Mi-am adus aminte o povestioară pe care mi-a spus-o mai de mult Ovi, legată de tatăl său.
Se făcea că venise vremea să-l ia cu arcanul la oaste pe cel bătrân. Împreună cu mai mulţi braşoveni au fost repartizaţi la o unitate din Satu Mare. Erau un grup de soldaţi braşoveni destul de numeros şi ori de câte ori aveau permisie veneau acasă pentru meciurile Steagului. Dată fiind cantonarea lor în Satu Mare, aceştia au compus un cântec pe ritmul melodiei „Trăiască România” a lui Nicu Alifantis cu următoarele versuri:
De’aici la Satu Mare,
Să ştie fiecare,
Că tot Braşovul are
Echipa cea mai tare!
Trăiască cu mândrie,
Faimoasa galerie,
Ce poartă cu mândrie,
Culoarea galben-negru!
Cântecul a rezistat până spre finalul anilor ’90, începutul anilor 2000, fiind treptat-treptat trecut în uitare din cauza schimburilor de generaţii din galeria braşoveană. Partea a doua, pe care Ovi nu a mai reţinut-o, am găsit-o pe forumul Ligii Suporterilor Stegari.
În orice caz, demn de ştiut faptul că noi aveam militari ce nu erau pe stadion pentru a face norma de spectatori (cum se practica la alţii), ci pentru că ei simţeau că trebuie să fie alături de echipa oraşului. Trăiască Steagu’ ! Trăiască Braşovul !
Susţinere blog
Dacă ţi-a plăcut ce ai văzut, poţi susţine blogul printr-o donaţie minimă de 1 Euro.
€1,00
La Stegaru' 
Chirilesme, Razvan… Daca tatal lui Ovi ar fi scris versurile, unul dintre le ar fi fost „De-aici, DIN Satu Mare”…
The real story. Cenaclul Flacara era foarte popular, unele cantece au fost adaptate. Imi amintesc, de exemplu, „Mielul” lui Mircea Vintila: „Un’ te duci tu, Steagule (bis), La Bucuresti (sau in orasul in care se facea deplasarea), domnule (bis). Ce sa faci tu, Steagule (bis), Sa iau puncte, domnule (bis). Cin’ te fura, Steagule (bis), Arbitrajul, domnule (bis)”. Fireste, erau mai multe strofe, dar nu stau formidabil la capitolul memorie.
Sa revin. Eram un grup mare la anexa de la „Curmatura” din Piatra Craiului. Seara, dupa cateva cantece de munte au urmat cele dedicate stegarilor. Era un baiat din Rasnov sau Zarnesti printre noi, foarte talentat cantaret, sas, a plecat din tara prin anii ’80 in Germania. El a propus sa avem si versiunea noastra la „Traiasca Romania”. Urma un meci cu ceauseii pentru Steagu’, poate acesta e motivul pentru care primul vers aminteste de cel mai odios club romanesc. Uite ce a iesit, cu mentiunea ca nu se poate vorbi de un „poet”, a fost brainstorming si nici macar de originalitate, au fost schimbate doar unele cuvinte ale textului original scris de Adrian Paunescu:
Strofa
„Daca ne-nfrunta Steaua, cu Steaua ne vom bate,
Pentru orgoliul nostru, pentru intaietate,
Aici ne e cuvantul, cand il avem de spus,
Decat victorie astazi, nimic nu-i mai presus!”
Refrenul
Traiasca-n vesnicie, faimoasa galerie
Ce poarta cu mandrie, culoarea galben-negru.
De-aici la Satu Mare, sa stie fiecare
Ca tot Brasovul are, echipa cea mai mare.”
Probabil in acea seara in Crai s-a cantat „decat victorie miercuri”, „decat victorie-n weekend”, ceva de genul asta. Intamplator, am fost unul din cei peste 20 (poate chiar mai multi) din acea seara de la anexa cabanei Curmatura.
Ovidiu, ce să zic decât mulţam fain de tot pentru această „porţie” de cultură stegară.
Oricum, Ovi nu mai ştia exact povestea, dar, punând toate piesele cap la cap înseamnă că acea parte a cântecului a reţinut-o tatăl său şi până în ziua de azi dat fiind că menţiona locul unde erau cantonaţi militarii braşoveni.
Mulţam fain de tot pentru intervenţie! E clar ce o să cântăm miercuri seară când ne întâlnim în Piaţa Sfatului înainte de a pleca spre stadion.
Ma bucur ca s-a adus in discutie acest cantec, pe care mi-l amintisem recent si chiar vroiam sa-l propun pentru reactualizare.S-a cantat pe stadion incepand de prin anii 81-82, cand Cenaclul Flacara era in mare voga.
Melodia este foarte cunoscuta si perfect cantabila de grupuri.Imi aduc aminte cum, la Cenaclu,14-15000 de spectatori cantau pe Stadionul Municipal „Traiasca Romania”.Era fantastic, mai ales ca era piesa de rezistenta, cu care intotdeauna se incheia spectacolul.
In perioda respectiva erau multe interactiuni intre Cenaclu si lumea fotbalului.Galeriile preluasera si adaptasera multe din cantecele frumoase lansate acolo, iar la manifestarile Cenaclului se faceau valuri, se scanda ” Ole, Ole / Te iubim Cenaclule !”, etc.
Atunci la spectacole chiar canta tot stadionul, nu era nevoie de indemnul : ” Tot stadionul / Sa cante tot stadionul !”
Poate par un pic nostalgic , dar chiar au fost vremuri frumoase.Cu mai putina ura si cu mai multa toleranta si respect fata de ceilalti.
Corect, noi n-am jucat niciodata cu tribunele verzi !!