După fotbalul din faţa blocului, a urmat cel din Poieniţă. Acolo am învăţat primele plonjoane şi intrări prin alunecare. Înainte de a se amenaja zona ca loc joacă pentru copii era destul spaţiu să ne manifestăm precum Vascko sau Dossey, idolii noştri la acea vreme. Recent, am văzut copii jucând iarăşi fotbal în Poieniţa plină de istorii frumoase. Cam pe la bara aia aveam şi noi poarta, dintr-o geacă şi-un bolovan. A urmat apoi Ştrandul, dar povestea asta mai încolo.