Braşovul şi Sibiul sunt două oraşe transilvane care au multe lucruri în comun. În afara poziţiei geografice, le mai apropie istoria, tradiţiile şi cultura. Ambele fondate de colonişti germani la începutul mileniului doi, s-au dezvoltat ulterior prin eforturile celor trei etnii care au convieţuit aici: saşi, români şi maghiari. Din păcate, de-a lungul ultimelor decenii numărul etnicilor germani s-a micşorat considerabil, ajungând doar la câteva mii în fiecare oraş. Dar spiritul lor de corectitudine şi ordine s-a încetăţenit la întreaga populaţie, aceasta fiind principala moştenire lăsată de saşi.
Şi mai au ceva în comun cele două oraşe. Ambele au în palmares câştigarea Cupei Balcanice. Aici se poate nuanţa un pic. Steagul Roşu câştiga, în 1961, prima ediţie a Cupei Balcanice, competiţie ce reunea la start vicecampioanele tuturor ţărilor din regiune şi care stârnise ambiţii deosebite. Inter Sibiu a triumfat în 1991 ( 0-0 şi 1-0 cu Buducnost Titograd), atunci când competiţia îşi pierduse mult din interes.(după vreo trei ani chiar avea să se desfiinţeze).
Program meci Inter Sibiu-FCM Braşov
Unde vreau să ajung ? Pe 19 noiembrie 1989, FCM Braşov se deplasa la Sibiu, pentru meciul din etapa a 12-a cu echipa locală, Inter. Nu am fost la acea partidă, în schimb am intrat în posesia programului de meci editat de gazde. Un program cât o adevărată revistă, cu 16 pagini bine scrise, cu prezentarea echipelor, statistici, istorie, fotbal internaţional. Cel mai mult mi-a plăcut, însă, un editorial despre echipa braşoveană şi istoria ei, văzute din perspectiva microbistului sibian. Se simte în tonul articolului, chiar şi sub masca unei obiectivităţi aparente, o undă de solidaritate cu echipa noastră. Se prea poate, ca în timpul lungilor perioade de absenţă a Sibiului de pe prima scenă fotbalistică, sibienii să fi privit spre Braşov şi Steagul Roşu cu interes şi simpatie. Articolul, intitulat” Agonie şi extaz” surprinde suişurile şi coborâşurile echipei noastre, echipă care ne-a purtat, în timp, prin toate stările posibile. Vă invit să citiţi articolul în variantă scanată. Mai puteţi vedea în imagine lotul braşovenilor pentru acel meci şi o fotografie de la o partidă de pregătire dintre FCM Braşov şi echipa naţională.
Articol, Sibiu 1989.
Susţinere blog
Dacă ţi-a plăcut ce ai citit, poţi susţine blogul printr-o donaţie minimă de 1 Euro.
€1,00
La Stegaru' 
Sa stii, Adi, ca in ciuda acestei prezentari, lucrurile in realitate au stat altfel. Voi da aici doar 2 exemple. In 1988 la Sibiu, Interul primea replica lui FCM, a fost 3-0 pentru ei. Am fost la acel meci. Inainte de meci s-au anuntat prin statie rezultatele meciurilor din divizia B. Afland rezultatul pozitiv al Tractorului, galeria stegara a inceput sa aplaude, la care restul stadionului a huiduit copios. Apoi ni s-a anulat un gol la 0-0, Barbu a crosetat prin toata apararea sibiana, a trimis spre poarta iar un fundas sibian a scos-o de dincolo de linie…iar arbitrul a facut semn ca jocul sa continue. Dupa acest eveniment, curajoasa galerie brasoveana a inceput sa scandeze: „Ce-aveti cu Brasovul?”, „15 noiembrie” sau „Nicu, Nicu”…stiindu-se faptul ca fiul dictatorului era chiar primar in orasul de pe Cibin. Toate aceste strigari au fost dezprobate vehement de publicul gazda.
Al doilea episod vizeaza semifinala de Cupa cu FC Arges cu un an mai devreme, cand sibienii au tinut cu….FC Arges.
@Sasu Cu siguranţă existau rivalităţi la nivel de suporteri. Eu am făcut referire strict la editorialul din programul de meci. Probabil, rivalitatea s-a declanşat în sezonul de divizia B, când FCM Braşov şi Şoimii Sibiu au luptat pentru promovare.
Pe ăsta „l-am văzut” la radio, printre altele. 🙂
Am fost si eu la acele meciuri, fac si o rectificare am invins Argesul in sferturi,ptr ca in semifinala sa pierdem cu steaua..la Pitesti 4-o si la celebrul meci din 1988 am inceput sa cantam si „Desteapta-te Romane” si cam dupa 15 min au inceput arestarile printre noi,mi-aduc aminte ca l-au luat pe Fratza atunci Rip…eu cred ca sibienii erau invidiosi pe noi…mi-aduc aminte de o celebra deplasare la Marsa jud Sibiu 1-1 parca gol Balan cand am fost bombardati cu mere ,pietre si SMOALA din blocurile din spatele tribunei unde stateam..si apoi cu greu am reusit sa ajungem la tren,pe langa o mlastina….dar si celebrele noastre popasuri la Podu Olt unde asteptam legaturile ptr a ajunge in Oltenia si mai tarziu frumoasele deplasari cu Vointa la baschet….si la fel a fost si-n anul cand am cucerit cupa Romaniei la handbal feminin cu Rulmentul dupa un meci celebru contra Oltchimului..am egalat in ultima secunda si am castigat in prelungiri…unde sibienii au fost alaturi de valceni in ciuda faptului ca eram echipa mai slab cotata+ noi ca ei,ardeleni….asta este de fapt si motivul ptr care suntem foarte apropiati de cei din Medias,rivalitatea dinre ei ne-a apropiat de medieseni…cum din acelasi motiv,niciodata nu am fost iubiti de timisoreni…din cauza relatiilor noastre cu fratii nostri de la UTA….si sa nu uitam ca-n acele vremuri veneau foarte multi suporteri si din zona Fagarasului….va salut si astept cat mai multe articole frumoase!
Ai dreptate Orazio. Şi alte sporturi de echipă ne-au adus bucurii. Rulmentul, în anii 80, şi Voinţa , la începutul anilor 90, umpleau Sala Sporturilor. Dacă handbalistele de la Rulmentul au reuşit aă devină campioane naţionale şi să joace o semifinală de Cupa Campionilor, Voinţa a stat mereu în spatele celor de la U Cluj, unde, cea mai bună jucătoare, era braşoveanca Magdalena Jerebie.
Apropo de Voinţa. Mi-amintesc că în ’90, am fost vreo 6-7 inşi într-o deplasare la Bucureşti, la un meci cu Olimpia. Au jucat într-o sală mică, undeva prin Berceni şi au pierdut la un singur coş diferenţă. La întoarcere, fiind relativ devreme, am făcut o escală la Ploieşti. Pentru „culturalizare”, i-am dus pe băieţi la Muzeul Ceasului. Cât timp am petrecut în muzeu, mă întrebau din minut în minut cât este ceasul (!), ca să nu pierdem trenul.
Da,asa este si sa nu uitam ca RULMENTUL a reusit in acel an ,tripla,cupa,campionat si challenge cup cu trofeul castigat la Constanta in meciul retur!acum bucuriile ni le aduc hocheistii de la CORONA!
Cred ca pentru mine ca si pentru multi din prietenii mei din acea perioada,echipa de baschet VOINTA a fost ceva superb,de vis,am reusit sa avem o forte buna comunicare cu toata lumea,Magda a revenit la noi la sfarsitul carierrei,ca antrenor a fost Dnul MORARU ,acum la ARAD cu meciuri celebre la Valcea,turneul final,la Cluj am fost chiar este tot in tara…apropo de meciul cu Olimpia,daca e acelasi imi aduc aminte ca odata am aruncat cu confetti eram in spatele panoului,si s-a intrerupt meciul ca nu aveau femeie de servici si deci tot noi am strans hartiile!…altadata am aprins 2 fumigene galben si negru in sala sporturilor si idem a fost intrerupt meciul ptr CEATZA..amintiri..