Acum câţiva ani, la o discuţie ocazională cu cei din conducerea clubului, unul dintre suporteri a făcut o afirmaţie de genul: „stadionul este casa noastră”. La care, cu un ascuţit simţ al proprietăţii, patronul Neculaie a replicat tăios: „Poftim? Stadionul este al MEU!”. Nu are rost să mai discutăm acum despre nivelul de înţelegere al…
Duminică seară, pe „Silviu Ploeşteanu”, la finalul turneului memorial Mihai Ivăncescu. „Stegarii” – suporteri – şi „stegarii” – jucători – într-un meci în care s-a constatat că Alfred Folberth, Vasile Gherghe, Nelu Mandoca sau Ionuţ Pârvu ar putea fi folosiţi ca arme secrete de FC Braşov în viitorul sezon, alături de un Mitel super-extra-hiper motivat de banderola galben-neagră…
Câteva faze de ziua copilului, care ne dau speranţe că continuitatea nu ţine doar de viitorul patron/investitor. Căci, dacă nu ai suflet, la ce bun banii? Suspectez că puştiul ăsta a purtat negocieri dure cu ai săi până au acceptat să-l ducă în peluză, cu galeria. Nu ştiu câte teme sau câţi de 10 pe linie le-o fi promis, dar…
„Când am fost prima oară la meci la Steagu’ ” variază de la stegar la stegar. Cu Reşiţa, cu Astra, cu Dinamo, cu Craiova, cu… Mioveni – cum s-a scris cea mai recentă istorioară de acest fel. Meciul de sâmbătă cu UTA s-ar putea să ne lege pe toţi cei care vom fi pe stadion…
Săptămânalul „Fotbal” din 17 august 1990 conţine într-un chenar pe prima pagina un fel de chemare la luptă, adresată „iubitorilor fotbalului din Braşov”. După abolirea vechiului regim comunist în decembrie 1989, sezonul competiţional 1990/91 urma să fie primul jucat în „libertate”. Toate cele optişpe echipe plecau la drum cu mari speranţe dar şi cu temeri…
Referitor la situaţia de la FC Braşov, eu nu înţeleg căteva lucruri. De ce ar veni un „grup de investitori italieni” taman la Braşov ca să acopere nişte găuri uriaşe lăsate de Neculaie ? Dacă tot îi interesa zona asta, nu găseau în toată Europa de est un club mai atractiv şi mai ieftin ?…
Braşovu’ e echipa lui Neculaie! Am auzit asta de atâtea ori şi, nu vă mint, aproape că mă obişnuisem şi eu cu ideea. Oricât s-ar plânge Neculaie de necazurile aduse de patronarea unui club de fotbal, păpuşile gonflabile cu care s-a zbenguit, kerosenul pentru elicopter şi vopseaua pentru păr stau mărturie că nu-i chiar aşa…
Într-un club normal, preşedintele şi antrenorul principal ar trebui să fie vocile cele mai puternice. La noi, Vasile Dochiţa şi Adrian Szabo, oameni de bun simţ, sunt puşi în umbră de ieşirile caraghioase la rampă ale patronului insolvent şi ale onorificului diversionist. Abia ne lepădasem cu mare greutate de Zotta ,că Neculaie şi-a tras alt…
La Stegaru' 