Adamache – Ivăncescu, Ienei, Olteanu, Rusu – Pescaru, Cadar – Drăgoi, Balint, Dumitriu II, Gyorffy – 15 noiembrie 1970
Marc – Rusu, Diego, Oros, Ionescu – Toloza, Viveiros (Năstăsie), Ilyeș, Cristescu (Majernik), Chipciu, Teixeira (Stânga) – 6 martie 2011
Au trebuit să treacă 41 de ani și trei luni pentru ca performanţa „stegarilor” lui noimebrie ’70 să fie iarăşi repetată. Iată, stimaţi suporteri, de ce este atât de frumos să susţii o echipă, spun unii, mică. Iată de ce fidelitatea, este, înainte de toate, o virtute. Numai cei fideli vor fi răsplătiţi pentru abnegaţia de care au dat dovadă urmându-şi favoriţii până în pânzele albe, pe ploaie, ninsoare sau soare arzător.
Nici o virtute nu rămâne nerăsplătită. În seara zilei de 6 martie, anului de graţie 2011, fidelitatea a 41 de ani a fost recompensată cu vârf şi îndesat. De ce este atât de specială victoria contra Stelei din Bucureşti? Pentru că ea vine după ce în toamnă, toată lumea ne privea cu duioşia retrogradării. Pentru că este o victorie obţinută în faţa unui adversar al cărui singur argument de-a lungul unei istorii meschine este Sevilla 1986. Pentru că am umilit un adversar ţinut în braţe de presă. Pentru că golurile alor noştri au dat o palmă zdravănă peste obrazurile tuturor acelor „microbişti” care sunt corigenţi la fidelitate şi onoare.
Patruzeci şi unu de ani… nu ştiu alţii ce cred, dar e bine să fii „stegar”.
P.S. În Cupa României, acelaşi adversar, aceiaşi „stegari”, aceeaşi poveste.
