Dacă e să fiu sincer, am crezut în victorie contra celor de la Curița-Onești abia când Max a parat penalty-ul. Faptul că băcăuanii nu au dat gol atunci ne-a ajutat să luăm un punct. Dacă scuturau plasa de la unșpe metri, sigur ar fi întors scorul în jumătatea de oră rămasă.

Până atunci, mă tot gândeam de ce n-ar fi putut Pârvu și Dedu să marcheze golurile undeva prin minutele 89 și 90, ca să știm o treabă și să apuc și eu să le văd. Eram la casa de bilete, țipând de nebun de unul singur și bătând palma cu pereții de bucurie. Ar fi însemnat ca Steagu’ să reziste vreo 80 și ceva de minute fără gol primit, lucru nemaiauzit sezonul ăsta.

Pârvu… marcator la 51 de ani. Ori nivelul Ligii a 3-a e destul de jos, ori omul e un atlet fantastic. L-a devansat însă pe Stîngă în clasamentul celor mai în vârstă marcatori stegari din toate timpurile și asta-i place cel mai mult istoriei.

N-a fost să fie bere băută cu bucurie nici la Râșnov. Printr-un fluierat lugubru și o mână întinsă sinistru spre punctul cu var din careul nostru, arbitrul a decis să anuleze orice dramatism și posibilă răsturnare de situație în ultimul sfert de oră. Dacă într-adevăr ar fi fost penalty, nu mai existau regrete. Așa, însă, Drugă s-a bucurat că a dat un gol trișat, după niște momente când stegarii arătaseră că ar avea puterea să facă o nefăcută.

Despre meciul cu Odorhei n-am prea multe de scris. Eram la birou și ascultam atât cât puteam comentariul pe fundal. Înțeleg că am făcut o primă repriză respectabilă.

Sper ca astăzi, la Tg. Secuiesc, prima repriză cu Odorhei, golurile cu Onești și determinarea de la Râșnov să conveargă în prima noastră victorie. De văzut ce-au mai învățat tinerii noștri stegari, mai ales că și în meciul tur, când jucătorii încă se adaptau cu viața de fotbalist, nu a lipsit mult să evităm o înfrângere nemeritată.

Hai, Steagu’ !