I-am putea spune „The Boss” sau, mai românesc, „Bossul”. Dar îi vom spune Patronul. Pur şi simplu „Patronul”, cu „P”, pentru că habar n-am dacă numele său este Ioan Nicolaie, Niculae sau Neculae. Îl ştiţi cu toţii, oricum. A preluat clubul ăsta în 1999 pentru că, spunea el, voia să dea ceva în schimb comunităţii din care provenea. A crezut că fotbalul românesc e pe bune şi şi-a dorit ca din primul său sezon fotbalistic echipa să câştige titlul. Ce mare chestie la urma urmei, nu? Joci, marchezi, câştigi şi la final te clasezi pe primul loc.

Schema era simplă, sezonul a fost complicat. Toate trăirile anului fotbalistic 1999-2000, primul cu Patronul la club, vor fi derulate în cele ce urmează, cu accentul pus în special pe partea din finalul acelui campionat, atunci când lucrurile deveniseră cât se poate de fierbinţi.

Punând cap la cap materialele din albumele domnului Vasile Sala din Arad cu ce arhive mai am şi eu, a ieşit o perspectivă cât se poate de inedită despre Patron şi primul său an în fotbal.

Dezastrul

După Revoluţia/Lovitura de Stat din decembrie 1989, Steagu’ devenise un club mic. Mic de tot. Îşi întorsese faţă către Vest în ceea ce priveşte structura organizaţională, devenind Societate pe Acţiuni deci, implicit, club profesionist de fotbal, dar fotbaliştii săi au uitat să mai ridice capul din pământ pentru a privi soarele şi cerul. Aşa conducere, aşa fotbalişti. Mereu mulţumiţi cu puţin, cu un stadion ajuns aproape ruină, cuvântul mediocritate devenise sinonim cu FC Braşov. În oraşul de sub Tâmpa nu mai aveam, vorba imnului, „o echipă mare”, ci una care naviga în partea a doua clasamentului, aşteptându-şi căderea în prăpastie ca pe cea mai normală chestie din Univers. Iar în 1997, după cinci sezoane la rând cu golaveraj negativ, FC Braşov îşi ia rămas bun de la Divizia A cu doar 9 victorii şi 5 egaluri reuşite în 34 de partide.

În Divizia B „stegarii” cădeau tot mai adânc în gaura neagră a anonimatului. Erau bătuţi de Tractorul cu 4-0 chiar pe „Tineretului” (!) şi terminau în Seria I a Diviziei pe locul 3, la, atenţie!, 23 de puncte de primul loc, ocupat de Astra lui… Gabi Stan. Ca fapt divers, Tractorul, antrenat de Paul Enache (fost la Steagu’ ) termina sezonul respectiv pe 5 şi nu erau deloc puţini cei care considerau că echipa galben-albastră ar putea emite pretenţii la primul eşalon în condiţiile unui sprijin financiar mai susţinut. În anul următor, 1998/99, antrenaţi de fosta legendă Marin „Magiun” Barbu şi Cornel Ţălnar, „stegarii” revin în prima divizie, devansând Rocarul cu numai două puncte. În acest moment apare în scenă Patronul, care spune „stop, ajunge! Oraşul ăsta merită o echipă pe măsură”.

Cum am scris şi în debutul articolului, Patronul nu vedea deloc anormală posibilitatea de a cuceri laurii victoriei chiar din primul sezon de după promovare, aşa că-l aduce la echipă ca antrenor pe Ioan Andone şi „stegarii” lansează ofensiva generală. Sau nu chiar. După patru etape „stegarii” aveau doar un punct. Abia în etapa a 5-a vine un 3-0 acasă cu Oţelul şi lumea începe să creadă că ăsta e cu adevărat începutul. Din nou, nu chiar. După 17 etape stăm pe loc retrogradabil cu doar 5 victorii şi 2 egaluri. Bun venit în lumea fotbalului, Patroane!

După prima înfrângere din retur, 0-1 la Bacău în noiembrie 1999, Andone este demis. Se zice că echipa, deşi ineficientă în a aduna puncte, juca un fotbal plăcut ochiului doar că…

Începe cursa salvării

Cu Adi Hârlab instalat interimar pentru ultimele meciuri pe 1999, FC Braşov bate acasă pe Ceahlăul, apoi scoate un senzaţional 2-2 în Ghencea.

La 2-0 pentru Steaua, braşovenii au parte de o lovitură liberă în minutul 56. Martin Tudor consideră că distanţa e una prea mare pentru a se mai osteni să facă zid. „Nu faci zid?”, zice Marian Ivan. „Cristi (n.a. Vasc), i-a mişc-o, mă, puţin”. Mingea ce opreşte în vinclul porţii lui Tudor, acesta felicitându-se probabil pentru decizia de a nu face zid, întrucât ar fi fost responsabil pentru decesul vreunuia din coechipierii săi dacă ghiulea lui Ivan cel Groaznic lovea zidul. În minutul 90, debutantul Marian Constantinescu obţine un penalty, Marian Ivan îl transformă şi „stegarii” pleacă pentru prima dată după mulţi ani cu fruntea sus din Ghencea.

Halagian sub Tâmpa

Fotbalul modern îşi mijea colţii încă din anul 2000. „Halagian e plecat de la FC Argeş la FC Braşov pe un salariu dublu”, anunţa presa vremii. Pentru 150 de mii de dolari „Armeanul” (n.a. porecla lui Halagian) a lăsat un Piteşti aflat pe locul 2 la finalul turului pentru banii unui Braşov care lupta din răsputeri să scape de retrogradare. Şi-l aduce ca secund pe Paul Enache, iar printre achiziţiile de jucători se numără şi portarul… Răzvan Lucescu. Debutul? Magistral! „Stegarii” înving chiar pe FC Argeş, după ce au fost conduşi la pauză cu 1-0 şi toate păreau să meargă înspre bine pentru echipa de sub Tâmpa. Sau nu chiar.

„În vîrstă de 60 de ani, Florin Halagian este cel mai bine plătit antrenor român din campionatul intern. El acţionează într-un stil propriu: face treabă excelentă şi pleacă rapid oriunde se plăteşte mai bine. Chiar şi Revelionul a fost un bun prilej pentru a lăsa Piteştiul cu buza umflată şi a promite salvarea Braşovului”. (extras din presa vremii)

Pe 1 aprilie 2000 „stegarii” pierd la Rocar cu 1-0 un meci despre care s-a spus că trebuia să se încheie egal. În urma eşecului reintrăm cu tot elanul în lupta pentru supravieţuire, alături de Craiova, Rocar şi Farul. Urmează două victorii la rând, pe teren propriu, cu Dinamo (locul 1) şi Rapid (locul 2), în care succesele braşovenilor, zice-se, au fost facilitate nu prin subterfugii ci prin decizia echipelor vizitatoare de a folosi foarte multe rezerve. 4-3 şi 2-0 iar salvarea părea tot mai aproape. Doar că…

„Stratagema n-a mai funcţionat la meciul din Cotroceni, unde Ivan şi compania n-au avut nici o şansă, pierzînd cu 0-2. Pentru braşoveni urmează două deplasări importante, la Constanţa şi Craiova, unde vor da piept cu echipe implicate direct în lupta pentru evitarea retrogradării, aşa că orice calcule subteran sînt excluse”.

După eşecul din Capitală urmează o victorie la scor, 5-1 cu deja retrogradata FC Oneşti şi, poate, şocul cel mai mare: Halagian îşi ia şepcuţa cu Chicago Bulls şi o taie din Braşov.

Motto: „Halagian din Piteşti, unde morţii mă-tii eşti, ai fugit cu dolarii şi-ţi dau muie toţi stegarii”

„A venit ca salvator al Braşovului, a încasat 200.000 de dolari pentru patru luni şi a ieşit pe uşa din dos

„Ajuns în ochii opiniei publice unul dintre simbolurile blaturilor din fotbalul românesc, antrenorul Florin Halagian a părăsit pe FC Braşov, motivând că este bolnav. Ion Nicolaie (n.a. Patronul) , finanţatorul clubului de sub Tîmpa, dă de înţeles că acesta este sfîrşitul relaţiei cu Halagian.

Pregătiţi baionetele!

Rămaşi cu patru etape înainte de finalul sezonul în paza eternului Adrian Hârlab, „stegarii” vin de la Constanţa cu un 0-0 care nu e de mare folos nici uneia dintre echipe. Urmează victoria din 3 mai cu CSM Reşiţa, 4-0, apoi întregul oraş se pregăteşte de meciul sezonului: deplasarea în Bănie pentru duelul cu Universitatea Craiova.

„După victoria clară obţinută în partida cu CSM Reşiţa, „stegarii” au multă încredere în forţele proprii. După meci, conducătorii şi jucătorii lui FC Braşov au fost extrem de dezamăgiţi de rezultatele înregistrate la Bucureşti: Rocar – U Craiova 2-2 şi Rapid – Farul 0-0, care dezavantajează echipa de sub Tîmpa, în acest moment candidata numărul 1 la retrogradare. Referitori la acest lucru, patronul braşovenilor, Ion Nicolaie, a spus: „Este o mascaradă şi cred că este mîna lui Becali. O să mă rog lui Dumnezeu să nu-i ajute pe cei care au trişat. Personal cred în şansa noastră la Craiova şi numai noi singuri ne mai putem salva. Păcat însă de munca jucătorilor mei şi de speranţa pe care aceştia şi-au pus-o că vor rămîne pînă la urmă în prima divizie”. Cu toate acestea, braşovenii nu au depus armele. Căpitanul echipei, Daniel Isăilă, are încredere în coechipierii lui, îmbărbătîndu-i permanent, în timp ce golgeterul formaţiei, Marian Ivan, declară că „nu vom ceda şi vom lupta pînă în ultima etapă. Trebuie să câştigăm la Craiova”.

În Capitala Olteniei au ajuns 12 autocare puse la dispoziţie suporterilor de către club, plus o mulţime de maşini personale, ceea ce ridică totalul fanilor galben-negri prezenţi la Craiova la circa 1.500 aproximativ 2 mii, fiind una dintre cele mai mari deplasări din istoria fanilor de sub Tâmpa. Au fost nişte intersecţii blocate prin Craiova, fanii „stegari” răspunzând provocărilor „juveţilor”, apoi, pe stadion, un pui de leu începe să sfâşie steagurile de gard ale braşovenilor, fiind la un pas de a sfâşia chiar şi un ardelean.

„Stegarii” sunt cei care joacă mai bine, ratează trei ocazii uriaşe de gol, au şi o bară, oltenii remarcându-se doar prin ploaia de pietre lansată asupra galeriei vizitatoare. În cele din urmă, la mijlocul reprizei secunde, fundaşul central Cosmin Bodea îşi introducea mingea în propria poartă, ceea ce duce la salvarea Craiovei şi transformă şansele Braşovului de supravieţurie în ceva de domeniul miracolului.

Când nimeni nu mai credea

Rocarul lui Gigi Neţoiu (acelaşi individ sinistru care avea să demoleze şi Craiova un an mai târziu) se vedea salvat, aşa că începe să lanseze oferte de vânzarea a locului în prima divizie. Prin presă şi pe la colţuri se zvonea că braşovenii ar fi cei vizaţi de oferta lui Neţoiu, însă Patronul declara că nici prin cap nu-i trece să facă o asemenea manveră care ar întina onoarea echipei şi a oraşului.

Era o zi de miercuri, 10 mai 2001. La 18.00 Sorin Corpodean dă fluierul de start al meciului FC Braşov – Astra Ploieşti. 10 mii de spectatori pe „Tineretului” sunt conectaţi atât la meciul de pe gazon, pe care „stegarii” trebuiau să-l câştige neapărat, dar ascultă şi la aparatele radio veşti despre ce se întâmplă la Oneşti, acolo unde echipa locală trebuia să nu piardă în faţa Farului pentru ca Steagu’ să se salveze. Noi aveam înaintea meciului 43 de puncte, iar Rocar şi Farul 44. La Braşov scorul se menţine 0-0 până spre finalul primei reprize, când şutul respins al lui Vasile Ghindaru este reluat în poartă de Constantinovici. Dar din ţară vin veşti proaste: minutul 5 – Farul deschide scorul la Oneşti, minutul 6 – Rocar înscrie în meciul cu FCM Bacău. Chiar dacă învingem, învingem degeaba.

La doar două minute de la începerea reprizei secunde, constănţenii, rămaşi în 10 oameni, sunt învinşi de ex-stegarul Ionuţ Pârvu. La Braşov, minutul 72, centrare în careu a lui Tinel Petre iar Florin Anghel reia din voleu în vinclul porţii lui Mulţescu – 2-0. La Bucureşti, în minutul 75, Rocar conduce cu 3-0 pe FCM Bacău şi, din păcate, se pare că trebuie să picăm ori noi, ori Farul, echipa sinistrului Neţoiu asigurându-şi prezenţa în prima divizie şi pentru anul următor. De la margine se arată 5 minute de prelungiri. Steagu’ şi-a îndeplinit misiunea, are 2-0, aşa că toată lumea stă geană pe radiouri pentru a afla ce se întâmplă la Oneşti. Constănţenii încă mai speră ca în minutele rămase echipa lor să reuşească golul izbăvirii. Dar în minutul 90, oneşteanul Cristache înscrie pentru 2-1, stingând Farul şi aprinzând fiesta sub Tâmpa, determinându-l pe Patron să sară „pur şi simplu de pe scaun, aruncându-şi involuntar bricheta de aur […] Plîngînd, boss-ul lui FC Braşov a coborît pe gazon şi, deşi partida nu se terminase încă, a început să se îmbrăţişeze cu cei de pe banca de rezerve. Apoi, în momentul în care Corpodean a fluierat finalul partidei, Nicolaie a alergat să-i îmbrăţişeze pe jucători, fiind luat în braţe şi aruncat în sus”.

După meci, suporterii s-au dus ţintă spre centru, blocând circulaţia şi făcând baie în fântâna arteziană din Piaţa Sfatului. După ce s-au delectat cu o masă oferită de Patron la restaurantul hotelului ARO Palace, tot lotul s-a deplasat la discoteca „No Problem”, unde campioni la dans s-au dovedit a fi Răzvan Lucescu şi Florin Constantinovici, aceştia deschizând petrecerea pe melodia „Maria” a lui Carlo Santana. Pe la 1.15 a ajuns în „No Problem” şi Patronul care, după ce s-a luat în braţe cu un suporter îmbrăcat cu un tricou primit suvenir de la jucători şi având la gât o gheată de-a lui Răzvan Lucescu, s-a arătat foarte încântat de melodia pe care i-a dedicat-o DJ-ul discotecii: „Am prieteni şi duşmani” – Elegance şi Costi Ioniţă. E foarte amuzant să privim cum sărbătoreau ai noştri în urmă cu un deceniu salvarea de la retrogradare. Boemia era la ea acasă. După o oră de dansat şi petrecut, Patronul, lăsându-şi prietenii (jucătorii şi suporterii) să petreacă până în zori, s-a retras în bârlogul său secret, plănuind cum să le vină de hac duşmanilor (Giovani Becali şi compania) în viitorul sezon. „Vreau să-l uit cât mai repede (n.a. acest sezon) ! Deja mi-am făcut o strategie pentru sezonul viitor pentru a nu se mai întîmpla ce s-a întîmplat acum.”

„Azi am jucat pentru mine şi pentru Steagul, că doar sînt braşovean.”

(Ionuţ Pârvu, jucător la FC Oneşti, autorul golului de 1-1, în minutul 47)

„Este un dar ceresc şi mă rog la Dumnezeu şi pentru acest băiat, Pîrvu, să aibă tot binele din lume. Speranţele erau destul de mici şi cred că mulţi nu se mai gîndeau că scăpăm”.

(Patronul la finalul meciului cu Astra din 10 mai 2000)

În subterane

Motto: „V-aţi găsit să faceţi pe cinstiţii fotbalului românesc, ‘tu-vă muma-n cur!”

(Vasile Simionaş, antrenorul Farului, către fotbaliştii şi conducătorii Oneştiului)

„Ieri, în ultima etapă a celei mai murdare ediţii a Diviziei A, FC Oneşti şi Farul au jucat fotbalul adevărului. La capătul unei partide electrizante, moldovenii i-au învins pe marinari cu 2-1, trimiţându-i în Divizia B”

Ar fi fost prea frumos ca toate aceste ambiţii, întâmplări şi răsturnări de situaţii să se desfăşoare exclusiv la nivelul gazonului dar, vedeţi voi, „maşinaţiunile” au acţionat foarte sârguincioase în baruri, restaurante şi cafenele, pentru ca fiecare parte implicată în această epică ultimă etapă să nu fie prinsă descoperită.

Prin galeria constanţeană deplasată la Oneşti, chiar dacă echipa lor conducea cu 1-0, circula zvonul că din 100 de mii de dolari strânşi de mai marii oraşului pentru a facilita victoria în meciul din Moldova, doar 25 de mii au ajuns în buzunarele oneştenilor. De cealaltă parte, braşovenii s-au dovedit mai darnici în a-i recompensa pe oneşteni să joace pe bune meciul cu Farul, iar rezultatul îl cunoaşteţi deja. De altfel, a doua zi după miraculoasa salvare, FC Braşov trimitea un fax de mulţumirea pe adresa clubului moldav, fiind semnat de vice-preşedintele Iosif Kovacs, cel care se pare ar fi avut misiunea să se asigure că banii Braşovului ajung toţi acolo unde trebuie. Nici Ilie Luca, director la club în acea perioadă, n-ar fi nici el străin de plicul cu bani, chiar dacă zice că în ziua salvării se afla în Oneşti cu alte treburi.

Epilog

Patronul întrunea la momentul apariţiei sale în fotbal toţi cei trei „n”: necunoscut, nou şi naiv – garanţii ale succesui de audienţă pentru mass-media, de aici şi spaţiile generoase oferite acestuia în paginile ziarelor locale şi de sport. E drept că şi lui îi plăcea statutul acesta de salvator al Braşovului. Vi-l mai puteţi închipui pe Patron dansând de gât cu doi fotbalişti în ziua de azi în faţa galeriei? Are apariţii rare şi decente pe sticlă, iar ăsta trebuie considerat fără doar şi poate un plus.

După calificarea în Cupa UEFA un an mai târziu îşi închipuia, probabil, că echipa va domina fotbalul românesc. N-a fost să fie. Alte ieşiri în decor şi „ţepe” primite, plus problemele financiare întâmpinate pe parcurs au contribuit şi ele la formarea unui Patron mai temperat şi cumpătat, nedispus să mai arunce cu banii în stânga şi-n dreapta, mai ales când a realizat că are „prieteni şi duşmani care îl golesc de bani”.