„Când patru se ceartă, pierde fotbalul braşovean…”

Voiam să scriu un articol despre magnifica promovare reuşită în 1980 de echipa regretaţilor Proca şi Alecu după cinci ani la rând de divizie secundă. Dar apoi am dat peste un articol care punctează foarte bine motivele pentru care Steagu’ a ajuns să joace, în primul rând, în Divizia B.

Trecând peste neşansa retrogradării din 1975 (cu golaveraj pozitiv şi cea mai bună apărare din ligă! ), sunt trecute în revistă efectele pe termen lung ale factorilor care au dus la retrogradare şi apoi la prelungirea penitenţei vreme de cinci ani.

Articolul a apărut în ziarul „Sportul” la finalul sezonului 1978/79, când „stegarii” terminau doar pe doi în clasamentul ligii secunde. Vă asigur, merită citit. Nu atât prin prisma faptului că putem înţelege mai bine un episod din istoria clubului nostru, cât pentru similitudinile, aproape macabre, cu prezentul pe care le vom regăsi într-un articol scris acum peste 32 de ani.

„Există pe harta ţării cîteva oraşe mari, cu tradiţie în fotbal, dar care, de la o vreme, au dispărut în anonimatul eşaloanelor inferioare. Din cînd în cînd, la intervale destul de mari de timp, unele dintre ele manifestă vagi tendinţe de mobilizare a tuturor resurselor de care dispun pentru a reveni în prim-planul atenţiei generale. Braşovul este un astfel de oraş… Braşovul care, prin Steagul roşu, s-a aflat, ani la rînd, reprezentat în Divizia A, jucînd şi roluri principale în campionat, evoluînd şi în competiţiile intercluburi. Dar, nu cu mult timp în urmă, pe parcursul unei foarte scurte perioade, Braşovul a pierdut:

1. o întreagă echipă (Albu, Purcaru, Anghelini, M. Olteanu, Mateescu, Şerbănoiu, Ghergheli, Anghel, Florescu ş.a.);

2. un antrenor, Nicolae Proca.

Au fost pierderi grele cauzate de DEZINTERESUL organelor locale sportive, de conduceri de club opace care n-au ştiut cum să-şi păstrăze valorile. Doar cu Győrfy şi Pescaru nu s-a putut împinge din nou căruţa fotbalului braşovean pe panta care urcă spre Divizia A. Anul acesta, Steagul roşu a mai încercat o dată să bată la porţile primului eşalon, dar nu i s-a deschis, rămînînd, în compensaţie, cu o singură satisfacţie, aceea a prezenţei sale în semifinalele „Cupei României”. Această RATARE ne-a îndemnat să facem „o analiză” a fotbalului judeţului Braşov, să-i sondăm posibilităţile, să evidenţiem cauzele mereu amînatei lui reapariţii în primul eşalon. Aşadar…

BRAŞOVUL DISPUNE ÎN PREZENT DE:

  • 3 725 jucători legitimaţi. Raportat la densitatea populaţiei judeţului (peste 500 000 de locuitori), numărul este departe de a corespunde! Îngrijorător rămîne faptul că, deocamdată, nu se face nimic pentru ca acest număr al jucătorilor legitimaţi să crească.
  • 4 divizionare B, 8 echipe în „C”. În ţară doar judeţul Hunedoara mai dispune de atîtea echipe în eşaloanele 2 şi 3. Dar în timp ce Hunedoara a avut sezonul trecut două reprezentante în „A”, Braşovul înoate cu divzionarele sale (exceptînd-o pe Steagul roşu) în mediocritate, în divizia secundă şi terţă. Nitramonia, Tractorul, I.C.I.M., ca şi toate „C”-urile se mulţumesc cu o existenţă liniştită în zonele de mijloc ale clasamentelor. „Nesupărînd pe nimeni, să nu fie supărate de nimeni” – acesta este, parcă, dictonul lor şi, pînă acum, „pasienţele” le-au ieşit aşa cum au vrut.
  • 5 echipe în campionatul republican de juniori, 18 în cel judeţean de seniori, paralel cu 18 formaţii de juniori; campionat judeţean II, organizat pe trei zone (Braşov = 38 echipe, Rupea = 12 echipe, Făgăraş = 16 echipe); campionat de juniori II cu 12 echipe; campionat judeţean de copii cu 14 echipe şi cîteva campionate de casă, avînd o frumoasă tradiţie (Uzinele Tractorul, Steagul roşu, Metrom). Aşa se prezintă BAZA fotbalului braşovean. O bază destul de largă pe care se POATE construi, totuşi, un edificiu. Dacă ar exista preocupare, pricepere şi colaborare.
  • 4 stadioane mari: „Municipal”, „Tineretului”, „Tractorul”, „Metrom”. Cu excepţia Capitalei, nici un alt oraş din ţară nu se poate lăuda cu atîtea arene mari. O PROBLEMĂ importantă o constituie însă modul cum sînt întreţinute şi exploatate aceste stadioane. „Municipalul” (în 1969) a fost prilej de mîndrie pentru braşoveni. L-a luat în custodie clubul Steagul roşu a cărui echipă a jucat pînă în 1972 doar două meciuri, cu U.T.A. şi C.F.R. Cluj-Napoca. Pînă în ’74, stadionul a fost închiriat şcolii sportive Braşovia, care a investit în el, pentru întreţinerea instalaţiilor şi gazonului, peste 400 000 lei. Din 1974, stadionul a trecut la C.S.U. Braşov care, de atunci şi pînă în prezent, n-a cheltuit NICI MĂCAR UN LEU pentru întreţinerea lui. Consecinţele? Conducte sparte, gradene putrezite, gazon deteriorat etc. 20 de milioane de lei se duc aşadar pe apa Timişului ! Şi cîte alte oraşe nu şi-ar dori un „Municipal” ca cel de sub Tîmpa. Dar nu cum arată el acum, ci aşa cum se prezenta la inaugurare, cu zece ani în urmă…
  • 249 de speranţe la „Braşovia”; la Clubul sportiv şcolar care înfloreşte în continuu alături de marele stadion care se ofileşte pe zi ce trece. Contrastul este izbitor. Tocmai pentru că unitatea şcolară are un om – ION VULCĂNESCU – care, de dimineaţă pînă seara, depune toate eforturile pentru ca această pepinieră a fotbalului braşovean să dea roadele necesare. Deşi nu fiinţează de mult, ea are deja reprezentanţi în toate echipele divizionare din oraş. Gherghe – la Steagu roşu, Sfrijan şi Moarcăş – la Tractorul, Lie şi Frunză – la I.C.I.M., Stoica – la Metrom. Iar printre cei 249 de tineri jucători aflaţi acum în pregătire se găsesc destui care au talentul cerut pentru a păşi pe urmele lui Győrfy, Pescaru, Cadar, Adamache, pentru a aminti numai cîţiva din ultima generaţie de „A” a oraşului de sub Tâmpa. Ciobanu, Ştefan Bălan, Aurel Man, Constantin Badea sunt cîţiva dintre… urmaşi.

Fotbalul judeţului Braşov, are deci condiţiile necesare pentru a sparge plafonul mediocrităţii şi a promova. Nu reuşeşte, încă, deoarece are şi… PATRU CLUBURI ÎN CONFLICT: Steagul roşu, Nitramonia Făgăraş, I.C.I.M., Tractorul. Iată cum GÂNDESC conducătorii lor:

  • „Braşovul ar putea avea uşor echipă în „A” dacă şi-ar uni forţele de care dispune” – afirmă Ioan Borbei, preşedintele clubului Steagul roşu;
  • „Braşovul n-are valori pentru „A”. Din toate echipele din judeţ nu se poate face una de „A” – este de părere ing. Aurel Bădiţoiu, preşedintele secţiei de fotbal de la I.C.I.M. ;
  • „Braşovul are forţele sale fotbalistice disperaste, dar şi mulţi antrenori cărora le convine acest lucru, deoarece fug de răspunderea promovării în „A” – sublinia Petre Dumitrescu, vicepreşedintele clubului Tractorul.

Replica Nitramoniei în cadrul acestui dialog? Atunci cînd i s-a solicitat un jucător – Ion Gheorghe – asociaţia din Făgăraş a acceptat să-i dea drumul să joace la Steaua, deşi fusese solicitate mai întîi de Steagul roşu…

Cînd ava avea Braşovul echipă în „A”?

– La această întrebare nu poate răspunde nici… oracolul de la Delphi – sublinia Vasile Lăzăruţ, prim-vicepreşedinte al C.J.E.F.S. (n.r. Consiliul Judeţean de Educaţie Fizică şi Sport). În schimb, la întrebarea de ce nu are, poate răspunde oricine: pentru că există o opoziţie din partea fiecărei asociaţii atunci cînd se pune problema unificării, într-o singură echipă, a tuturor valorilor existente…

Iubitorii sportului, în general, şi ai fotbalului, în special, din Braşov aşteaptă, totuşi, ca cineva, SĂ PUNĂ PICIORUL ÎN PRAG…

Este concluzia care se impune. Pentru că aceiaşi iubitori de sport ŞTIU că doar la fotbal şi la… volei-fete Braşovul nu are echipe în Divizia A !?! Deşi CONDIŢIILE NECESARE EXISTĂ.”

8 gânduri despre “„Când patru se ceartă, pierde fotbalul braşovean…”

  1. mi-as dori sa comentez cele scrise mai sus ….dar mai bine tac . Totusi ….pentru ca celui mai mare club de fotbal din Brasov , sa i se potriveasca perfect o descriere de acum 31 de ani , e deprimant si dezamagitor.

  2. Mda… Cateva comentarii:

    „Municipalul” n-a fost niciodata un stadion frumos, ci doar o monstruozitate comunista, genul actulului „Dan Paltinisan” din Timisoara, iar capacitatea Stadionului „Metrom” n-a depasit 1000 – 1500 de locuri, deci nu-l putem incadra in categoria stadioanelor mari. Pe „Municipal” am jucat si noi, la sfarsitul anilor ’80, nu stiu a cui a fost ideea sa jucam acolo. Un stadion urat, trist, galeria avea alocate sectoarele din dreapta Oficialei, chiar nasol. Pare-mi-se ca Dragomir era presedintele clubului, noi am fi vrut sa stam tot la T2, la fel ca si pe „Tineretului”, dar ne-am trezit izolati in acel colt de tribuna. Nu am timp sa caut acum, cert e ca imi amintesc perfect un 3-2 acasa cu Sportul Studentesc si un 3-0 acasa cu CSM Suceava, meciuri disputate pe acel stadion.

    Apoi… Acei tradatori care au plecat la Timisoara, Oradea, la ceausei, la clubul celor care duhnesc a praz erau la ceea ce astazi numim sfarsit de contract. Noi am fost mereu un club muncitoresc, cu resurse financiare limitate. Sinistrele adunaturi de lepre bolsevice steaua si dinamo (nu-mi merge tasta de caps cand le scriu numele) si satelitii lor aveau fonduri practic nelimitate si putere politica. Cluburile studentesti faceau din niste semianalfabeti arhitecti si ingineri. Noi, intr-un caz fericit, ne permiteam sa-i angajam pe salarii bune, la sectiile fabricii unde erau salariile mai bune. Of course, nu traiau fotbalistii nostri, ai Jiului, ai Rapidului samd doar din acele salarii, dar am fost clar in postura Cenusareselor, chiar si in comparatie cu Sportul Studentesc, de exemplu. Va amintiti, desigur, ca Hagi a plecat de la Constanta la Sportul… Faptul ca infectul de Serbanoiu a refuzat un contract generos pentru a continua la noi, alegand sa plece pentru o diploma si niste bani in plus la actualii bragadireni spune totul despre caracterul acestui individ. Un cu totul alt obraz, si ma rezum din nou la un singur exemplu, a avut Csaba Györffy, care a refuzat categoric sa imbrace tricoul spurcat al ceauseilor. Fara a ne juca de-a cuvintele mari, Györffy, poate si din inconstienta varstei, a fost un adevarat dizident. Unul a crezut ca devine ‘telectual, s-a murdarit, si a ajuns un ratat uitat de lume in Germania. Cel demn are parte de respectul unui intreg oras. Unul a trait PRIN comunism, celalalt a trait IN comunism. Asta e diferenta!

    Acest citat e haios de-a dreptul:<> Ei bine, inaintea celui de-al cincilea an de liga secunda, doar cu jucatorii de „B” de valoare de la toate cluburile de „B” concentrati la o singura echipa s-a reusit promovarea la pas. De la ICIM-ul domnului Baditoiu imi amintesc ca au venit Benta, Balasz…

    Ar mai fi destule de spus, ma opresc aici.

    • Daca imi amintesc bine, chiar in acea vara, la initiativa organelor judetene de partid, s-a hotarat ca Steagul Rosu sa devina echipa reprezentativa a judetului, scimbandu-se denumirea in FCM Brasov.Si daca partidul a hotarat asa, celelalte cluburi au fost nevoite sa cedeze cei mai buni jucatori. Au venit astfel Chioreanu si Boriceanu ( Tractorul ), Paraschivescu ( C.S.U. ), si cum isi amintise Ovidiu, Balasz si Benta de la ICIM.si inca cineva de la Nitramonia.. In editia 79-80 a seriei I a diviziei B, Steagu a defilat, invingand de doua ori pe principala contacandidata la promovare, FC Constanta cu 2-0 si 4-0.In anterioarele editii de B, ne-au luat fata, pe rand, Chimia Rm. Valcea, CS Targoviste, Progresul Buc., si ultima data, FCM Galati.
      Si apropo de orgolii locale, ele s-au mai manifestat si dupa anii 90. Amintiti-va de acel 0 – 4 pe care
      ni l-a administrat Tractorul lui Paul Enache, chiar pe Tineretului ! De la meciul acela a ramas celebra scandarea : ” Nu conteaza scorul / M… lui Tractorul ! „. Iar mai recent, duelurile cu artificiala echipa Forex.
      In ziua de azi, au disparut Tractorul, ICIM, Metrom, Nitramonia, Precizia, ca sa le amintesc doar pe cele care au jucat prin B. Si odata cu ele si aria de selectie in judet. Dar si asa, s-ar mai gasi tineri de perspectva, care sa aiba spiritul brasovean in suflet, in locul unor straini mediocri si blazati. De aceea as prefera sa joc, de exemplu, cu Cretulescu si nu cu Bruno Madeira.

  3. @Raul: într-adevăr, foarte deprimant, din păcate.

    @Ovidiu: nici mie nu mi s-a părut Municipalul cine știe ce mândrie. Un oval uriaș și atât. Poate pista de atletism să fi fost bună pentru concursuri specifice, dar în rest, nu e de mirare că echipa de fotbal a jucat până în ’72 doar două meciuri pe el. Chiar, ştii cumva motivul pentru care la finalul anilor ’80 echipa s-a mutat pe el?

    P.S. îmi place foarte mult expresia „Unul a trait PRIN comunism, celalalt a trait IN comunism”.

    @Micșunicazone: nu ştiam că ăsta e motivul pentru care numele s-a schimbat în vara aceea din Steagul Roşu în FCM. O să menţionez lucrul ăsta în articolul despre promovare.

  4. Micsunicazone, nici tie nu-ti joaca memoria feste, ai perfecta dreptate, atunci s-a schimbat denumirea clubului in FCM. Si tot atunci, mizerabilii de la FRF ne-au mutat in Seria a II-a in Seria I, considerandu-se ca n-avem nici o sansa de promovare, dobrogenii erau considerati mari favoriti. Ca un fapt divers, meciul din retur de la Constanta cand i-am batut cu 2-0 (Paraschivescu si un autogol) a fost primul meci din esalonul secund romanesc televizat. Ce-i drept, pe TVR 2, canal care se prindea doar cu ultimele modele de televizoare („Diamant”, „Sirius”, nu stiu daca aparusera cele color).

    Nu cunosc motivele pentru care am jucat pe „Municipal”, nici a cui a fost imbecila idee. Nu cred ca s-a disputat vreo competitie atletica acolo, cel putin nu una care sa adune in tribune macar cateva sute de spectatori. Imi amintesc perfect insa, pionier fiind, cum ne chinuiau ore-n zir, saptamani la rand, in ploaie, in frig, pe o verme caniculara, dupa caz, sa facem repetii pentru coregrafii „nord-coreene” pe acel stadion, inainte de 23 august, de congresele PCR etc… „Municipalul” l-am vazut arhiplin doar de doua ori, la un amical Steagu’ – Nationala Romaniei (0-1) si la un alt meci amical, Romania – Israel (3-2). Aproape plin a mai fost la o finala de Cupa intre cluburile MApN si MI, la un meci cu prazarii (1-0), la unul cu actualul club ovin (2-2), poate si la altele.

    Sa revin la lista celor care au parasit clubul. Eu nu-l condamn pe Anghelini, era tanar, a fost incorporat in armata, decat culcat-drepti-taras a ales calea logica. El a fost titular la Nationala cand a fost furat de ghencistii familiei Ceausescu. Nici pe Mateescu, cel care a plecat la dinamo. Sa nu mai vorbesc de Lacatus, Vaidean, ei chiar nu se puteau impotrivi sistemului, deja treaba se nasolise rau in anii ’80, de la influenta politica, luat cu japca (la propriu), deja se ajunsese la mult mai mult. Ceauseii si militienii se bateau intre ei pentru transferuri, celelalte cluburi nu se puteau opune. Pare greu de crezut, dar atunci concentrarea valorilor s-a facut la doar aceste doua cluburi, iar cei care nu corespundeau erau trimisi la satelitii FC Olt, Flacara Moreni, Victoria… Bon, daca tot e sa scriu un roman, sa nu ma opresc aici. In anul in care am retrogradat, Florescu, Gergely, Anghel, Serbanoiu, Paltinisan (jucatorul nostru, imprumutat la Metrom) si ceilalti ne-au lasat la greu. Am fi promovat la pas daca macar jumatate dintre ei ar fi continuat la noi. In acel prin an de „B” am pierdut promovarea in dauna Progresului, nu-i asa, Micsunicazone?

    Orgoliile locale, alt punct corect atins de autorul articolului. ICIM ne-a batut pe „Municipal” cu 2-0 si sarbatoreau dupa meci de parca ar fi devenit campioni. Asta in anul in care a promovat Gloria Buzau. Tractorul ne-a smuls un 1-1 pe acelasi stadion, nu-mi mai amintesc sezonul. O scurta divagatie, si unele asa-zise derby-uri locale s-au disputat pe fostul oval din Bartolomexic. Nu spune nimeni ca trebuiau sa se dea la o parte in fata noastra. Ciudat este ca doar impotriva noastra jucau la rupere, iar cand intalneau contracandidata noastra la promovare deveneau brusc mielusei. Adevarul este ca decizia organelor de conducere ale PCR Brasov a fost masura justa care s-a luat in acea vara!

    Mai multe cand am timp si chef, subiectul este interesant.

    P.S. Va rog faceti-va ca nu observati erorile de tastare, poate chiar exprimarile nefericite, nu am timp sa citesc inainte de a da send. Chiar ieri am observat ca la un comment al meu am scris in loc de deceniul 8, deceniul 7. Asta e, mai „greseste” oamenii muncii 😀

    • Adevărat ce zici tu Ovi, când era vorba să joace contra Steagului, dădeau 110% rivalele locale. Dacă aveau aceeași atitudine și-n celelalte meciuri, poate puteam vorbi la ora actuala de un Brașov fotbalistic similar Bucureștiului sau, de ce nu, Londrei, cel puțin ca tradiție. Însă când doar meciurile cu Steagului motivau concitadinele iar în restul campionatului, vorba autorului articolului, nu supărau ca să nu fie supărate, situaţia e cea care ne este familiară tuturor.

      Nu-ţi fă griji pt eventualele erori, că am eu grijă de ele.

  5. Ovidiu, micsunicazone,mai ramine sa cintam toti trei un cintec parca cu versurile „amintirile ne coplesesc amintirile ne rascolesc” de frumoase ce sunt,ce deplasari in anul ala al promovarii pe la Mija,Oltenita,Giurgiu,Plopeni parca si Tirgoviste (oare nu atunci a fost si scandalul cu galeria lor).
    In teri parca e mai usor sa iti aduci aminte istoria, poate mai vin si altii

  6. Intereseaza-te odata mai mult de fosta CSU Braşov… putini mai stiu ca a existat desi a dat ceva jucatori…

Hai să vorbim

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s