Ori de câte ori mai auziţi expresia „copiii din ziua azi” folosită ca început de reproş/critică – de obicei o aiureală – la adresa, ei bine, la adresa copiilor din ziua de azi, arătaţi-i expertului în comportamente generaţionale un clip de la meciul de aseară cu Norvegia, în care copiii din ziua azi cântă imnul cu glăscioarele lor încă nealterate de stresul cotidian.

Eu asta fac de când m-am trezit, tot caut pe YouTube clipuri cu cei aproape 30 de mii de puștani și puștoaice sub 14 ani cântând „Deșteaptă-te, române!”. E ceva în puritatea momentului care mă umple de o speranţă ilogică. Nu ştiu, cumva mi se pare că în seara de 15 octombrie copiii din ziua de azi le-au bătut obrazul tuturor celor care spun că copiii din ziua de azi nu mai citesc – deşi citesc mai mult ca oricând, că nu mai ies afară să se joace – deşi, la mine în cartier cel puţin, îi văd tot timpul pe afară, că nu mai au respect pentru valorile naţioanel, că nici măcar imnul nu-l ştiu.

Şi pe lângă imn, a mai fost şi felul în care copiii din ziua de azi trăiau fazele bune ale Tricolorilor. Zeci de mii de încurajări şi „haide, haide, haiiiiiii” intercalate într-o simfonie care ne era atât de familiară – de când noi înşine eram mici şi tratam fiecare fază a jocului nostru sau al altora ca şi cum eram cea mai importantă din câte au existat şi vor exista vreodată – o simfonie familiară dar căzută în uitare în ultimii ani, ai maturizării, în care, pe nesimţite, s-a mai intercalat un „huo”, o „muie”, un „arbitre….”, ştiţi repertoriul, în care privirea atentă a fazei ăleia super importană a început să cuprindă şi galeria adversă, jandarmii, firma de pază. A nu se înţelege că vorbesc urât de ultraserie. Când creşti, viaţa se complică şi are multe aspecte, atât pe teren cât şi în afara lui. Când eşti copil contează doar fotbalul şi autograful jucătorului care te-a făcut să crezi că ceva mai frumos nu poate exista.

Practic, aseară m-am simţit iar copil şi asta graţie copiilor din ziua de azi, cărora, din păcate, copiii din ziua de ieri le acordă insuficientă încredere.

Toţi adulţii au fost cândva copii, dar numai câţiva îşi mai amintesc. Sper că aseară v-aţi amintit cât mai mulţi dintre voi.