şi are o firmă de panificaţii cunoscută şi în afara judeţului. Un om sufletist care niciodata nu s-a sfiit să pună mâna la munca de jos.  A tuns iarba, a curăţat tribunele, a montat scaune în tribună,  a reparat gardul din preajma stadionului , este în mijlocul galeriei, ba mai mult, dacă este nevoie se ocupă şi de tabela de marcaj. Tot timpul încearcă să tempereze atitudinile nesportive din teren sau tribună.  A demonstrat faptul ca dacă pui suflet pentru o pasiune, aceasta se poate materializa şi cu bani mai puţini.

Sfântu-Gheorghe nu a mai avut echipă în eşaloanele 2 şi 3  din 2007 , atunci când fosta IMASA, Oltul, Textila sau Transkurier a dispărut de pe harta fotbalistică. Au ramas doar culorile alb-roşu, stadionul şi o mână de oameni care constituie scheletul galeriei locale. (Nu prea numeroase).

Ultima partidă oficială disputată la Sfântu-Gheorghe între cele doua echipe fanion ale judeţelor Covasna si Braşov s-a disputat la data de 21 august 1983. FCM Braşov tocmai retrogradase din prima divizie în ciuda faptului că avea o echipa solidă. IMASA traversa cea mai bună perioadă din istoria clubului, şapte ani consecutivi în divizia B (1980-1987) cu o echipă unită, formată din localnici.

Fiind elev de liceu, deşi puţin dezamagit de retrogradarea echipei din prima ligă, m-am hotărât să fac prima deplasare la un meci al echipei iubite. Era un august călduros, cu febra pregatirilor pentru marea serbare de  23 August. Cu un “Municipal” împodobit cu flori şi pancarde.

Trenul personal pe ruta Braşov – Sfântu Gheorghe pleca din Gara Braşov în jurul orei 8.00.

Era o mulţime de oameni care într-o clipa au umplut garnitura de tren formată din cca. 10 vagoane. Toţi plecau cu speranţa că Steagul Roşu va reveni, după numai un sezon,  în prima ligă (cum dealtfel s-a şi întâmplat)

Pe tren, naşul cânta împreună cu galeria şi cu regretatul Aurică Latrău : “În oraşul de sub Tâmpa….”

Trenul ajungând în gara din Sfântu-Gheorghe, parcă a mulţumit “orchestrei” printr-un fluierat în ritmul imnului. Mulţimea de oameni a coborât din tren fără incidente , fără îmbulzeală. Organizaţi în rânduri, fără escorta miliţiei, au început să mărşăluiască în mijlocul drumului, peste pod , prin parcul Elisabeta spre stadionul din cartierul Simeria. Printre blocuri imnul echipei se amplifica,  iar oamenii curioşi ieşeau la geamuri. Nu a tulburat nimeni această manifestare frumoasă a galeriei braşovene. Totuşi, exista un respect faţă de echipa din Braşov, sora mai mare a celei din Sfântu Gheorghe. Doar un şofer de camion a încercat să facă concurenţă strigând : “Hajra IMASA ! “, dar şi aceasta a fost doar aşa, din patriotism local. Oraşul s-a umplut de culorile galben-negru, cca 3-4.000 de oameni au condus echipa la acest meci.  La stadion, după ce şi-au cumpărat bilete, brasovenii s-au aşezat în tribună ocupând-o aproape în totalitate. Era ora 9.30, tribunele erau pline. Localnicii, ajungând cu o jumătate de oră înaintea începerii jocului, au trebuit să stea in picioare. Cred că până atunci nu se mai întâmplase acest lucru.

La final, entuziasmul echipei locale şi neinspiraţia celei braşovene au condus la un deznodământ în favoarea gazdelor. Desfăşurarea partidei şi caseta tehnică se poate citi în articolul de mai jos , apărut în ziarul covăsnean “Cuvântul Nou” de luni, 23 august 1983.

Aş încheia acest mic memento citând-ul pe autorul acestui articol de ziar:

“Mulţumim galeriei braşovene care a redeşteptat în iubitorii de fotbal din Sfântu-Gheorghe, gustul de a se transforma din spectator in suporteri. De-ar ţine !”