Duelurile cu fostul club al Internelor s-a ţinut cât de cât în echilibru până la mijlocul anilor 1980, când dinamoviştii se desprind alături de concitadinii stelişti într-un duel fantasmagoric, alimentat de pasiuni şi ideologii absurde. Efectele prăpastiei în care au fost aruncate toate celelalte cluburi se văd şi în zilele noastre.

Încântaţi de cunoştinţă

Primul meci în campionat dintre FC Braşov şi Dinamo s-a jucat pe 3 octombrie 1957, la Bucureşti, pe stadionul din Şoseaua „Stefan cel Mare”. Era etapa a 6-a a sezonului de debut al „stegarilor” în prima ligă şi Emanoil Haşoti deschidea scorul în ’22, dinamoviştii egalând doar 5 minute mai târziu. Acesta a fost şi scorul final, 1-1, iar duelurile braşoveano-dinamoviste  aveau să fie încârcate de goluri. Din cele 89 de meciuri jucate până acum, doar 7 s-au încheiat fără gol. Din păcate pentru noi, poarta „stegară” a fost cea care s-a umplut cu mai multe goluri. După meciul de debut din Capitală, dinamoviştii ne înving la retur, pe „Tineretului”, cu 4-1 (tot Haşoti a marcat pentru noi), pentru ca în sezonul următor să ne administreze cea mai severă înfrângere de până atunci – 0-6! Returul, jucat pe 15 martie 1959, ne aduce ocazia revanşei. „Stegarii” vor câştiga primul lor meci în faţa dinamoviştilor cu destul suspans. „Pe un timp ploios, cu vânt rece şi ninsoare”, adversarii sunt cei care în ‘4 deschid tabela. Ocazia egalării vine în minutul 32, la penalty-ul scos de Proca, dar execuţia lui Szigety este blocată de portarul dinamovist. Egalarea se produce până la urmă în ’34, autorul golului fiind veteranul Nicolae Proca. Imediat după pauză, Campo (’47) şi Proca (’48) marchează golurile victoriei, bucureştenii reducând în ’79, pentru ca tot „stegarii” să rateze în final alte două mari ocazii prin Fusulan şi Haşoti.

Cu garda jos în anii ’60

În deceniul şase din secolul trecut, „stegarii” şi „câinii” s-au bumbăcit reciproc cu ardoare. Nimeni nu şi-a cedat fără o luptă zdravănă punctele de pe teren propriu, ba chiar în sezonul 1966/67 braşovenii obţin pentru prima oară în istoria confruntărilor dintre cele două echipe victorie tur-retur, ambele succese fiind la limită – 1-0.

Tot în acest deceniu se produce şi cea mai mare înfrângere din istoria clubului nostru, 1-10 pe fostul stadion „23 August”, pe data de 19 mai 1965.

Nu ştim cum se vor întoarce – sau cum s-au întors – în oraşul lor fotbaliştii de la Stegul roşu, dar ei au părăsit stadionul cu capetele plecate (şi ar fi bine să le fi roşit şi obrazul), când pe bună dreptate publicul îşi manifesta dezaprobarea faţă de jocul lor. O meritau fiincă nu s-au comportat ca adevăraţi sportivi, care să-şi apere şansele cu ardoare, uitând că publicul a venit la stadion să vadă fotbal. O asemenea înfrângere nu este în obişnuinţa nici unei echipe de „A”.”

ziarul Sportul Popular, în cronica meciului

Proporţiile scorului constau în „amabilitatea” braşoveană. Confruntându-se cu ameninţarea neacordării dreptului de a juca sezonul viitor în Europa dacă nu le uşurează „câinilor” drumul spre titlu, „stegarii” trântesc meciul. Şi nu oricum, ci în aşa fel încât să se vadă şi din galaxia vecină. În sezonul următor, braşovenii onorează vizita dinamoviştilor sub Tâmpa cu 4 goluri, suficiente pentru a le reaminti unde le este lungul nasului.

Emanoil HAŞOTI – „Bulgarul” a devenit primul „stegar” cu 4 goluri contabilizate în poarta „câinilor”. Reuşitelor din meciurile de debut li se mai adaugă şi golurile marcate în victoria cu 3-0 din 30 iunie 1963 (Haşoti a închis tabela) şi în acea uriaşă înfrângere din mai 1965.

„Stegarii” aveau să retrogradeze la finalul sezonului 1966/68, însă reuşiseră să balanseze statistica duelurilor cu Dinamo, reuşind 8 victorii şi 1 egal în cele 16 meciuri jucate între 1960 şi 1968. Golaverajul ar fi fost şi el pozitiv dacă nu exista acel 1-10, aşa, în schimb, a fost 23-31. Chiar şi aşa, este de admirat rezistenţa braşovenilor, care au înfruntat un adversar în vârf de formă, dinamoviştii reuşind să câştige 4 titluri consecutive între 1962 şi 1965.

*statistica marcatorilor din anii ’50 şi ’60 nu este completată în întregime, aşa că se pot ivi modificări.

Spectacolul continuă

Duelurile cu Dinamo s-au menţinut spectaculoase şi în anii ’70, chiar dacă îndârjirea îşi făcea tot mai mult simţită prezenţa. Primele rezultate de 0-0 se conseamnează în acest deceniu, ambele fiind pe „Tineretului”, mai întâi în 1971 şi apoi în primăvara lui 1974. La cel din urmă, cronicarii semnalează un prim record de asistenţă pe bătrânul stadion braşovean – 18 mii de spectatori, în condiţiile în care arena avea la vremea respectivă o capacitate de 11 mii de locuri.

Derbyul de pe stadionul Tineretului, încărcat ciorchine de spectatori, s-a încheiat cu un rezultat de egalitate care nu nedreptăţeste pe nici una din echipe.”

ziarul Sportul Popular din 8 aprilie 1974

În sezonul 1972/73 este rândul dinamoviştilor să reuşească dubla-victorie, tot cu 1-0 ca şi „stegarii” în 1966 şi 1967. Confruntările dintre galben-negri şi alb-roşii se vor sista brusc brusc odată cu nemeritata retrogradare braşoveană de la finalul ediţiei 1974/75. Gergely şi Şerbănoiu marcau golurile ultimei victorii (2-1) pentru următorii aproape şase ani.

Nicolae FLORESCU – născut şi crescut la Braşov, este „stegarul” care a marcat cele mai mult goluri în poarta dinamovistă, în anii 1970. Şi-a deschis contul în sezonul 1969/70, înscriind în victoria din tur în ’60, restabilind egalitatea după ce bucureştenii deschisesră scorul în ‘5. Victoria a fost adusă atunci de golul reuşit din penalty de Dorin Necula în ’89. În ediţia următoare marchează o dublă în ultima etapă, în meciul din „Ştefan cel Mare” încheiat 4-4, cel de-al patrulea şi ultim gol reuşindu-l în etapa a 2-a din campionatul următor, când „stegarii” pleacă iarăşi neînvinşi de la Bucureşti, scor 2-2.

Până la retrogradarea din 1975 bilanţul era favorabil câinilor, reuşind în cele 12 partide să ne bată de 5 ori, faţă de cele doar 3 victorii ale noastre. Echilibrul se remarcă mai ales în golaveraj, unde braşovenii au un deficit de numai 2 goluri, 14-16.

Căderea în Divizia B şi schimbările politico-sportive care au urmat mai târziu vor duce la ruperea echilibrului, numerele fiind pur şi simplu ridicole.

Un mare fum…

 

 – 16 noiembrie 1980: Stadionul „Tineretului”. Reîntâlnirea celor două echipe după o pauză de şase ani şi jumătate a consemnat o spectaculoasă victorie braşoveană. Paraschivescu (’27), Gherghe (’36) şi Benţa (’90) au marcat în faţa unei asistenţe de 25 de mii, conform ziarelor. Golul lui Vasile Benţa este probabil cel mai frumos reuşit în istoria confruntările FC Braşov – Dinamo. Nu a şutat „la plesneală”, chiar a vrut să dea pe poartă. Dar, desigur, putem fi acuzaţi de subiectivism.

… devenise fotbalul românesc din a doua jumătate a anilor 1980. Mascate de performanţele continentale obţinute de câteva cluburi care beneficiau de protecţia unor oameni din regimul comunist, discrepanţele tot mai evidente născute în campionatul intern între aceste echipe şi restul cluburilor au fost trecute vederea.

După o primă jumătate de deceniu opt echilibrată, cu 4 victorii braşovene şi 6 dinamoviste, pentru repetarea succesului din 18 mai 1986, 1-0 prin golul lui Marin „Magiun” Barbu, vor trebui aşteptaţi aproape zece ani. „Stegarii” pierd următoarele 7 confruntări cu „câinii”, doar hazardul contribuind la întreruperea nefastului şir pe 9 mai 1990. Atunci, Sorin Drăgan şi Ioan Mandoca marchează pentru un avantaj de două goluri la pauză, însă în final se termină 2-2.

Pe 9 decembrie 1995, golurile înscrise de Cristi Vasc şi Florin Beraru impuneau prima victoria în faţa dinamoviştilor de după Revoluţie – 2-1, scor ce se va repeta şi în sezonul următor, tot în decembrie, dar pe data de 16. Suprinzător, „stegarii” vor câştigat şi următoarele două meciuri de pe teren propriu, 4-3 în 2000 şi 1-0 în 2001, ambele cu caracter decisiv (ca şi cel de sâmbătă). Am numit „suprinzătoare” acele rezultate pentru că suporterii aproape se obişnuiseră să nu mai aştepte nimic de la confruntările cu Dinamo. Dar iată că jucătorii le-au redat încrederea că, cel puţin acasă, pot opune rezistenţă clubului bucureştean. În deplasare nu exista nici o speranţă. Braşovenii nemaireuşind un rezultat pozitiv în Capitală de la acel 2-2 din 1971 (!).

 Marian IVAN – a egalat recordul de 4 goluri al lui Nicolae Florescu. Primele goluri le-a marcat în deplasări soldate cu eşecuri „clasice”, 2-5 (1991) şi 1-6 (1993), finalizându-şi opera cu o dublă în meciul din 5 aprilie 2000 încheiat 4-3.

Şirul înfrângerilor în deplasare va continua până la retrogradarea din 2005. În acel an, la finalul meciului din 30 aprilie, 1-1 (Laszlo Balint a înscris pentru noi, bucureştenii au egalat în ’90), recordul întâlnirilor FC Braşov – Dinamo se citea astfel: 78 de meciuri jucate, 20 de victorii braşovene, 15 egaluri, 43 de victorii dinamoviste, golaveraj 82-160.

 

 

Cine nu-şi cunoaşte istoria…

… are toate şansele să nu fie complexat şi să-şi ia adversarul de guler. Cel mai spectaculos moment al sezonului de revenire în Liga 1 (2008/09) a fost fără îndoială dubla victorie cu 2-0 contra „câinilor”. După ce Cristescu şi Roman marcau golurile unui entuziasmant succes pe zăpadă, acelaşi Roman, secondat acum de Măldărăşanu, aduceau victoria şi pe 31 mai 2009, în „Groapă”. Să vezi şi să nu crezi pe Steagu’ în stare de aşa ceva!

Astfel, şi acest „Episod 90” al duelurilor FC Braşov – Dinamo Bucureşti se anunţă unul echilibrat, în ciuda situaţiei din clasament a echipei noastre. De ce? În primul rând pentru că după 2008 „stegarii” au creat o nouă istorie a acestor meciuri, în care nu au loc complexele de inferioritate şi acceptarea în avans a unei soarte decretată de ziare şi clasament. Pentru prima dată în istoria unui ciclu, „stegarii” au golaveraj pozitiv în faţa câinilor, 13-11, şi pot echilibra şi actualul record, care înseamnă 3 victorii galben-negre, 4 egaluri şi 4 înfrângeri şi este cât se poate de înşelător. În toamna lui 2010 numai neşansa a făcut ca un FC Braşov în 10 oameni să nu obţină victoria (2-2), iar pe 6 august 2012 neşansei i-a luat locul un tuşier speriat de (auto)golul victorios reuşit în ultimul minut (din nou 2-2).

Mugurel „Pele” BUGA – veteranul clubului, este „stegarul” cu cele mai multe goluri reuşite în poarta „câinilor” – 5. Acesta a înscris chiar primul său gol în Liga 1 împotriva echipei Dinamo – pe 14 iunie 1997, în înfrângerea 1-2 de la Bucureşti, contribuind apoi cu un gol la victoria cu 4-3 din aprilie 2000. În primăvara anului următor, aşa cum am mai menţionat câteva paragrafe mai sus, Buga aduce victoria cu un şut violent din marginea careului de 16 metri. Peste doi ani, Buga marchează alături de Bodea în remiza din 17 mai 2003. Cel mai recent gol al lui „Pele” contra dinamoviştilor datează din 6 august 2012 (ziua lansării imnului), când strecura mingea pe lânga portarul oaspeţilor pentru 2-1 (foto stânga, sursa: ProSport.ro)

Avem destui jucători – Buga, Surdu, Machado, Ionescu, Dias, Madeira, Mateiu – care au contribuit la precedentele succese în faţa „câinilor” şi care le pot insufla celorlalţi colegi tupeul necesar câştigării unei astfel de partide. Pentru că-i vorba de tupeu aici. Aşa că spre meciul de sâmbătă seară trebuie să privim cu optimism. Şi când zic optimism, mă refer la faptul că ar fi fain să reuşim al 100-lea gol în poarta dinamoviştilor. Avem 95 până acum.