De fiecare dată când incapabilii ăştia (nu mă refer neapărat la jucători) fac varză un meci, eu tre’ să vin să-i arăt nebunului care ţine cu Steagu’ că nu tre’ să bage capu’ în pământ de ruşine. Şi o fac ducându-l pe irecuperabilul amorezat de Steagu’ în trecut. Cum altfel? Îl iau de mână şi pornim pe aleea amintirilor, arătându-i că echipa asta chiar a fost la un moment dat o parte importantă a comunităţii braşovene, cu fotbalişti şi antrenori care au înţeles în amănunt misiunea lor.
Am pierdut 0-5? Dar, mon cher, am şi bătut cu 5-0. Nu ştiu exact în câte meciuri, dar am o fotografie de la unul.

„Fusulan, bine lansat de Meszaros, l-a driblat pe Mîndru şi a intrat cu mingea în poartă.” (ziarul Sportul)
Primăvara lui ’61, pe „Tractorul”, Steagu’ bătea Progresul Bucureşti cu 5-0. Gheorghe Fusulan, tricou închis, şort alb, se duce să sărbătorească golul.
Susţinere blog
Dacă ţi-a plăcut ce ai văzut, poţi susţine blogul printr-o donaţie minimă de 1 Euro.
€1,00
Ai dreptate, Razvan, nu de Steagu trebuie sa ne fie rusine, ci de cei care poarta, azi, colorile galben-negru. Sau, mai degraba, lor sa le fie rusine, de Steagu si de noi. Mai ales de noi!