Metalul 1-1 Steagu’ | Doar înainte

De pe o bancă pe malul lacului Snagov mă uitam cu băieţii la nişte copii care momeau peştii şi-i pescuiau de pe ponton. N-aveau stres. Era sâmbătă, îşi vor face temele duminică seară sau chiar luni înainte de ore. A venit mai târziu şi un cuplu cu bebeluşul. N-aveau stres. Făceau poze şi se se relaxau cu ideea că mai au ani buni de chill în faţă până aia mică va începe să le accelereze îmbătrânirea.

Presa sportivă miaună că le moare/le-ar murit printul. Asta-i din cauză că aţi început să scrieţi despre tot felul de târfe şi n-aţi mai pus poze cu copii la pescuit.

Noi trei stăteam tolăniţi pe bancă lăsând soarele să schiţeze forme mişcate pe feţele noastre printre frunzele copacilor de vizavi.

Doar noi eram cam abătuţi, dar ne-am dat seama că viaţa se întâmplă indiferent de victoriile şi înfrângerile echipei favorite. Peştii nu vor înceta să muşte momeala şi „gâza” aia mică nu va înceta să-i facă pe ai ei să rânjească 95% din timp.

Secretul, meşteri şi meşteriţe, este să vă detaşaţi de aşa natură încât nu scorul final să fie ceea ce motivează prezenţa la meci, ci oamenii cu care te vezi, glumele pe care le spargi, cântecele pe care le cânţi, iarba pe care o miroşi, ţigara pe care o fumezi, berea pe care o bei după, drumul pe care-l faci într-un alt în oraş în care n-ai fi ajuns vreodată dacă nu exista echipa, amintirile cu care rămâi şi te fac să zâmbeşti atunci când eşti singur.

Niciodată singur.

„Toată lumea îmi spune că am fost fraier că n-am semnat cu Dinamo, dar eu cred că-s singurul căruia nu-i pare rău”, ni s-a confesat la deja tradiţionala şedinţă tehnică post-meci din parcare Ştefan Răchişan. A înscris primul său gol din cariera profesionistă în poarta echipei contra căreia a şi debutat pe 29 octombrie anul trecut.

Joi are teză la mate. „Zece în teză, zece în teză, zece în teză allez!”, i-au cântat suporterii „stegari” la finalul meciului şi meşterul Răchişan era pe un nor. Cred că încă e acolo, şi e-n regulă. E duminică, să fie cu relaxare după primul gol în tricoul echipei pentru care visai să joci de mic. Imaginează-ţi cum va merge puştiul luni la ore la Moisil.

Colegi: „Ce-ai făcut în weekend, Răchi?” / Răchi: „Am dat gol pentru Steagu’, făcut o poză cu golanii, din astea.”

În primă repriză, „stegarii” au fost pe filmul potrivit. Robert Tripşa (nr. 25, 21 de ani) s-a mişcat bine, combativ şi sigur pe el, în vreme ce Vlad Munteanu (nr. 57, 27 de ani) a fost practic cel mai faultat „stegar” la Ghermăneşti. Simple consecinţe când joci la mijloc şi nu laşi nici o minge nebăgată în seamă. Ştefan Răchişan (nr. 11, 18 ani) a dus cu el acasă un sac de aplauze. Nu s-a sfiit să bage piciorul şi să se ducă spre poartă cu tupeu. Unii o dau că vai, Mutu, blat, hâr, bâr, nu ştiu ce. Boşilor, terminaţi cu prostiile. Are şi el nişte vină la gol, l-a prins şutul lui Dina când era în retragere şi n-a mai putut plonja după minge. Atâta tot, fără alte conspiraţii. Practic, în două etape toţi cei trei portari ai noştri „au reuşit” să gafeze într-un fel sau altul, ceea ce-i cumva haios dacă eşti „stegar” şi guşti umorul negru.

În repriza a doua, băieţii noştri au părut consumaţi fizic şi fără un plan clar. Gen, hai să ne băgăm în apărare, blocăm tot, ţinem de scor şi încercăm să le dăm somn uşor pe contraatac. Petre Goge (nr. 8, 25 de ani), ce a mai dinamizat un pic partea stângă, prin câteva preluări şi dribilinguri, Rareş Enceanu (nr. 10, 22 de ani) lăsând senzaţia că este deconectat de la meci.

Nu ştiu cum mută dl. Ţălnar nasturii magnetici pe tablă şi ce le explică jucătorilor, dar sentimentul avut după ce l-am văzut plecând primul de la stadion cu o maşină mică este că i se cam rupe.

Notă: după ştirea apărută în presa locală despre moarte soţiei sale, care de câteva săptămâni era grav bolnavă, vreau să-mi cer scuze pentru veninul din paragraful anterior, întrucât dl. Ţălnar se grăbea doar ca să ajungă mai repede la Alba Iulia, unde soţia sa era internată. Condoleanţe.

Jucătorii, evident, debusolaţi şi ruşinaţi, asta pentru suporterii de facebook care-i fac mercenari, miserupişti şi ce le mai trece prin cap, dar nu servesc deplasări la Baloteşti sau Snagov, iar acasă trebuie să te rogi de iei ca să-şi ridice fularul la imn.

Medicul: „Mai poţi, meştere?” / V. Munteanu: „Ajută-mă să mă ridic şi arată-mi-l pe ăla”. Răchişan (stânga) regenerându-şi energiile cu o gură de apă, Chitoşcă (jos) cam în umbră şi blurat, pus în dificultate şi de gazonul nu foarte grozav.

Iartă-mă dacă nu falsez suferinţe, nu urlu „RUŞINEEE!” şi nu cer să cadă capete la grămadă. Să te dai cu curul de pământ acum e inutil şi nu mai rezolvi ceva.  Pentru Steagu’ urmează probabil ultimele patru meciuri din istoria sa. La modul realist, banii care vor veni de pe transferul lui Alex Chipciu la Anderlecht şi cei din drepturile TV pentru liga secundă  nu-s nici pe departe suficienţi pentru a asigura continuitatea şi în sezonul următor, indiferent că echipa va promova sau va rămâne tot în Liga a 2-a. Astea-s datele, nu mă plâng.

Pentru mine, a fost un sezon minunat. Înainte să înceapă campionatul eram acomodaţi cu ideea că evitarea retrogradării în Liga a 3-a ar fi o realizare de aplaudat, apoi am dat reset la sentiment şi am început să sperăm la Liga 1, pentru ca în final să ne resemnăm. Dar al naibii să fiu dacă am de gând să petrec ce-a mai rămas din sezonul ăsta plângându-mi de milă şi privind meciurile încruntat. Vrem o comunitate „stegară” cum vedem p-afară, la Dortmund, la echipele englezeşti? No, asta-i luna în care se va turna fundaţia acelei comunităţi. Viitorul va fi definit de cum noi vom alege să trăim aceste ultime etape din istoria clubului: cu demnitate şi respect faţă de nişte oameni care au dat totul, sau înjurând şi denigrând? Dacă va fi cea din urmă alegerea majorităţii, nu voi vrea să am nimic de-a face cu viitorul.

Nu-mi fac iluzii pentru o prezenţă masivă la meciul de vineri cu CS Mioveni (începe la 18 fix), dar îmi fac speranţe că ăia 500 de demenţi prezenţi vom crea o atmosferă frumoasă. Triştii oricum se vor simţi prea trişti şi prea umiliţi ca să mai vină la stadion. Triştilor!

#SteaguNuMoare, el trăieşte prin noi!

4 gânduri despre “Metalul 1-1 Steagu’ | Doar înainte

  1. Foarte buna cronica Dobrica,cum de fapt sunt toate……..Stegarii adevarati vor fi prezenti si vineri pe stadion cu mioveni……..

  2. Ma bag in seama pentru prima oara aici. am tot citit cu placere, am fost de acord cu 90% din ce citeam, mi-a placut. Dar acum am impresia ca exageram cu romantismul. Pe motiv de varsta am apucat sa cunosc si fotbalul non-modern si semnez oricand contra fotbalului modern cu mercantilism si suporteri de rezultat. Dar chiar si in epoca fotbalului ne-modern existau situatii in care suporterii sanctionau jucatorii sau antrenorii (fugaritul pe sine apartine de o echipa care nu mi-e draga pe motiv de oras, dar nicidecum fotbalului modern).
    In 40 de ani pot numara pe degete jucatorii stegari pe care i-am injurat. Doar cei care in mod repetat afisau indolenta, lipsa de caracter, lene. Terhes este un exemplu care-mi vine la indemana, foarte indepartat. Din ultimii ani nimic, pentru ca mereu am considerat ca cei care s-au perindat pe-aici atat puteau, nerealizarile nu erau vina lor. Poate Rusu, care pe langa faptul ca nu avea nici un chef, mai era si prost. Dar nici pentru prostie nu merita sa injuri pe cineva.
    Dar intre a incuraja si a injura, mai exista cai de mijloc. Indiferenta, protestul. Ajuta la ceva? Nu!
    Dar ce rost are sa aplaud pe cei care finalmente au stins lumina la acest club, dupa culorile caruia mi-am cumparat si aspiratorul. Sa-i incurajez? Pentru ce? Ca sa vedem in cel mai bun caz, ca in clasamentul final ne mai lipseau trei puncte pentru baraj? Sau 5 pentru promovare directa?
    Sigur, de cel putin doi ani plecam in iarna si in vara de pe stadion, la ultimul meci al sezonului, cu gandul ca poate nu ne vom mai intoarce niciodata. Dar chiar asa ne-am obisnuit de acest gand, incat acum sa tratam situatia ca o simpla infrangere intr-o etapa?
    Suntem terminati – cum scriai cu alte ocazii, de ani buni ne sapa fel de fel de personaje groapa. Noi stateam lange ea, intr-un picior, dar stateam. Cei care ne-au impins in groapa sunt cei care acum imbraca tricoul sau trainingul acestul club. Generalizarea e mereu o problema, ok, sunt exceptii, 2-3, poate 5 jucatori care au jucat cu inima. Dar cu toate problemele financiare, cu toate cate pot fi invocate ca si scuze, in aceasta liga a doua ridicola, promovarea era o joaca de copii, pentru oricine se considera fotbalist, fost fotbalist sau viitor fotbalist.
    Nu cred ca cei de la Resita sunt platiti regeste si au conditii superbe de antrenament, nu mai cautati scuze unde nu sunt. Poti pierde cu unii, poti pierde cu altii, dar ce s-a intamplat cam de la 2-0 la Balotesti nu poate sa fie scuzat doar prin scuzele clasice.
    A juca aceste ultime 3 meciuri pe teren propriu cu 50 sau 100 de oameni in tribuna, din care jumatate injura si jumatate aplauda, nu este nimic demn. Ne scufundam ca oricare alta echipa, undeva in presa jalnica va aparea prin vara o stire ca nu ne mai inscriem in liga a doua si gata.
    Demn ar fi sa facem ALTCEVA – daca nu avem timp pana la Mioveni, atunci macar la ultimul meci. Sa intrerupem meciul, sa protestam cu afise contra tot si toate, incepand de la frf si liga, pana la niculae, vama, zotta, talnar, sa-i enumeram pe gropari.

    • Păi târfele enunţate de dvs. la final plus încă vreo câteva ar trebui să dea socoteală pentru situaţia jalnică a clubului şi luate la rost grav de suporteri.

      Jucătorii îs doar fraierii care stau cel mai în faţă şi iau toate injuriile. După ce că oricum şi-au atins limitele fizice, nici cu alea psihice nu stau mai bine şi de aceea nu văd rostul unui bombardament general asupra lor.

      După ce Brescan dădea numa’ avioane în toamnă că au depus un plan de reorganizare şi că totul va fi bine, situaţia ne zice că a minţit şi că şi de-am fi terminat pe loc direct promovabil, tot am fi avut 1% şanse de a începe noul campionat. Dacă Neculaie găseşte nişte ultime rezerve de bărbăţie şi onoare în el şi renunţă la datorii (datorii create chiar de el!), atunci clubul ar avea o şansă mai bună, încât datoriile s-ar reduce considerabil.

      Să facem o acţiune în timpul unui meci (sau în restul meciurilor), prin mesaje şi scandări care să evidenţieze jalnicitatea în care au fost coborâte cluburile de tradiţie, cu asta sunt de acord, dar nu acţiuni care să vizeze jucătorii. Eventual, poate şi jucătorii să întârzie începerea meciului cu câteva minute, sau chiar în timpul jocului să se oprească pentru două minute ca semn de protest.

      Peste toate, însă, eu îmi doresc doar să terminăm demni campionatul, şi pe teren şi în tribune.

Hai să vorbim

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s