Avanpostul sud-estic a Imperiului Austro-Ungar, Braşovul, a fost printre ultimele mari oraşe din dubla monarhie lovite de unda de şoc a frumosului joc. Se zice despre Braşovia că ar fi fost înfiinţată în 1914, dar că începutul Primului Război Mondial a pus totul în aşteptare. Posibil. Cert e că doar după război acest club s-a impus cu adevărat în peisajul sportiv al oraşului, dobândind şi o anume notorietate la nivel naţional.
Aura aproapei invincibile Braşovia (nu pierduse mai mult de cinci meciuri oficiale din cele 37 jucate între primăvara lui 1921 şi vara lui 1923) era aproape de a se disipa în cursul ediţiei 1923-1924 a Campionatului Regional Braşov – al treilea din istorie.
În emulaţiunile din toamna trecută, ca prima fază a campionatelor regionale de foot-ball, Olympiei i-a reuşit să se plaseze la locul prim cu 8 puncte, urmând Braşovia cu 6 puncte, Harghita cu 4 puncte, Colţea cu 2 puncte, iar M.T.E. cu 0 puncte.
Sportman în Gazeta Transilvaniei nr. 35 din 30.03.1924
Prin cele patru victorii pe linie reuşite în tur, marii rivali de la Olympia erau în pole-position pentru câştigarea primului lor titlu din istorie calificarea la turneul final al Campionatului Naţional. Sportman anunţa o primăvară intensă, făcând un mic preview tuturor celor cinci cluburi implicate.
Olympia se luptă mult pentru a ieşi învingătoare, dar nu ştim cu ce jucători se va prezenta şi cu tot antrenamentul, pe care l-au început de mult în sala lor de gimnastică, Olympiştii vor avea de furcă cu Braşovia, care ar avea pretenţia să se plaseze la locul prim. Colţea se va prezenta mai bine decât în toamnă şi va duce lupta cu toate echipele, dar nu va putea să-şi asigure un loc de frunte, din cauza numărului mic de puncte, ce îi revine din match-urile din toamnă. Astfel, se va putea plasa la locul al treilea. M.T.E. va lupta din răsputeri să nu rămână ultima echipă, căci astfel va ajunge în categoria a doua, iar Harghita din Odorhei nu ştim cum se va prezenta; în orice caz, va fi destul de forte, ca de obiceiu (…)
Duminică, 30 martie 1924, de la ora 15:55, începea returul ediţiei 1923-1924 a Campionatului Regional Braşov cu derby-ul Olympia – Colţea!
Cum stadionul Olympiei era în construcţie, urmând a fi inaugurat în toamnă, meciul s-a jucat pe arena Braşoviei, Sub Strajă – care se găsea pe locul actualului Parc Central.
Colţea a deschis scorul impresiei artistice, făcând „bună impresie prin echipamentul nou de nouţ din cap până’n tălpi, văzându-se aplicată pe tricourile roş-verzi, pentru prima dată, emblema Colţii: Turnul Colţii pe un fond rotund galben cusut pe partea stângă a pieptului.” (GT nr. 36 din 2.04.1924).
Jucătorii Olympiei par să fi fost singurii neimpresionaţi de ţinuta adversarilor, fiind chiar dispuşi să o şifoneze exemplar.
Prin o lovitură nereuşită a fundaşului Rumler (Colţea) mingia este aruncată în spre propria-i poartă, înaintaşul olympist Henisch o urmăreşte, în acelaş timp portarul I. Staicu ese din poartă, se aruncă asupra mingii şi în momentul când o prinde, este lovit de adversarul său Henich, care shootează, cu atâta putere, încât acesta cade la pământ în nesimţire, iar mingia îşi ia mersul în poartă.
Fault în atac, nu? Fii serios, 1-0 pentru Olympia! Şi jucător în plus din acel minut 75, Staicu fiind KO şi schimbările nepermise în acea vreme. Aparent lovirea portarului făcea partea din caietul tactic al Olympiei, „întocmai cum în anul trecut a demontat portarul Braşoviei, pe care l-a lovit în cap, punându-i în imposibilitate de joc, dar făcându-se stăpână pe situaţie”. Uimitor este că celor de la Colţea nu li s-a părut exagerată sucombarea propriului portar, apreciind că arbitrul Bazos a fost „corect ca de obiceiu şi imparţial. Dorim, ca întotdeauna să arbitreze matchurile noastre”. Fotbal acum aproape 100 de ani, coane.
Scorul acestui prim meci din retur a fost stabilit într-un interval de un sfert de oră, Stoltz egalând situaţia în minutul 80, iar Olympia punctând victorios cu 5 minute înainte de final. „Deşi bătută cu 1:2 Colţea promite a se plasa bine în acest campionat”.
Citeşte aici, la pagina 3, întreaga cronică a meciului.
Braşovia a intrat în acţiune într-o zi ploioasă de joi, pe 10 aprilie, contra echipei muncitorilor maghiari, BMTE, care cu patru zile în urmă obţinuseră prima victorie. Terenul de Sub Strajă s-a ţinut bine deşi plouase toată ziua, la meci asistând vreme de 20 de minute şi Alteţea Sa Regală Princepele Carol – viitorul rege Carol al II-lea.
Cronica meciului se apleacă mai mult asupra durităţilor practicate de MTE-işti (au avut doi jucători eliminaţi), frustraţi de scor şi de jocul adversarilor. „Braşovia prezintă o formă frumoasă de joc, în deosebi linia halfilor e ireproşabilă şi fără seamăn. Întreg jocul este susţinut de triarul halfilor, cu care escelează Braşovia” (GT nr. 41 din 16.04.1924). János Tóth, Oszkar Tritsch şi Alexander Geller erau meşterii-magicieni de la mijlocul terenului – Oszkar fiind considerat un „cavaler al jocului” (GT nr. 44 din 23.04.1924).
Cu un 7-0 (3-0 la pauză) administrat muncitorilor, Braşovia nu doar că se menţinea în coasta Olympiei, dar îşi clădea şi un golaveraj care în eventualitatea egalităţii de puncte departaja pretendenţii la titlu.
Însă, un comunicat de presă emis de Olympia pe 6 mai 1924 părea că deja a decis echipa câştigătoare. Enervaţi la culme de faptul că în urma meciului cu Harghita de pe teren propriu nu au pierdut doar două puncte ci şi doi jucători – Henisch şi Gritsch, suspendaţi o lună de zile – conducătorii clubului saşilor anunţau presa locală de măsurile extreme pe care le-au stabilit: retragerea din campionat, dar onorarea prezenţei la derby-ul cu Braşovia de peste două zile.
Motivele suspendării celor doi fotbalişti? Henisch „pe motiv că a jucat cu ghete nereglementare, prin ceeace a rănit pe jucători (ghetele au fost bătute cu cuie)”, Gritsch urmând să facă tuşa o lună din cauză că „a adus grave insulte arbitrului Szabo” (GT nr. 50 din 16.05.1924).
O victorie în penultimul meci al sezonului ar fi plasat Olympia, cu toată retragerea sa din campionat, la 4 puncte de Braşovia, obligată astfel să bată Harghita la Odorhei şi în ultima etapă pe Colţea – două meciuri deloc simple. Însă Braşovia şi-a impus în derby dorinţa de a păstra supremaţia (n-am reuşit să găsesc încă scorul), victoria prin care egala pe Olympia la puncte şi golaverajul superior fiind decisive pentru câştigarea celui de-al treilea titlu regional consecutiv.
„Încrezută şi cu titlul de campion al regiunii în buzunar” (GT nr. 54 din 28.05.1924) Braşovia n-a putut face faţă în epilogul campionatului ambiţiei Colţei de a nu retrograda în categoria a II-a. După înfrângerea suprinzătoare suferită cu BMTE, meciul din 22 mai 1924 era pentru Colţea ultima şansă de a evita locul cinci, de unde roş-negrii (MTE) reuşiseră să evadeze în urma victoriilor cu Harghita, Colţea şi Olympia.
Match-ul în sine a fost cât se poate de viu şi captivant. Se putea oare ca acest match să nu fie urmărit cu atenţiune? (…) Braşovia este în forma ei cea veche, se simte doar absenţa lui Tritsch II, care a plecat la Olimpiadă, în colo acelaş joc obicinuit. A avut destule ocaziuni de a marca gol, dar în faţa porţii s’a văzut tot de atâtea ori lipsa unei bune linii de bătae. Chiar şi lovitura din penalty 11 nu a adus succesul dorit, deşi a fost bine trasă, dar portarul Staicu s’a arătat mai destoinic, decât oricare om de pe teren.
Gazetea Transilvaniei nr. 54 din 28.05.1924
Deschiderea de scor are loc în cursul reprizei secunde, când centrul înaintaş Brenci e mai ager la o învălmăşeală în careul Braşoviei. „Se redeschide jocul şi e continuat cu multă îndârjire. Braşovia mereu încearcă dar în zadar, căci trebuie să cedeze însufleţirii Colţii (…)” (idem).
Braşovia cucerea în ciuda ultimelor două înfrângeri al treilea său titlu şi totodată dreptul de a reprezenta regiunea la turneul final al Campionatului Naţional. Din păcate pentru alb-negri, cuplarea în sferturile de finală cu Jahn Cernăuţi, în deplasare, a fost peste puterile lor financiare, aceştia fiind nevoiţi să forfaiteze. Cum acelaşi lucru se întâmplase şi sezonul trecut, când a fost vorba de deplasarea la Bucureşti pentru rejucarea cu Venus (1-1 Sub Strajă), rămâne imaginaţiei ce-ar fi putut realiza Braşovia în acea perioadă dacă avea un portofel mai consistent.
La Stegaru' 