Portughezii Braşovului

Au marcat istoria „stegară” a ultimului deceniu și nu prea ne putem imagina cum ar fi arătat lucrurile fără ei. De la reveniri în elită la goluri decisive în derby-uri, de la suprize colosale și goluri fantastice la înfrângeri neașteptate, de la vis la deznădejde și înapoi.

Nouășpe portughezi au reprezentant culorile galben-negre de-a lungul anilor, mai mulți decât oricare altă nație străină. Cu toții s-au îndrăgostit de Brașov și majoritatea au numit orașul de sub Tâmpa a doua lor casă şi aceasta este, pe scurt, povestea lor.

Prazer em conhecê-lo! = Îmi pare bine să te cunosc!

Primul dintre ei a fost portarul Sérgio Leite (27 de ani la momentul sosirii), acesta ajungând la Steagu’ într-un moment extrem de nefast pentru club. Evoluţiile sale din primăvara anului 2007 au făcut ca echipa să nu termine campionatul 2006-2007 şi mai jos de locul 10, care a fost oricum cea mai slabă clasare de după al Doilea Război Mondial.

Jucătorul originar din Porto, format la școala Boaviștei şi campion european în 1996 cu Naţionala U16 a Portugaliei, trecuse în drumul său spre Brașov pe la Charlton Athletic și Hull City, fără însă a reuși să se impună. În România a ajuns prima dată la FC Vaslui, în Liga 1, dar după un tur în care apărase într-un singur meci, a decis să schimbe aerul.

Sérgio Leite a debutat pentru „stegari” pe 3 martie 2007, salvând prin câteva parade uimitoare, dintre care una în minutul 90, un punct la Botoşani. Portughezul a bifat 15 meciuri în acel retur, 14 ca integralist, a primit 12 goluri şi a terminat 7 partide fără gol primit, prestațiile sale fiind printre puținele lucruri memorabile din acel campionat.


În ciuda lucrurilor bune arătate, n-a fost păstrat în lot pentru sezonul următor, tradiţia portugheză sub Tâmpa fiind dusă mai departe de mijlocaşul central Paulo Adriano (30 de ani).

Eu gosto daqui = Îmi place aici

După aproape zece ani în tricoul celor de la Académica de Coimbra, Paulo Adriano sosea la Brașov, în vara lui 2007, pe când echipa era în Liga a 2-a. A strâns 67 de meciuri în toate competițiile până în 2009, contribuind prin evoluţiile sale constante în linia de mijloc la promovarea echipei în Liga 1.

În decursul celor 29 de meciuri din sezonul de debut a înscris şi două goluri, devenind astfel primul marcator portughez din istoria Brașovului.

golul cu care a deschis scorul la Câmpina a fost al 2-lea reușit de el, primul venind într-un meci de acasă cu Concordia Chiajna


Paulo Adriano a rămas om de bază al echipei şi în prima ligă, jucând în 31 din cele 34 de meciuri ale ediţiei 2008-2009. În respectivul campionat, Adriano nu a fost singurul vorbitor de portugheză din vestiar, fundaşul dreapta Rui Duarte (27 de ani) sosind la Braşov în vara lui 2008 de la clubul portughez de primă ligă Estrela Amadora. S-a impus aproape instaneu pe postul său, în ciuda vieţii extra-sportive mai volatile.

Am acceptat pentru proiectul prezentat și pentru condițiile financiare. În Portugalia, în afara de cele trei mari echipe, nimeni nu mi-ar fi dat atât cât primesc la FC Brașov.”

Rui Duarte despre venirea la Brașov, sursa

Erau într-adevăr vremuri bune sub Tâmpa din punct de vedere financiar. De asemenea, cei 300 de mii de euro plătiţi de FC Braşov către Estrela Amadora l-au făcut pe Duarte cel mai scump transfer din istoria clubului. Un top realizat în ianuarie 2009 de prestigiosul cotidian portughez O Jogo îl plasa pe Rui Duarte pe locul 11 în clasamentul celor mai buni 30 de jucători portughezi care activează în afara ţării, semn că „stegarii” au cheltuit judicios banii.

În cei doi ani petrecuţi sub Tâmpa, Rui Duarte a jucat fix 50 de meciuri în toate competiţiile (47 în Liga 1, 3 în Cupa României), nemarcând vreun gol dar ţinând mereu în alertă defensivele adverse prin generoasele sale urcări în atac.

Plecarea lui Paulo Adriano în vara lui 2009 la echipa rusească Alaniya Valdikavkaz nu l-a lăsat pe Rui Duarte unicul reprezentant al Portugaliei sub galben-negru.

Fundaşul central Nuno Diogo (28 de ani) a repetat în singurul său sezon sub Tâmpa prestaţiile bune din ediţia precedentă a Ligii 1, cu CS Otopeni. Pe 31 august 2009, în minutul 31 al meciului de acasă cu Univ. Craiova, Diogo a devenit primul marcator portughez într-un meci de primă ligă din istoria Braşovului.

În ultima etapă a turului, pe 13 decembrie, va mai reuşi un gol, capul său din minutul 67 al meciului cu FC Timişoara (video sus) fiind decisiv pentru victorie.

așa s-a văzut din tribună golul reușit de Nuno Diogo în acea seară de decembrie


Meu nome é = Numele meu este

Nuno Viveiros (27 de ani) a preluat ştafeta lusitană în vara lui 2010. Jucătorul venit în fotbalul românesc tot de la Estrela Amadora se acomodase cu obiceiurile acestei părți de lume în precedenții doi ani petrecuți cu Poli Iași în Liga 1. Brașov a fost însă orașul în care Nuno Viveiros a petrecut cea mai mare parte a carierei sale din România, jucând pentru Steagu’ 85 de meciuri oficiale în toate competiţiile de-a lungul a trei sezoane, marcând trei goluri şi câştigând afecţiunea suporterilor.

Două dintre reușitele sale au fost decisive, cu Rapid și CS Mioveni în primăvara anului 2012, aducând echipei șase puncte în lupta pentru evitarea retrogradării.

Mă bucur că, în sfârşit, situaţia mea s-a rezolvat şi am putut să semnez contractul cu FC Braşov. Mi s-a oferit această şansă şi nu am stat prea mult pe gânduri.”

Nuno Viveiros despre sosirea la Brașov, sursa

Viveiros a marcat pe 25 martie 2012, în etapa a 23-a, singurul său gol pe „Silviu Ploeșteanu”. Alte 9 pase decisive completează numerele sale în galben-negru.


În decembrie 2010, António Conceição (49 de ani) a devenit primul antrenor străin din istoria clubului, de numele său fiind legată una dintre cele mai concludente victorii din istoria Braşovului – 3-0 pe Ghencea contra echipei Steaua Bucureşti, pe 6 martie 2011 – când „stegarii” au folosit un sistem de joc compus din 4 fundaşi şi 6 mijlocaşi. Pentru omul care jucase 101 meciuri în prima ligă portugheză cu Sporting Braga, Brașovul a fost a doua sa experiență în România, după cea de la CFR Cluj, din primăvara lui 2009.

Am legat multe prietenii la Braşov, sper că oamenii au fost mulţumiţi de mine. Am mai spus şi în trecut, eu am venit ca prieten la Braşov, şi ca prieten am plecat.”

António Conceição, sursa

În acelaşi meci cu Steaua București, Filipe Teixeira (31 de ani), sosit la club în februarie 2011, a marcat în minutul 34 golul campionatului printr-un şut la vinclu de la 20 de metri. A fost unicul său gol în 13 meciuri, Teixeira devenind în anii care au urmat unul dintre cei mai apreciaţi fotbalişti străini din istoria campionatului românesc.

un gol pe care să-l ții minte o viață întreagă


Portughezul născut într-o suburbie a Parisului contribuise în 2008 la promovarea echipei West Bromwich Albion în Premier League (30 de meciuri și 5 goluri), iar la Brașov a ajuns după o experiență nereușită în Ucraina, la Metalurg Donețk.

Braşovul este un oraş frumos, oamenii m-au primit foarte bine, astfel că nu am regretat deloc. Îmi aduc aminte cu plăcere de perioada FC Braşov. Veneam după o perioadă mai dificilă pentru mine, dar alegerea a fost una bună. La Braşov era un antrenor portughez, dar şi Dani Isăilă, mai mulţi jucători străini şi români de valoare, iar împreună am format o echipă bună.”

Filipe Teixeira despre perioada brașoveană, sursa

Echipa era într-adevăr una bună. Aflați la două puncte de retrogradare în iarnă, „stegarii” au încheiat sezonul la 13 puncte distanță de locurile nedorite, iar împreună cu antrenorul Toni au fost la numai patru minute de o intrare glorioasă în cartea de istorie a clubului, dar golul egalizator reuşit de stelişti în minutul 86 al returului din semifinalele Cupei României a amânat împlinirea visului unor generaţii.

Neînţelegerile cu patronul Ioan Neculaie privind strategia pentru sezonul 2011-2012 au dus la încetarea relaţiei sale cu clubul, dar portughezul reuşise deja să-i aducă sub Tâmpa, printre alții, pe mijlocaşul defensiv Bruno Madeira (26 de ani), pe fundașul central Ricardo Machado (23 de ani) şi pe portarul Mário Felgueiras (26 de ani), oameni care vor marca și ei istoria recentă a Brașovului fotbalistic.

O que você faz, irmão? = Ce faci, frate?

Bruno Madeira, prin tenacitatea şi disponibilitatea de a băga piciorul şi capul la faze pe care mulţi jucători le-ar analiza de două ori, a câştigat iremediabil tribunele de partea sa, precum și supranumele de Gladiatorul.

Echipa de sub Tâmpa a fost prima experiență într-o ligă de elită pentru fotbalistul originar din Viseu, a cărui carieră de până atunci fusese împărțită între segunda și terceira divisão. Bruno a jucat 90 de meciuri pentru FC Braşov în toate competiţiile (81 în Liga 1), fiind al 3-lea străin din istoria clubului după numărul de apariţii.

Din cele patru goluri pe care le-a reuşit, cel mai apropiat de inima „stegarilor” este, fără îndoială, golul decisiv din derby-ul cu Corona Braşov, de pe 8 mai 2014. Echipa nu traversa cea mai strălucită perioadă, victoria contând enorm atât pentru orgoliu cât și în lupta pentru evitarea retrogradării.

întrebat la interviul de după meci dacă Steagu’ se va salva de la retrogradare, Bruno Madeira declara: „Da, pentru că am încredere în echipă, în mine şi în prietenii mei.”


Mário Felguieras a debutat pentru FC Braşov în aceeaşi zi cu Bruno Madeira, pe 25 iulie 2011, într-un 2-1 cu Gaz Metan Mediaş în prima etapă.

În singurul său sezon petrecut sub Tâmpa, fostul campion european cu Naţionala U17 a Portugaliei (în 2003) a devenit cunoscut drept Super Mario pentru paradele şi constanţa evoluţiilor sale. Cele 36 de meciuri ca integralist (34 în Liga 1, 2 în Cupa României), dintre care 13 fără gol primit, i-au adus lui Mário Felgueiras titlul de cel mai bun portar şi cel mai bun jucător străin al sezonului 2011-2012. Neavând banii necesari pentru a-l transfera definitiv pe Mário, care era împrumutat sub Tâmpa de la Sporting Braga, „stegarii” l-au pierdut în favoarea echipei CFR Cluj.

A fost plăcut să evoluez din nou pe acest stadion. Am petrecut o perioadă foarte frumoasă la FC Brașov, am mulți prieteni aici, iar Andrei Șanta îmi este ca un tată.”

Mário Felgueiras, după ce revenise sub Tâmpa cu CFR şi ferecase poarta pentru un 0-0, sursa

Dintre ceilalți cinci jucători portughezi care au completat lotul ediţiei 2011-2012, singurii care s-au ridicat la nivelul aşteptărilor au fost Ricardo Machado – gol chiar la debut, cu Bacăul în Cupă, şi Davide Dias (29 de ani) – campion în 2003 la Toulon cu Naţionala U20 a Portugaliei.

Davide Dias, sosit la Braşov în ianuarie 2012, este singurul portughez care a marcat vreodată o dublă în tricoul „stegar”, acesta punctând în ultima etapă a sezonului, în minutele 19 şi 76, pentru a întoarce scorul meciului cu FCM Tg. Mureş.

Pot spune că Braşovul este pentru mine ca o a doua casă. M-am simţit foarte bine aici şi mi-a plăcut foarte mult şi clubul.”

Davide Dias despre perioada braşoveană, sursa

pe lângă aceste goluri, Dias a mai reușit și 5 pase decisive în timpul șederii sale sub Tâmpa


Fundaşii Diogo Silva (29 de ani) şi Hugo Sousa (19 ani) nu au reuşit să se impună, adunând împreună 5 apariţii în tricoul „stegar”, iar Hélder Godinho (34 de ani) nu l-a putut scoate dintre buturi pe Felgueiras.

Atacantul Pedro Moutinho (32 de ani) a fost mai activ. Marcator în primele două ligi scoţiene pentru Falkirk, el a fost „stegarul” cu cele mai multe goluri înscrise în sezonul 2011-2012 – 7 în 30 de meciuri – ceea ce l-a transformat în primul golgeter străin din istoria clubului.

Moutinho a avut o perioadă destul de prolifică între 5 noiembrie și 16 decembrie 2011, marcând 4 goluri în 6 etape, nereușind, din păcate, să reproducă forma în retur.

golul cu Steaua din etapa a 32-a a fost abia al 2-lea marcat în retur de Pedro Moutinho


Având atâția portughezi în lot, evident că și pe gazon echipa brașoveană alinia un număr destul de consistent de lusitani.

Meciul în care „stegarii” au avut cei mai mulţi portughezi concomitent pe gazon a fost thriller-ul de pe teren propriu din 9 aprilie 2012, cu Concordia Chiajna. Felgueiras, Machado, Dias, Viveiros şi Madeira au început meciul titulari, intrarea lui Moutinho în minutul 77, în locul lui Mugurel Buga, ducând numărul portughezilor la şase, cel mai mare înregistrat vreodată în istoria clubului.

Din păcate, deşi braşovenii au reuşit să revină de la 0-2 – Moutinho a egalat în minutul 84 – ilfovenii au speculat neatenţia noastră din final pentru a lua toate punctele.

Nós somos de Brașov = Noi suntem brașoveni

Regimentul portughez pentru sezonul 2012-2013, compus iniţial doar din Nuno Viveiros, Bruno Madeira şi Ricardo Machado, l-a inclus şi pe portarul Pedro Taborda (34 de ani). Acesta, din păcate, deşi departe de a fi un portar rău, a reuşit să menţină poarta intactă în numai trei din primele 18 meciuri ale sezonului, părăsind Braşovul în pauza de iarnă.

Davide Dias s-a întors sub Tâmpa în noiembrie 2012, după un tur eşuat la FC Vaslui, iar fundaşul central Ricardo Machado a atentat la titul de golgeter. Cu cele 5 goluri în 29 de apariţii – Ricky s-a clasat pe locul 4 între golgeterii echipei, după Buga, Batin și Iulian Popa, având o contribuție generoasă, atât ofensivă cât și defensivă, la cea mai bună clasare „stegară” de la revenirea în prima ligă – locul 7.

Păun a fost cel mai bun prieten al lui Machado în acel sezon, oferindu-i trei pase decisive, toate golurile fiind marcate cu capul. Cu Bistriţa a înscris al 1700-lea gol al Steagului în Liga 1.


La finalul sezonului 2012-2013 Nuno Viveiros plecase la FC Vaslui, din cauza divergenţelor contractuale cu conducerea „stegară”, iar jucătorii portughezi aduşi sub Tâmpa în vară s-au ridicat cu puține excepții la nivelul celor de dinainte sau care încă mai erau în oraş: Ricardo Machado, Bruno Madeira şi Davide Dias.

Diogo Santos (28 de ani), poreclit Animalul, a fost un mijlocaş defensiv care a bifat doar 27 de apariţii în cele două sezoane cu clubul, înscriind totuşi un gol în Cupa României și primind, în ciuda poreclei, numai şase cartonaşe galbene. Diogo Fonseca (28 de ani), vice-campion european cu Naţionala U19 a Portugaliei în 2003, ne-a creat așteptări mari cu golul marcat chiar în meciul său de debut, dar aceea avea să fie unica sa reușită în 20 de apariții.

Doar Serginho (27 de ani), fundaş stânga, s-a impus în cursul sezonului şi jumătate petrecut sub Tâmpa, timp în care a jucat 44 de meciuri în toate competiţiile (40 ca titular), a dat 10 pase decisive – cele mai multe reuşite de un străin în tricoul Braşovului, şi a marcat două goluri.

pe 23 august 2013, în etapa a 6-a, Serginho încheia una din clasicele sale șarje pe flancul stâng în mod atipic, deschizând scorul primei victorii a sezonului

Un alt moment istoric al sezonului 2013-2014 s-a consemnat în meciul de acasă cu Concordia Chiajna de pe 21 aprilie, când Ricardo Machado a purtat în premieră banderola de căpitan, fiind primul portughez din istoria clubului care a avut această onoare. Golul de 3-1 reuşit de Bruno Madeira şi cele două assist-uri furnizate de Serginho au desăvârşit seara unui sezon în care echipa s-a salvat de la retrogradare în ultima etapă.

A fi căpitan e o responsabilitate şi mai mare. Când eşti fotbalist străin trebuie să arăţi că vii cu un plus şi să fii mai responsabil decât jucătorii autohtoni. Dar avem un grup fantastic, care îmi uşurează mult munca.”

Ricardo Machado, sursa

în minutul 86, umărul lui Madeira a trimis în poartă mingea centrată de Serginho, căpitanul Machado fiind primul să-l felicite pe conaționalul său, care şi el va pune la un moment dat pe braţ banderola


Se apropia, însă, sfârşitul erei lusitane.

Até mais tarde = Pe curând

Pe 5 decembrie 2014, în ultima etapă a turului, „stegarii” cedau la Mediaş cu 1-2, iar trio-ul compus din Serginho, Diogo Santos şi Bruno Madeira reprezenta pentru ultima dată Portugalia pe prima scenă a fotbalului românesc în culorile Braşovului.

Cu o etapă înainte, Ricardo Machado îmbrăcase şi el ultimul tricou „stegar”, pentru a 98-a oară ca să fim mai exacţi, devenind oficial jucătorul străin cu cele mai multe meciuri.

Toţi cei patru fotbalişti au părăsit clubul în pauza de iarnă din cauza problemelor financiare, fiind neplătiţi de şase luni, iar cu plecarea lor se încheia o tradiţie de aproape un deceniu. Deşi terminase turul pe locul 10, echipa va retrograda dramatic în ultima etapă a acelui sezon.

Este greu că am plecat așa de la FC Brașov, pentru că și pentru mine și pentru club au fost patru ani importanți. La Brașov am putut să demonstrez că am valoare și sunt recunoscător pentru faptul că am avut șansa să joc la acest club.

Ricardo Machado despre plecare, sursa

Bruno Madeira, transferat la prim-divizionara Concordia Chiajna, a revenit sub Tâmpa în primăvara lui 2016 pentru a pune umărul la întoarcerea „stegarilor” în elită. Din păcate, lovit de o accidentare gravă la mijlocul lunii martie, Gladiatorul a bifat doar trei apariţii, devenind alături de Paulo Adriano al 2-lea portughez care a evoluat pentru Steagu’ în primele două ligi.

A jucat al 90-lea meci pe 13 martie 2016, un 0-0 acasă cu U Cluj, părăsind terenul accidentat după 29 de minute.

În septembrie 2016, la plecarea din România spre Viseul natal, Bruno Madeira a avut următorul mesaj:

FC Braşov va rămâne mereu clubul meu de suflet, aici m-am simţit cel mai bine, aici m-am format ca om şi am crescut ca fotbalist. Vreau să mulţumesc tuturor celor care m-au ajutat încă din prima zi în care am călcat pe gazonul de pe Tineretului. Au fost ani minunaţi şi nu regret nimic. Nu în ultimul rând, ţin să le mulţumesc fanilor stegari. Prin faptul că am dat totul pe teren am câştigat respectul suporterilor. Steagu’ nu moare!“

sursa


Hai să vorbim

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.