În Parlamentul statului San Marino, dacă era al României, ţineau nişte scalpuri de senatori sau deputaţi în loc de fular.

Că tot s-a vorbit în cadrul articolului „Un oraş, o echipă” (M. Olaianos) despre neimplicarea politicului local în viaţa Steagului, eu zic că-i mai bine că nu se întâmplă asta. Încă nu trăim într-o ţară în care politicul să acţioneaze pe termen lung în beneficiul societăţii, acţionând astfel doar în beneficiul propriu, totul fiind în rest cu termen de expirare. Mai pe româneşte, azi eşti, mâine nu mai eşti.

Poate într-o zi vom putea şi noi intra în instituţiile statului român fără dorinţa de a le da foc, în schimb o să facem poze cu lucrurile şi oamenii dragi nouă, ca un fel de recunoştinţă că ţara ne oferă condiţiile necesare exprimării altor stări decât a spaimei cu privire la ziua de mâine.