Citesc sau aud foarte des expresia „în ziua de azi copiii nu mai ies afară să se joace, toţi stau în casă pe calculator”. Faptul că, la fel de des, observ contrariul mă face să cred că tocmai emiţătorii acestei concluzii sunt cei care văd foarte rar albastrul cerului, fiind prinşi „cu treabă”, toată ziua, în laptop-uri şi smarztphone-uri.

Dar nu despre conflictul între generaţii e vorba aici. La urma urmei, fiecare generaţie cu tabieturile ei. Faptul pentru care copilăria ta ţi se pare mai bună decât a ţacanilor de acuma este simpu: a fost a ta. Totuşi, unele tradiţii trăiesc mai departe. Cum ar fi un fotbal cu băieţii în stradă. Admit că în ziua de azi e mai greu să organizezi un astfel de meci, mereu crescândul număr al maşinilor fiind o permanentă ameninţare Dar, după cum vedeţi, sunt zone mai retrase în marginea marilor oraşe unde un „kick-off” la ora 6 seara e realitate, nu doar o nostalgie.

Nu vă mint, cu greu am rezistat tentaţiei de a merge la ei şi a-i întreba dacă mai au loc pentru încă un om. Şi vă mai zic ceva: tare mi-e dor de-o buşitură pe asfalt sau o trântă pe iarbă. Arsurile astea pe sintetic devin enervante.