Steagu’ și Rapid | O rivalitate istorică | Ep. 1 – primele meciuri

Dacă unele rivalități fotbalistice sunt motivate de proximitate geografică, viziuni politice divergente sau de falii religioase, rivalitatea dintre Steagu’ și Rapid s-a copt la foc mic, oferindu-le fanilor în perioada anilor 1960-1970 unele dintre cele mai delicioase dueluri din istoria fotbalului românesc al acelei perioade.

Două echipe cu origini muncitorești, apărute înaintea celui de-al Doilea Război Mondial, Steagu’ și Rapid s-au întâlnit pentru prima dată abia în 1952. Stegarii erau nou-veniți în liga secundă, iar giuleștenii căutau să reînnoade firul unei glorioase tradiții interbelice.

O ZI DE PRIMĂVARĂ SUB TÂMPA

Era 4 mai 1952 când Steagu’ și Rapid au ieșit prima dată pe iarba actualului stadion Silviu Ploeșteanu. Cei peste 7000 de spectatori care s-au înghesuit în unica tribună existentă atunci și la gardul din jurul gazonului au văzut un meci „de bună factură, foarte disputat și cu faze spectaculoase” (Sportul, nr. 2046 / 5 mai 1952)

Metalul Steagul Roșu Orașul Stalin și Locomotiva Grivița Roșie București – denumirile oficiale sub care s-au confruntat cele două echipe – au făcut un 3-3 menit să prezică zecile de dueluri electrizante care vor urma. Primul gol din istoria acestei rivalități a fost marcat în minutul 11 de rapidistul Zapis. Tot el va realiza dubla în minutul 27.

Răspunsul stegarilor a venit în următoarele șase minute. După ce Dumitriu l-a driblat pe portarul Dungu și a marcat în poarta goală (min. 29), Fusulan a stabilit scorul pauzei la 2-2 în minutul 31. Metalurgiștii din Orașul Stalin întorc rezultatul în partea secundă, Dumitriu reușind propria sa dublă în minutul 71, cu un șut deviat de la 16 metri. Cu zece minute rămase de jucat, singura nesincronizare la offside a fundașilor stegari a fost pedepsită de Andrei Rădulescu, și scorul este egal, 3-3!

Bucureștenii au avut un început foarte bun, dar, atunci când au condus, au crezut că cele două goaluri sunt suficiente pentru victorie și au greșit slăbind alura și permițând echipei localnice să-și revină și să aibă inițiativa în joc.”

Sportul, nr. 2047 / 6 mai 1952

Apreciind prestația stegarilor, același ziar scria că ei „se remarcă printr’un joc atletic, simplu și eficace. Metalurgiștii au practicat cu persistență în tot timpul partidei jocul la offside. S’a văzut odată în plus că jocul la offside este o armă cu două tăișuri.”

Iată echipele din acea zi:

METALUL ORAȘUL STALIN: Cârjan – Hornea, Aron, Marinescu – Raicu, Zaharia – Pantelimon, Proca, Dumitriu, Cojocaru, Fusulan (Stan)

LOCOMOTIVA BUCUREȘTI: Dungu – Stăncescu, Demeter, Cristescu – Socec, Avasilichioaie – Rădulescu, Roman (Ruzici), Zapis, Marian, Filote

*Cronica meciului de pe 4 mai 1952, așa cum a apărut în ziarul Sportul.*

O ZI DE TOAMNĂ ÎN CAPITALĂ

Returul, programat într-o zi ploioasă de noiembrie 1952, i-a găsit pe stegari adaptați mai repede provocărilor echilibristice de pe alunecosul gazon al vechiului stadion Giulești. Echipa de sub Tâmpa „a desfășurat un joc cu pase pe jos la om, a dominat în cîmp, a dovedit multă combativitate și hotărîre în fața porții și s’a apărat organizat și cu mult calm. Nota de spectaculozitate în acest joc a fost asigurată de jucătorii oaspeți, care – după comportarea avută – meritau un rezultat mai bun.” (Sportul, nr. 2143 / 10 noiembrie 1952)

Golul stegarului Cojocaru din minutul 25 a fost transformat până la pauză într-o simplă statistică, Zapis aducând victoria Locomotivei cu o nouă dublă; patru goluri în două meciuri contra echipei de sub Tâmpa pentru atacantul bucureștean.

Conform ziarului Sportul, arbitrul I. Căpitanu a influențat deznodământul neacordând offside la a doua reușită a gazdelor, anulând totodată un gol valabil stegarilor. Giuleștenii ar fi promovat confortabil chiar și fără micul ajutor oferit de arbitru (au încheiat sezonul cu un avans de zece puncte față de locul doi). Aflați într-o perioadă de reconstrucție și încercări, ei au rezistat doar două sezoane în prima ligă.

LOCOMOTIVA DE NEOPRIT

Când cele două echipe s-au reîntâlnit în sezonul 1955 al ligii secunde, obiectivele complet opuse ale stegarilor și feroviarilor s-au reflectat în deznodământul dezechilibrat.

Luptând până spre final pentru evitarea retrogradării în Divizia C, echipa antrenată de Silviu Ploeșteanu a fost în acel campionat doar o haltă pe traseul Locomotivei București către promovarea în elită. În luna mai alb-vișiniii au câștigat doar cu 1-0 în Orașul Stalin, pe stadionul Metrom, dar în octombrie 1955, Langa, Roman, Ferenczi și Olaru au făcut 4-0 pentru bucureșteni încă din prima repriza. Un nou gol marcat de Roman după pauză a sigilat cea mai mare diferență de scor din toată istoria meciurilor directe, 5-0 pentru Locomotiva!

DIN EPISODUL VIITOR

Stegarii au surprins în ediția 1956, câștigând detașat Seria a II-a a Diviziei B și promovarea în prima ligă a României.

Abandonarea sistemului competițional sovietic primăvară-toamnă și revenirea la tradiționalul toamnă-primăvară a făcut ca următoarele întâlniri dintre cele două echipe să fie în Cupa Primăverii, o competiție menită să umple primele șase luni ale anului 1957. Joia viitoare vom vedea cum Steagu’ și Rapid s-au luptat pentru un loc în marea finală.