Identitate

Cândva, eram echipa muncitorilor de la fabrica de locomotive şi vagoane. Apoi, după al doilea război, am devenit echipa munictorilor de la fabrica de autocamioane.

Îm ambele situaţii, era clar ai cui suntem, cine ne susţine şi, în general, cum stă treaba cu noi pe lumea asta. Muncitorii uzinei, astăzi Roman S.A. , susţineau financiar echipa şi umpleau tribunele în zi de meci. Erau un fel de „socios”, cum sunt prin Spania, membrii cotizanţi, deci nu doar ataşarea sufletească faţă de echipă îi aducea pe stadion ci şi dorinţa de a-şi vedea „investiţia” în acţiune.

Fotbaliştii, mulţi dintre ei lucrau în uzină. Mă rog, în acte figurau ca şi angajaţi la Sculărie, Turnătorie sau Lăcătuşerie. De fapt, rareori călcau prin secţia. Erau fotbaliştii lu’ Steagu’ doar, ce naiba!? Cu toate astea îi respectau enorm pe suporteri. Absenţa lor din secţia nu însemna însă şi absenţa de pe teren, din joc. Nu câştigau toate meciurile, dar şi pe alea care le pierdeau o făceau în aşa fel încât luni, la uzină, lumea care intra în schimbul unu să nu-i blesteme.

Şi aşa au rămas ei ani şi ani de zile. Îi reprezentau pe amărâţii care opt ore pe zi înghiţeau praf, turnau smoală, împingeau fiare sau se dădeau cu macaraua. Văzând asta, şi restul oraşului, elevi, studenţi sau oameni ce lucrau prin alte părţi, nu neapărat la uzina de autocamioane, se simţea legat de echipă. Când vezi că fidelitatea este răsplătită cu devotament n-ai cum să rezişti atracţiei.

Din punctul ăsta de vedere, mereu am considerat că noi am fost mereu lăsaţi deoparte. Când se vorbeşte de suporterii echipelor româneşti de dinainte de 1989, se aminteşte mereu de cei ai Rapidului, Petrolului, Timişoarei, Craiovei, Clujului, dar niciodată de loialitatea braşoveană. E ca şi cum suporterii „stegari” n-au existat înainte de ’89. Dar au existat. Făceau deplasări, cu sutele sau chiar miile. Făceau tribuna a II-a, locul de odinioară al galeriei, să tremure din toate încheieturile. Oraşul trăia şi respira sub Steagul Roşu ce era de fapt Galben-Negru. Şi noi, în penitenţa de cinci ani în Divizia B am avut stadionul arhiplin, dar asta mai ţin minte doar cei care au fost acolo, în fiecare duminică sau miercuri dimineaţă de la ora 11, timp de cinci ani la rând.

Ce a mai rămas astăzi? Unsprezece fotbalişti îmbrăcaţi în galben şi negru, dar care nu prea ştii care-i treaba cu ei. Se spune despre ei că au experienţă, internă şi internaţională. Se spune despre ei că reprezintă Braşovul. Chiar aşa?

Pe tricoul lor scrie, sau scria, Roman S.A. Unde sunt muncitorii de la Roman să îngroaşe rândurile pe „Silviu Ploeşteanu”? Nu sunt. Banii şi exclusivismul ce tronează acum în fotbal alungă lumea simplă. Un tată cu 2 copii, să zicem, cum îi poate creşte pe aceştia în spiritul „stegar”? Cum le poate explica el despre Nae Pescaru sau Stere Admache dacă nu în templul unde aceştia au servit clubul? Păi nu prea poate în condiţiile în care cheltuiala minimă, fie ea o dată la două săptămâni, (ferească Dumnezeu de intermediare sau două la rând acasă) ajunge la 60 de lei. Ţinem cont că e un om simplu, nu un avut. La aceşti 60 de lei, adăugam şi ceva d-ale gurii. Sfidăm 100 de lei. În condiţiile în care un salariu e cum le noi în ţară.

Este acesta mediul propice cultivării loialităţii? Eu cred că asta nu face decât să creeze o falie. E ca şi cum ai spune, că trebuie să dai bani ca să-ţi vezi şi trăieşti pasiunea. Dau, nu-i problemă. Trebuie să dai mulţi. Cât de mulţi? Foarte mulţi! Dau, dar cu măsură. Fotbalul e sportul oamenilor simpli, al celor din popor, dar e transformat într-un lux, o exclusivitate pe care doar anumţi oameni şi-l pot permite. Restul să se mulţumească cu el la TV. Asta dacă au bani de cablu.

Aşa se întreţine loialitate? Aşa se răsplăteşte fidelitatea? Nu poţi simţi fiorul de a fi „stegar” dacă nu auzi stadionul cum vuieşte ca o avalanşă în Bucegi care strigă „Steagu’ ! Steagu’ !”.

Imaginează-ţi că eşti un bătrân pe la 70 de ani. De mic copil mergei pe stadion. Dus de tata, apoi singur. Ai fost acolo mereu, la momentele de glorie dar şi la funeralii. Ai tatuat pe suflet istoria şi măreţia Steagului, dar te trezeşti într-o zi că cineva încearcă să-ţi şteargă acel tatuaj. Ba, chiar îţi cere şi bani, foarte mulţi pentru a te lăsa să te bucuri de el din când în când.

Asta e menţinerea identităţii?

Îmi pare rău că fotbalişti de la Steagu’ nu citesc blogul ăsta. Oricum, aş vrea să le adresez o întrebare, fiecăruia în parte. Ce simţiţi când intraţi pe gazon? Când vedeţi tribuna a II-a pe care stă scris „F.C. Braşov”? Când oamenii, puţini dar inimoşi, vă aşteaptă cu fularele deasupra capului? Când vă strigă numele la gol într-un acees de extaz pur? Pentru cine, nu pentru ce, pentru cine intraţi voi pe teren meci de meci? Simţiţi vreun fior? Simţiţi vreo răspundere, vreo datorie morală, faţă de cei 1500 care nu merită echipă în Europa? Simţiţi că suntem în stare să vă iertăm orice pentru un moment de fericire? Simţiţi vreo onoare de a purta la piept, în dreptul inimii, coroana cu rădăcini şi numele „BRAŞOV”? Simţiţi vreo ruşine când luaţi bătaie dar oamenii vă ridică fularele şi strigă că sunt mereu cu voi? Simţiţi vreo mâhnire când ieşiţi să mâncaţi după un meci pierdut?

Dacă la măcar una din întrebările de mai sus aţi răspunde cu „nu”, atunci aveţi decenţa de a pleca de la această echipă la una pentru care să răspundeţi cu „da” pe linie. Sau retrageţi-vă.

De ce nu vine lumea la stadion? Ideea cu rezultate e falsă. Lumea nu se regăseşte în această echipă. Nu vede în voi răspunsul devotamentului pe care ar vrea să-l primească pentru loialitatea lor. Au văzut că nu-l primesc cei care sunt pe stadion etapă de etapă, aşa că de ce să vă fie vouă loiali? Lumea vrea să se regăsească în ceea ce vede. Când te regăseşti într-un anumit lucru vrei să-l experimentezi mai mult şi mai mult.

La voi, în ce să se regăsească lumea? În fotbalişti aflaţi la final de carieră ce joacă din inerţie şi pentru salariu? În tinere speranţe dorinice de a impresiona pentru a face saltul la un club mai titrat? În mercenari ce joacă fotbal doar când au chef?

Lumea vrea devotament şi apoi vă va oferi loialitate şi încredere! Lumea vrea nativi (avem trei braşoveni dar şi aceia stau pe bancă), sau măcar oameni care simtă oraşul ăsta casa lor. Lumea vrea să daţi TOTUL pe teren. Puteţi pierde şi cu 10-0, dar dacă lumea vede sudoare, genunchi însângeraţi, frunţi încruntate şi ochi umezi, vă fa iubi pentru totdeauna.

În fotbal, n-o să vă ţină minte nimeni după zecile de echipe bifate în carieră sau după milioanele câştigate din fotbal. Istoria vă va ţine minte pentru acele momente, de la acel club, când aţi făcut mii de oameni fericiţi. Fericirea şi gloria rămân nemuritoare, ţineţi mintea asta.

Noi,  cei care etapă de etapă suntem în tribune, suntem braşoveni. Suntem „stegari”. Voi, cei de pe teren, cine sunteţi?

P.S. NORGEMAN vine cu o propunere drept completare. O melodie care, zice, el, merge perfect cu articolul. Am ascultat-o şi-i dau dreptate. Cei mai slabi de înger să nu dea play.

10 gânduri despre “Identitate

  1. sa mor de nu am simtit fiori…aproape ca la un gol simtit printre voi!
    si m-am gandit direct la ce scrie in coltul din dreapta al blogului: „Aveti de aparat onoare de a fi stegari” Nicolae Pescaru
    pai hai sa-i facem cumva pe jucatori sa ajunga sa citeasca cata pasiune, munca(multe alte cuvinte le pot enumera) pui tu in tot ceea ce faci aici, in afara stadionului, pe stadion…toate pentru echipa de suflet! si cum ziceai, dai bani sa traiesti o pasiune…nu primesti ca si ei.
    parere personala: ilyes imi da impresia ca dupa meci ne aplauda din suflet si nu din obligatie, pare ca ne multumeste cu adevarat ca suntem acolo!

    • Ilyeş, Cristescu, Roman, Hadnagy, Voicu… cam ăştia ar fi în viziunea mea „stegari”. Nu fotbalişti la Steagu’, ci „stegari”. Îmi cer scuze faţă de cei care poate se simt „stegari” dar nu i-am menţionat.

      Duarte, din punctul meu de vedere, e un caz aparte. E mercenar, asta-i clar. Îl doare-n paişpe de cantonamente şi alte alea, dar respectă suporterii. Se vede asta din jocul lui, când intră lasă totul acolo pe teren.

      Altfel, îmi pare bine, sincer, că ai simţit ceva citind articolul.

  2. De aceea nu-mi place fotbalul modern, care nu mai e sport e o adevărată industrie, afacere pentru unii, pasiune pentru alții!
    MERCENARII O SUG!

    • Mai puţin Rui Duarte :)) Tipul e împotriva fotbalului modern deci n-ai cum să nu-l iubeşti. Practic, e expresia fotbalistului de început de secol XX 😀

  3. Daca vrei, ii putem ruga pe Rares si pe ALex sa posteze acest articol si la site-ul nostru. Nu sunt convins ca http://www.fcbrasovfans.ro e accesat de jucatorii stegari, dar ar fi o sansa in plus. Anunta-ne.

    OT N-am uitat sa merg la posta, dar pur si simplu nu am avut timp.

    • Ce scriu ai aici aparaţine tuturor stegarilor, deci au undă verde să preia orice li se pare că merită. Iar asta e valabil pentru toată lumea.

      OT Niciodată nu mi-am pierdut încrederea 😉

  4. Adevar graiesti!
    Parca as fi avut un dejavu cand am citit aceste randuri. Mi-ai adus aminte de multe lucruri pe care mi le povestea tata despre echipa, si cum ajungeam sa inteleg fotbalul, din tribune, dupa ce acesta ma purta cu el la fiecare meci al stegarilor.

    • Norocul tău că atunci stadionul nu era împărțit în sectoare și că biletele nu erau categoriste după scaunul pe care alegeai să te așezi. Stai așa, pe vremea aia stăteam pe beton sau în picioare.

      Peluza, ultima redută în fața fotbalului modern!

  5. Frumos articol , Felicitari Razvane.

    Totusi eu sunt de parere ca problema cea mare nu este a jucatorilor si a celor care ii aduc aici si care nu au grija de ce a mai ramas din FC Brasov.
    Acum sunt 3 jucatori din oras doar in lot, daca vom continua asa peste 2-3 ani poate nu va mai fi nici unul…Ar mai merge bagati pe lista facuta de tine in comentariu si Kajcsa cu Oros

Hai să vorbim

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s