Când te laşi purtat de tren, bus, maşină, biclă, OZN sau vehiculul tău preferat spre alt oraş, comună, sat, loc, timp şi spaţiu, sunt şanse bune să vezi ceva ce-ţi va pune gândurile în mişcare spre chestii nu neapărat legate de meci. Chestii dă viaţă, ştii cum zic? De echipă!

1. Sibiu; 2. Miercurea Ciuc; 3. Cheile Grădiştei (mă rog, staţia RAT de la stadion când veneam de acolo, dar tot se califică)

M-a dus echipa asta – Steagu’ – şi la 3000 de metri (corect ar fi un singur „i”, dar ştiu cum e să levitezi prin troposferă şi să nu te mai doară de detalii) şi la 30 de milioane de mii de metri! – de zicea Pluto „ce faci, coa’?”, „bine, coa’, a bătut Steagu’!”. Deopotrivă m-a făcut să văd şi ploi fără perspective de încheiere în zile însorite de mai. N-ai cum să faci cunoştinţă cu Pluto şi restul găştii dacă nu te-a plouat într-o zi senină de mai, doar zic.

Dar oricare ar fi proporţia meteo-cosmică din măruntaiele fiinţei tale numite „suflet”, cine iubeşte şi lasă ‘mă-sa-i curva! Simplu şi de nedezbătu… dar chiar is pretty – aşa în cel mai pretty fel şi fără altă judecată decât că e pretty şi poate să devină şi mai pretty – everything? Pretty pe interior şi hidi pe dinauntru dar everything pentru că e pretty?

Zgribulind în staţia aia după ce m-au crestat miliarde de cuţite invizibile pe mâini şi faţă sus la Chei şi meditând la cele scrise frumos, caligrafic, cu virgula regulamentară, am zis „adjudecat!”. Şi m-am urcat în douăşdoi şi m-am dus.