Continuăm să gravităm cu dezgroparea trecutului în jurul „dublei” cu Petrolul Ploieşti. Dacă în articolul anterior aţi putut afla că una dintre primele mari deplasări din istoria suporterilor braşoveni a avut loc la Ploieşti, la un meci cu „găzarii”, azi ne întoarcem acasă. Vorba aia, tur-retur, chiar dacă „dubla” campionat-cupă o jucăm pe terenul nostru.

Ioan Alecu a venit la Steagu’ în 1965, participând cu echipa în cupele europene, dar punând umărul şi la revenirea Steagului pe prima scenă după retrogradarea din 1968. Înainte de a părăsi clubul în 1970, a strâns 135 de meciuri la nivelul primei ligi pentru Braşov, fără a mai socoti şi jocurile din liga secundă şi Cupa României. Treaba e că regretatul domn Alecu (anul trecut, pe 8 iunie, ne-a părăsit) era originar din Ploieşti. A şi jucat la Petrolul, dar a venit la Braşov la insistenţele lui Silviu Ploeşteanu, oraş de care, îmi mărturisea Ioan Alecu în 2009, „m-am îndrăgostit pe loc”.

Fundaş central foarte bun, Alecu avea şi-un truc special, cu care întreţinea spectatorii la încălzirea dinaintea meciului sau în pauză. „Foca” se numeşte trucul, iar mingea era plasată cu mare fineţe pe frunte, apoi jucătorul se aşeza pe gazon şi făcea două-trei rostogoliri fără ca mingea să se mişte. Iată-l în clipul de mai jos pe Ioan „Foca” Alecu descriindu-şi propriul procedeu tehnic şi exemplificând cu un colaj foto.

„O jonglerie cu mingea pe cap, de-o ţineam până se-ntuneca.” (Ioan Alecu, Steagul Roşu Braşov 1965-1970)