A murit, a dispărut, e caput! Siglele cluburilor de fotbal ar trebui să ia forma monedei naţionale (sau direct a euro-ului), pentru ca jucătorii de fotbal să nu se mai simtă datori să explice presei cu cine ţineau ei când erau mici sau să aibă mustrări de conştiinţă când în euforia de după marcarea unui gol pupă partea din stânga-sus a tricoului ce-l îmbracă. Pe bune, nu vi se pare cam desuetă stema clubului în dreptului inimii? Pentru ce e acolo? Pentru diferenţierea cluburilor? Atunci să fie vopsit semnul euro în culorile clubului ca să scăpăm cu totul de problemă. Serios, e chiar aiurea stema în dreptul inimii. Dacă tot se ţine neapărat la păstrarea ei, să fie cusută eventual pe şort, undeva în partea dorsală, ca să fie şi ea în ton cu vremurile în care trăim.
Aşadar, un semn euro mare de tot pe piept, în dreptul inimii, şi stema pe şort, în cur. Scăpăm şi jucătorii de eventuale probleme de conştiinţă şi ne scăpăm şi pe noi de iluzii.
Susţinere blog
Dacă ţi-a plăcut ce ai văzut, poţi susţine blogul printr-o donaţie minimă de 1 Euro.
€1,00
La Stegaru' 
corecta remarca …
valabila, din pacate, si pentru jucatori si pentru sefi …
numai suporterii merita sa poarte stema clubului!
Hai Steagu!
Aluzia e clară către proaspătul transfer spre București dar discuția trebuie să fie mai detaliată.
Despre Xavi spre exemplu poți spune că ține cu Barcelona de mic. Dar pentru el e simplu, el nu trebuie să plece de acolo ca să ajungă un fotbalist mai bun. Și pentru Totti e simplu să fie fidel clubului. Și pentru Del Piero. Dar dacă Xavi juca la Salamanca și iubea clubul de mic? Rămânea toată cariera acolo în Segunda știind că nu își exploatează potențialul?
Cum poți să îi ceri unui brăilean venit de la Pitești să fie cu Steagu și la Steagu până la moarte după 3-4 ani de contract? Mai mult decât să joace cu ambiție meci de meci nu poți să îi ceri iar Chipciu s-a achitat de treaba asta.
Noi avem numai pretenții de la jucători, de club nu vorbim deloc. Îl sar pe Chipciu din schemă că nu e brașovean, să vorbim de alte exemple recente, Surdu sau Buga. Ce le putea oferi FC Brașov? Nu mă refer la bani mai mulți, mă refer la alte chestii mai de bază. Bani la timp? Condiții bune de antrenament? O bază de pregătire decentă? Un plan de viitor concret?
Noi vrem să nu plece fotbaliștii de la Steagu când după 2-3 meciuri consecutive pierdute mai vin 300-400 de oameni în tribune? Noi îi criticăm? Ne luăm de salariile jucătorilor dar când era 20 de lei biletul, era gol stadionu și scandal pe site-uri. Suporterii „până la moarte” stegari preferau să renunțe la meciuri decât la țigări sau bere.
Într-adevăr, e și un pic de aluzie la recentul transfer spre București, însă 90% e vorba despre constatarea asta tristă: nu mai există pasiune reală. Desigur, Xavi, Totti, Del Pierro, Gerrard şi alţi norocoşi s-au născut şi au crescut cu spiritul echipelor la care acum activează şi care, pe deasupra, sunt şi echipe galonate.
Dar, că tot aminteai de Salamanca, club mic, era şi prin Premier League un fotbalist englez, Matthew Le Tessier, care a jucat toată cariera pentru Southampton, echipă care conform standardelor fotbalului modern nu e deloc una mare ci una „de pluton”. Iar Le Tessier se ştie prea bine ce jucător de calitate a fost, faptul că nu are prea multe selecţii pentru Albion este din cauză că nu a plecat de la Southampton spre unul dintre „granzii” Premier League. Aşadar, e un fel de Pescaru al lor dacă e să ne lansăm în comparaţii. Dar fotbalişti ca el, de calitate şi care să joace doar pentru un club mic/mediu pentru că sentimentele lui spun că aşa trebuie să facă, sunt rari.
Evident, Chipciu nu poate fi acuzat de nimic, nu e localnic. Dar nici Adamache (Galaţi) sau Ivăncescu (Ialomiţa) nu au fost (Pescaru fiind originar din Breaza aproape se poate spune că a venit din curtea din spatele casei). Dar, evident, lumea fotbalului de azi cu greu sau deloc mai poate fi comparata cu anii ’70, să spunem, când viaţa avea alt ritm. Cred că, de fapt, nu e decât părerea de rău că Alex a plecat la Steaua. Mă oftic, adică. Dacă ar fi plecat direct în străinătate m-aş fi bucurat sincer pentru el, dar aşa nu pot s-o fac. Cred cu convingere că dacă rămânea la noi până la finalul campionatului reuşea după aceea să se transfere afară. De asemenea, sper să nu facă prea mulţi pureci la Steaua şi să plece dincolo cum se iveşte prima ocazia.
Surdu şi Buga sunt, într-adevăr două cazuri interesante. Deşi localnici, primul a dat bir cu fugiţii când am retrogradat ultima dată iar Buga ne-a lăsat la finalul turului din acel campionat. Unul şi-a irosit talentul şi s-a compromis în faţa suporterilor „stegari”, celălalt speră ca printr-o retragere en fanfare de la echipa care l-a făcut fotbalist să se reconcilieze cu suporterii.
Şi că am ajuns şi la suporteri, ultimul paragraf din comentariul tău este minunat de real. Prea mulţi critici care atunci când sunt luaţi ei la împrejur spun „stai, frate, că nu-i chiar aşa.”
Razvan are dreptate in ceea ce scrie, ar trebui schimbate stemele la majoritatea cluburilor.
Jucatorii din ziua de azi se gandesc numai si numai la salarii astronomice, toti vor sa castige bani pe moca, dar ei nu stiu cat lucreaza un suporter pentru un bilet la meci, si sa inchirieze cu prietenii din fata blocului un teren sintetic pentru o ora. Sportul in general nu ar trebui sa fie un loc de munca pentru nici unul din noi, ar trebui sa fie doar o pasiune, sa-l facem din placere pentru intretinerea corpului cat mai sanatos, nu sa vina careva sa-mi deie niste bani munciti de alte persoane. Eu sunt tanar, dar mi-ar fi placut sa prind vremurile de la inceputul fotbalului, cand jucatorii jucau din placere nu cu gandu la bani, si il jucau dupa ce terminau munca din fabrica.
Razvane cred ca sti la ce m-am referit cand am scris „bani munciti de alte persoane”.