Piciu, Pensionaru’ şi Pove cântând imnul cu gura până la urechi împreună cu suporterii. Ăsta a fost minutul 130 de la vestiare, cum perfect l-a descris Piţi când încerca să-i explice cuiva la telefon ce naiba se întâmplă în jurul său. O ladă de bere de la suporteri pentru fotbalişti şi o lungă serenadă în uşa vestiarului care nu se putea încheia altfel decât cu fularele ridicate deasupra capului.
Despre meciul cu Foresta? I-aş face o nedreptate încercând să-l descriu, aşa că mă voi rezuma să vă spun că primeam tacklingurile lui Leca, sprinturile lui Munteanu şi driblingurile lui Goge ca pe golul izbăvitor. În tribune, dominarea alor noştri s-a trăit intens, dar unitatea pe care au arătat-o jucătorii, împreună cu corul neîntrupt al fanilor au făcut reduta „stegară” de necucerit.
Braşovul speră şi braşovenii se distrează mereu când se revăd în casa nostră a tuturora, în ziua aceea specială a săptămânii în care joacă Steagu’. Să ne bucurăm de momentele astea.
FELICITARI! Un articol perinent, la obiect si scris cu si din suflet!
STEAGU SUNTEM NOI TOȚI CE AVEM ÎN SUFLETE ACEASTA ECHIPA MINUNATA! STEAGU NU MOARE NICIODATĂ!!!